Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Antinostalgia, cu Bogdan Naumovici: „Hai să ne uităm la imaginile de acum 25 de ani, să vedem cum arătau oamenii pe străzi, cum arătau orașele. În orice fel de analiză obiectivă, nu există vreo variantă în care noi am pierdut lupta asta”

Bogdan Naumovici

Bogdan Naumovici este autorul unora dintre cele mai des citate replici din publicitatea românească. La 15-20 de la difuzarea spoturilor, „Laser, frate!” sau „Halatul, cât e halatul?” sunt încă parte a conversațiilor obișnuite. „Cel mai des este folosit „Restul e cancan”. Îl văd folosit în comentarii pe Facebook. în știri, în titluri. Și „Halatul, cât e halatul? Dincolo era mai ieftin” am văzut-o burtieră la nu știu câte televiziuni de știri, de câte ori vin scumpirile. Gândește-te că le-am făcut în 2004-2005. Deci sunt 18 ani, 19 ani de atunci, „Laser, frate!” face 20 de ani anul ăsta. Foarte mulți clienți de-a lungul anilor ăstora de publicitate mi-au spus: Vreau să vii să îmi scrii ceva, să rămână tot așa. Am făcut 800-1000 de spoturi, nu știu câte am făcut în în anii ăștia și au rămas patru-cinci expresii. Dacă ar ști cineva să le scrie să rămână, le-ar scrie pe toate așa. Nu știu ce rămâne”, a spus Bogdan Naumovici la Digi 24, în emisiunea „Scenă Deschisă” realizată de Florin Negruțiu. 

De ce este mai greu astăzi să produci replici memorabile în reclame? În acele vremuri, exista în publicitate mai mult curaj, crede el. 

„Eu am teoria asta preluată de la Noica cu foamea și cu frica. În anii ăia, tuturor le era foame și nu numai nouă, ci și clienților noștri le era foame. Toată lumea vrea să cucerească piața, să lanseze produse noi, să dezvolte afacerea, să o facă mai mare. Și era curaj, era curaj mult. Toată lumea voia să câștige ceva, că erau premii, că era notorietate, că era cotă de piață. Acum e frica să nu pierdem, totul se research-uiește, totul trece printr-un focus grup, orice idee e arătată. Dau exemplul ăsta, pe ca pe care l-am și trăit, al unor polițiști din Iași întrebați: Cum ați face dvs. această reclamă? Era o reclamă la bere. Și după aia, se ia ce a spus polițistul în Iași și se aplică întocmai ca să nu te dea nimeni afară. Se mai poate să fii creativ (n.r. ca în urmă cu 20 de ani) doar cu câte un client mic, cu câte un antreprenor local, cu cineva care e mânat de foame. Clienții mari sunt mânați acum de frică și frica nu e doar să nu pierzi market share, frica e să nu fii tu dat afară, să nu zici tu, să nu îți riști tu poziția”, este de părere Bogdan Naumovici.

Și-a trăit prima parte a vieții în comunism și, ca mulți români în acele vremuri, visa libertatea. Întrebat ce crede că ar fi fost dacă nu ar fi venit Revoluția, Bogdan Naumovici a răspuns: „Sper că american, sper că cetățean american. Aș fi făcut orice să plec din țara asta. Mama mea, Dumnezeu să o ierte, a fost cu Pleșu în clasă, au fost colegi de clasa întâi până a la 11-a. Din acea clasă, doar ea, Pleșu și cred că încă unul rămăseseră în țară. Restul de-a lungul anilor plecaseră, 20 și ceva de colegi erau afară și cu unul dintre ei eram în discuții mult destul de avansate să-mi găsească o căsătorie de formă în America să pot să plec. Eram disperat să plec din țara asta. Deci cred că asta ar fi fost dacă n-ar fi fost Revoluția ori pușcăria, frontierist probabil prins. Dar, altfel, așa dacă aș fi urmat drumul pe care-l începusem atunci, aș fost inginer, inginer de construcții de mașini”, a declarat publicitarul. 

Indiferent cât de greu s-au mișcat lucrurile, România este astăzi într-un loc mult mai bun decât în urmă cu 33 de ani, orice ar spune nostalgicii acelor vremuri.

„Nu mi se pare că am ajuns într-un loc rău. N-am ajuns cât de departe trebuia să ajungem și cu viteza pe care ne-o doream noi de unde am plecat. Adică să ne uităm la imaginile de acum 25 de ani, să vedem cum arătau oamenii pe străzi, cum arătau orașele. În orice fel de analiză obiectivă, nu există vreo variantă în care noi am pierdut lupta asta. De la PIB,  la condiții de trai, la cum arată oamenii, cum călătorim, ce-i în frigider, tot ce vrei și ce nu vrei. Câți proprietari avem de locuințe azi față de câți aveam atunci, nu există discuție de comparat cu perioada aia”, subliniază Bogdan Naumovici, care se declară de dreapta și spune că nu a avut niciodată o campanie publicitară cu statul.

„Cu statul n-am avut niciodată nicio campanie publicitară. Eu am vrut să fac publicitate, nu să dau cu bățul pe la DNA. Nu m-a interesat să intru în acolo. Acolo se fac banii mai ușor, dar și cu riscuri. Dacă îți place, dacă ți se pare că e mișto să faci două-trei milioane și să stai doi ani în pușcărie, merită. Dacă ți-ai făcut deal-ul ăsta treaba ta, dar eu n-am vrut să fac deal-ul ăsta”, a declarat el.

Puteți urmări integral emisiunea pe site-ul Digi24.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Daniela Gladei

Dar faptul că găsisem domeniul potrivit nu însemna că eram și pregătită pentru el. Îmi amintesc primele exerciții pe Illustrator. Mă uitam la program și, sincer, îmi venea să plâng. Eram speriată că nu voi reuși niciodată să-l învăț. Părea atât de complicat, iar eu aveam idei pe care voiam să le văd transformate în ceva concret. Așa că a trebuit să aleg între două lucruri: frica de a nu ști sau dorința de a crea. Am ales a doua variantă. Am dat frica la o parte și am început să învăț. Iar replica „nu știu să folosesc Illustrator” — care la început era un motiv real de panică — a devenit, în timp, o glumă. Pentru că ideile mele creative aveau nevoie să fie materializate. Și, dacă voiam să le văd existând în lumea reală, trebuia să învăț instrumentele care mă puteau ajuta să le construiesc.

Citește mai mult

dispozitive gasite acasa la Călin Georgescu

Două dispozitive neobișnuite, găsite de procurori în casa lui Călin Georgescu, ridică o serie de întrebări: unul poate acoperi conversațiile cu un zgomot care face înregistrările greu de înțeles, iar celălalt poate bruia telefoanele și conexiunile wireless. Ce sunt aceste aparate, cum funcționează și, mai ales, cine i le-a dat și cine l-a învățat să le folosească?

Citește mai mult