Foto: Profimedia Images
E vară. Eu și copiii suntem în vacanță. Nu facem mare lucru. E foarte cald, caniculă. Aflăm de la știri că trenurile au întârzieri. Uneori chiar mari. Sute de copii dorm în gări, pe jos, fără apă sau mâncare. Sistemul energetic național e sub o mare presiune, instalațiile cedează una după alta lăsând mii de oameni fără curent. Tot de la știri aflăm că situația meteo excepțională ne lasă fără apă. Sute de localități din sudul țării nu mai au apă. Apar situații excepționale, accidente, un urs ucide o turistă, accidente rutiere, cu șoferi drogați sau nu, beți sau nu. Șoșoacă face circ în Parlamentul European. Nu-i nimic, îl făcea și acasă. Pentru ce face acest lucru? Pentru a-și umfla procentele din sondaje. Nu luptă pentru țară ori copiii noștri, pare că luptă doar pentru ea. În limba română avem expresia luptă pentru ciolan. Când aud această sintagmă, eu am în minte un ciolan afumat. Dar ciolanul afumat nu-l poți mânca doar așa. Trebuie să-l pui în fasole, varză etc... Tot așa și politicienii, dacă au ajuns la ciolan, să-l pună la treabă, să lucreze pentru noi. Eu, personal, n-am această senzație. Poate nu sunt suficient de informat.
În tot acest timp guvernul face sedințe de urgență. Parlamentul la fel. Parlamentarii sunt chemați din vacanță să dezbată problema urșilor. De parcă acum au luat la cunoștință că urșii chiar există. Se ia măsura să se mai ucidă vreo 500 de urși, suplimentar. În rest toți politicienii sunt cu ochii pe sondaje - cât le-a crescut popularitatea, cât le-a scăzut. Marcel mai face o glumă proastă, Nicu îl ceartă că, să lase TVA-ul în campanie. Țara pare blocată. Referitor la adâncirea deficitului, nicio măsură. E an electoral. Apoi mai vedem ce se întâmplă. Nimeni nu-și asumă vreun risc. Nimeni nu vorbește de regionalizare, creșterea taxelor, impozitului, TVA-ului... Suntem în an electoral. E prea riscant pentru politicienii noștri. La bac subiectele trebuie să fie mai ușoare. Cea mai mare rată de promovare din ultimii 14 ani. Nici Ligia nu riscă.
Spre seară merg în parc cu Ciprian să joace fotbal cu alți copii. Toropit de căldură mă trag la o terasă, să beau o bere. Patronul, Cristi, mai muncește în construcții. Și muncește din greu. Bianca, soția lui, servește la bar. Amândoi sunt oameni de pus la rană. Niciodată nu i-am auzit vorbind de politică. Mă așez la masă cu Nicu, un fost miner, actual pensionar și cu Neluțu care încă mai lucrează la mină. Vorbesc despre faptul că un director de mină a fost arestat de DIICOT. Intervin și eu în discuție. Pentru ce? Făcea angajări fictive la întreprindere apoi încasa salariile. Foarte bine.
Vine un copil de vreo 16-17 ani cu niște flori în mână, hortensii. Vrea să le vândă cu 5 lei firul pentru a-și cumpăra ceva de mâncare. Nicu îi dă 15 lei și îi spune să păstreze florile. Are o tresărire. Nu, dă-le Biancăi. Cumpăr și eu un fir. Tot pentru Bianca. Neluțu își cumpără două fire, unul soției, unul cumnatei. Și ceilalți oameni de pe terasă cumpără hortensii. Băiatului îi mai rămân două fire. Le face cadou Biancăi. Și-a atins scopul. Îi spunem să nu-și ia droguri sau alcool. Pleacă asigurându-ne că-și ia ceva de mâncare. Nu avem de unde să știm.
Plecăm acasă. Portretul unei zile obișnuite. Din Petrila, un mic oraș minier din Valea Jiului, așa se vede. Oare-i la fel la București, Cluj, Brașov...? Mă întreb care din toate acestea reprezintă România profundă. Mie mi-a plăcut băiatul cu florile. Vouă?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.