(Foto: Guliver/Getty Images)
Domnul Ionescu are o firmă. Nu una mare. De 10 ani plătește la timp salariile angajaților săi. Se laudă că nu a întârziat nicio zi. În niciun an. La fel și cu utilitățile, dările către stat. Impozitul pe venit, contribuțiile sociale, TVA, plus toate celelalte. Și asta chiar dacă nu-i este ușor. Tot mai mulți dintre clienții săi întârzie plata facturilor emise. De aici, problemele. La un moment dat a fost nevoit să ia un credit de la o bancă pentru a-și plăti din angaralele către stat. A stat mult până s-a decis să facă pasul ăsta. S-a certat chiar cu asociatul său, care nu era de acord să se înhame la așa ceva. Cu toate astea, s-a împrumutat. Pentru că domnul Ionescu voia să doarmă liniștit, să se știe împăcat. Un contribuabil model.
„Dacă opresc acum plata datoriilor către stat, oare mă încadrez și eu la amnistie?Măcar așa, să nu pic chiar de fraier...”
Zilele trecute domnul Ionescu a aflat de la televizor că statul vrea să dea o amnistie fiscală. I-a picat cerul în cap. Cum? Adică el a fost fraier, s-a spetit să plătească tot, la timp, până la ultimul leuț, ba s-a mai și îndatorat la bancă, iar „șmecherii” de la stat și de la privat vor fi iertați de miliarde bune?!
În minte i-a rămas discuția avută cu prietenul său, tot patron de firmă, și care văzuse și el știrea despre amnistie: „Dacă opresc acum plata datoriilor către stat, oare mă încadrez și eu la amnistie? Măcar așa, să nu pic chiar de prost...”
Pe scurt, statul vrea să eșaloneze plata datoriilor și să îi „ierte” pe contribuabili de plata penalităților acumulate. În octombrie ar urma ca Guvernul să dea o ordonanță de urgență de care vor beneficia companiile de stat și private care nu au intrat în insolvență. Cel puțin așa a anunțat ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici.
Domnul Ionescu nu a uitat că în 2015 a mai fost o amnistie fiscală. Când iar s-a simțit ca „prostul satului”. Pe viitor, de ce să mai facă eforturi să plătească taxe și impozite?
Anca Paliu Dragu, fost ministru de Finanțe: „Ștergerea de datorii creează două categorii de contribuabili: șmecherii și proștii”
Ca domnul Ionescu sunt mulți contribuabili care își achită conștincioși dările către stat. Fostul ministru de Finanțe, Anca Paliu Dragu, spune într-un interviu pentru Republica.ro că, după ce au supraestimat veniturile de colectat pentru lunile rămase și au subestimat cheltuielile cu salariile și pensiile în special, acum autoritățile se văd nevoite să obțină rapid niște venituri de undeva. Prin această măsură într-adevăr autoritățile vor obține niște bani imediat, dar se creează un comportament de hazard moral. Cine sunt câștigătorii amnistiei fiscale și ce spune Anca Paliu Dragu despre faptul că eșalonarea ar urma să fie făcută de către o bancă, și nu de stat, aflați din interviul de mai jos.
- Cum ați caracteriza amnistia fiscală anunțată zilele trecute de ministrul Finanțelor?
- Această ștergere de datorii creează două categorii de contribuabili: șmecherii și proștii. Cei care au plătit la timp sunt contribuabilii fraieri. Ei au înțeles că au niște obligații, au înțeles că trebuie să plătească pentru salariile medicilor, profesorilor, pentru serviciile publice, așa cum sunt ele, dar că ele costă. Unii cu siguranță au contractat chiar credite pentru a-și plăti obligațiile fiscale. Deși societatea îi consideră contribuabili buni, cetățeni buni, ei constată că de fapt sunt cetățeni fraieri, contribuabili fraieri. Există cealaltă categorie, a celor șmecheri care nu au plătit, au dormit liniștiți, deși aveau datorii, deși nu plăteau contribuțiile pentru angajați poate, sau contribuțiile la sănătate sau impozite, TVA și au acumulat datorii. Aceștia acum sunt favorizați. Prin această operațiune se creează un comportament de hazard moral. Pentru viitor o firmă de ce să mai facă eforturi să plătească taxe și impozite? Își va spune că, în loc să plătească, poate să folosească banii cuveniți statului să își finanțeze afacerea sau consumul personal, dacă e vorba de o persoană fizică, iar la un moment dat, înainte de un an electoral, statul îi va șterge cel puțin penalitățile.
Așa a fost declarația ministrului, că se șterg penalitățile, dar ar trebui să vedem un proiect. În versiunea precedentă a ministrului se vorbea și de datorii de bază, de principal, nu numai de accesorii, acum văd că vorbeste numai de accesorii, penalități. Ministerul ar trebui să ne spună ce mecanisme gândește pentru a preveni acest comportament de hazard moral în viitor.
- Ce interes are creditorul să șteargă datoriile?
- Interesul statului este de a obține niște bani imediat. Guvernul a supraestimat veniturile de colectat pentru lunile rămase și a subestimat cheltuielile la salarii și la pensii în special, fondurile pentru investiții au fost tăiate cu totul. Statul se vede nevoit să obțină rapid niște venituri de undeva. Prin această măsură într-adevăr autoritățile vor obține niște bani imediat.
(Foto Inquam Photos / Octav Ganea)
- Contribuabilii plătesc o parte din datorii, iar în schimb scapă de penalități. Așa funcționeaza o astfel de amnistie?
- Să zicem că avem o companie cu 10 miliarde de lei datorie, datoria de bază, și statul vine și spune OK, de 5 ani de zile nu îți fac nimic cu datoriile astea, îți trimit doar o înștințare, ca nu cumva să se prescrie. Dar uite, acum, dacă îmi dai ceva, acolo, te iert de miliarde bune, de toate accesoriile. Și atunci firmele vor fi desigur interesate să intre în acest deal, ca să scape de o parte din datorii, contra unei plăți imediate. Repet, statul în acest fel va obține niște bani - este o disperare maximă pentru resurse suplimentare, pentru că după părerea mea, și nu numai a mea, ci și a Consiliului Fiscal, a analiștilor din piață, cheltuielile au fost subevaluate, iar veniturile au fost supraevaluate până la sfârșitului anului. De altfel la următoarea rectificare, la a doua rectificare bugetară, cu siguranță vom vedea noi alocări de sume către salarii și pensii.
- Dacă ați fi acum ministru al Finantelor, unde v-ați uita mai întâi?
- La ANAF, aceasta e soluția, să te uiți să vezi ce se întâmplă acolo. De ce 2017 a fost atât de prost din punct de vedere al colectării veniturilor bugetare, iar jumătatea lui 2018 a fost modestă. Veniturile, accizele, TVA au crescut mult sub creșterea consumului. Oamenii cumpărau mai multe alimente, dar asta nu însemna și la fel de mult TVA. Ceea ce e ciudat, acolo s-a întâmplat ceva, la ANAF. Avem venituri fiscale aproape cele mai mici din Europa. Doar Irlanda apare cu venituri publice mai mici, dar acolo e altă problemă, cu un PIB distorsionat din cauza multinaționalelor care sunt localizate pe hârtie în Irlanda, unde au facilități fiscale.
- Cine sunt câștigătorii amnistiei?
- Marile companii - Compania Națională a Huilei, CFR, Complexul Energetic Oltenia. Aceștia sunt suspecții de serviciu de 20 de ani. Ele sunt căpușate, sunt atâtea dosare deschise în jurul companiilor de stat, presa a scris despre multe cazuri. Depolitizarea acestor companii s-a tot încercat în trecut. Ordonanța Guvernului 109, transformată în legea 111, privind guvernanța corporativă este istorie, nu se mai aplică deloc.
- Ministrul Finanțelor a anunțat că va fi făcută o eșalonare de către o bancă, nu de stat. Cum vine asta?
- Am văzut o declarație a ministrului că eșalonarea ar urma să fie făcută de o bancă. Dar de ce nu de ANAF? Ce facem, externalizăm serviciul de colectare a veniturilor? Păi atunci închidem instituțiile statului și serviciul de colectare îl pot prelua băncile. Să fim serioși, dacă băncile vor face eșalonare înseamnă că vor fi plătite pentru asta. Cine plătește? Plătește debitorul? Plătește ministerul Finanțelor? ANAF-ul, statul plătește? Nu mai înțeleg atunci care e rolul ANAF dacă nu reușim să încasăm, nu reușim să reeșalonăm, nu reușim nimic. E cazul să ne uităm la ANAF.
Apoi mi se pare că se fac pregătiri pentru legea insolvenței. În legea insolvenței – in draft am văzut - dacă ai datorii către stat nu mai poți apela la mecanismul insolvenței. Exact asta se întâmplă. Prin această eșalonare companiile nu vor mai fi datoare la stat și vor putea apela la mecanismul insolvenței.
Mai spunea ministrul că nu este o amnistie, ci este o „restructurare financiară”. Restructurarea și reorganizarea se fac în cadrul mecanismului insolvenței. Adică ai datorii la stat, statul te execută. Punct. De ce statul nu te execută de 10 ani? În cazul anumitor companii statul nu face nimic ca să încaseze sau să le reorganizeze. De ce? Ce se întâmplă la aceste companii care sunt de stat, acumulează datorii. Cum au fost selectați și numiți directorii și Consiliile de Administrație? Ce mandate au avut? Și-au atins mandatele? Că bănuiesc că în mandat trebuia să se menționeze expres reducerea datoriilor. Și-au îndeplinit aceste mandate? Eu nu am văzut pe niciunul schimbat în companiile de stat pentru că nu și-a atins obiectivele din mandat. Deși vedem companii care nu merg tocmai bine.
Pentru ca Ministerul Finanțelor să ne convingă că amnistia nu e o măsură care ne împarte în șmecheri și fraieri ar trebui să vină cu o abordare mai complexă, să ne arate niște măsuri prin care previn hazardul moral pentru perioada imediat următoare. Iar cel mai important, aș vrea să văd de la Ministerul Finanțelor niște cifre.
Câte penalizări au fost plătite în ultimii 2-3 ani. La ce am renunțat de fapt? Care sunt cei mai importanți datornici despre care ei cred că vor apela la această măsură a amnistiei? Aceste mari companii sunt sub Direcția Marilor Contribuabili, care e o directie de elită a ANAF-ului. Ce au făcut acolo? Cum s-au chinuit cei de la Mari contribuabili să recupereze aceste sume, de-a lungul anilor, de când au fost înfiintați. Să vedem cifre.
La cât se așteaptă Ministerul de Finanțe să colecteze, cât s-a plătit în ultima perioadă pe asemenea tipuri de accesorii, la cât e dispus ministerul să renunțe? Banii aceștia sunt datorii aferente ce? Aferente impozitului pe venit, pe TVA? Pe CAS, CASS? Ce fel de datorii sunt? Și dacă sunt la CAS, CASS, cine pune banii în loc?
Sunt multe întrebări. Cu siguranță că vor strânge ceva bani, față de zero dacă nu ar aplica amnistia, dar măsura are impact neplăcut asupra comportamentului viitor al contribuabililor. Pe contribuabilii rău platnici această măsură îi va valida. Ei vor spune: „Deci am avut dreptate să nu plătim”.Iar pe cei bun platnici îi va înfuria și ei vor spune: „Băi, și eu de ce să mai plătesc? De ce am luat credite de la banca să-mi achit taxele la stat? De ce am făcut sacrificii? De ce nu am dormit noaptea din cauza presiunii datoriilor, salariilor pe care trebuia să le plătesc?”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dacă cetățeanul român lucrează la un SRL, SA, la o PFA, și angajatorul nu a plătit contribuțiile, nu tu acces la sistemul public de sănătate sau pensie, că parcă aceștia sunt niște subcetățeni, niște suboameni, ăstora li se aplică toate regulile și sancțiunile ,,ad literam" că nu se intreabă nimeni unde au fost bugetarii care trebuiau să verifice corectitudinea activitații angajatorilor.
De curînd am privit un mare șef de sindicate care vorbea critic că o CN, a lignitului sau a huilei, avea restanțe la fondul de pensii de circa 3,6 miliarde lei, și pensionabilii din punct de vedere vîrstă, dar pentru care angajatorul nu a plătit contribuțiile, în timp ce dacă aceiași situație se aplică unui subromân care a lucrat în ,,privat" și angajatorul nu a plătit sau a făcut o șmecherie și contarctul era de 2 ore/zi, nu primește nimic sau doar o părticică...
Unul dintre momentele nemernice și umilitoare a fost prin 2012, Boc era prim ministru, și atunci s-a trezit guvernul că PFA-urile nu plăteau CAS,CASS, și le-a impus să plătească retroactiv pe 5 ani,cu niște majorări, deși nici o istituție din domeniu nu îi întrebase nimeni de ce nu plăteau CAS,CASS și asta s-a întîmplat în condițiile în care în aclelași timp, mari companii ale statului adunau zi de zi uriașe datorii și nu le presa nimeni să achite datoriile acumulate, dar angajații lor, erau tratați ca și cum s-ar fi plătit totul, la timp...
Doar anul trecut statul a anulat datorii acumulate de 160 milioane de lei ale Poștei române, unde nesimțirea și lipsa de lucru îi fac bilanțurile financiare doar negative. Cine mai trimite scrisori ca acum 10-15 ani?
a) Dacă da, atunci Boc a procedat corect să pretindă aceste cotizații, plus dobîndă. Și nu trebuia pe 5 ani, ci pe tot perioada de la intrarea în vigoare a legii respective!
b) Dacă nu, atunci Boc a intervenit nu doar umilitor dar și ilegal (mă îndoiesc totuși că acesta a fost cazul, căci ar fi fost înecat în procese).
Legat de subiectul articolului, iată ce pot să împărtășesc din pot să împărtășesc din propria-mi experiență:
La sfîrșitul anului 2008, am fost informat de serviciile mele de informații (patronul, plus personalul HR) că, pe motiv de lipsă de proiecte, voi fi trimis în șomaj (la acea vreme, Boc și Băsescu își încheiau fiecare apariție în mass-media cu ”ce criză? În Ro nu e nicio criză! și abia după vreun an au recunoscut situația).
Așadar, în ianuarie 2009, cu dosărelul de șomaj, cu șină și toate cele, mă prezint la AJOFM (sau cum naiba-i zice). Tipul de la birou îmi zice: ”Păi nu puten să vă acordăm nu-ș ce bonificație căci, uite, pe anul X scrie clar în cartea de muncă că nu s-au plătit contribuțiile, deci vechimea dvs în muncă nu poate fi de 10 ani, ci de 9” (fix la 10 ani era un prag care-mi mai dădea te-miri-ce în plus la indemnizația de șomaj). ”Păi, da, scrie, dar eu cu ce-s vinovat?”. ”Păi trebuiau plătite aceste contribuții” - îmi zice tipul de la birou. ”Păi trebuiau, da, dar era treaba mea? Era datoria mea să mă asigur că acele contribuții sunt plătite?”. ”Păi nu, însă ele nu au fost plătite și, conform regulamentului, nu putem lua în considerare acel an. Dar, totuși, iată ce indemnizație frumoasă v-a ieșit!”. ”Serios, cît e?”. ”730 ron/lună!”. ”Băi nene, salariul din care am intrat în șomaj, vezi bine, a fost de 5000 ron/lună, 700 ron sunt bani pt o săptămînă!”. ”Păi stați să vedeți, alții...”
Am plecat furios. Eram hotărît să-i dau în judecată dar apoi mi-am zis ”cine știe cît ține criza? Hai să nu cheltui bani aiurea”.
Bănuiesc că la umătoare oaczie (sau la pensionare) situația se va repeta. Adun bani de pe acum pt procese. Să văd, chiar trebuie să ne angajăm ”recuperatori” rakeți care să preseze angajatorul să plătească dările sau cum e sarcina statului să facă asta?
Ba mai rău decît asta, din 2012 pentru prelungirea Autorizațiilor sau cerut certificate fiscale emise de ANAF și de Direcția de impozite și taxe locale că nu au debite...Oare același lucru se întîmplă cînd se angajează cineva la ,,Stat"? Nu, în nici un caz.Îți ofer 2 exemple, Teodorovici, la primul mandat de ministru la Finanțe, el datora ANAF-ului 30-50.000 lei, Ciorbea, Avocatul Poporului, împreună cu soția datora statului 250-280.000 lei și au fost buni în timp ce ăia cu PFA-urile lor, care nu cereau mașină de servici și șofer, și fel de fel de sporuri de la stat erau necorespunzători fiscal !!!