Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Au jucat împreună, au plâns împreună

Retragerea lui Federer

Foto: Profimedia Images

În istoria tenisului apar mai mereu perioade în care își dispută supremația unul sau mai mulți jucători. Însă dincolo de capacitatea de a domina acest sport, dincolo de titlurile câștigate, de popularitatea obținută pe teren sau în afara lui, foarte rar apar jucători care traversează generațiile unui sport și îl schimbă din temelii, în timp ce și ei se transformă în legende fără să-și dea seama.

Roger Federer e un astfel de exemplu. Tenisul a fost unul până la el și altul după acesta. Aseară și-a luat rămas-bun de la cariera profesionistă, într-unul dintre cele mai emoționante momente din istoria tenisului.

Spre deosebire de alte retrageri din tenis sau din sport, retragerea lui Federer de pe teren nu întristează, pentru că el continuă să joace în noi.

Cu alte cuvinte, Federer a făcut ceva ce puțini oameni reușesc în lumea asta: a devenit o poveste, iar identitatea și realizările sale vor fi nemuritoare. 

„O să trecem cumva prin interviul ăsta. A fost o zi minunată. Le-am spus băieților că sunt foarte fericit, nu sunt trist. Mă simt fantastic să fiu aici. M-am bucurat enorm pentru că tot ce am făcut aici a fost pentru ultima dată. Să-i am alături pe toți acești băieți minunați, familia mea, mă gândeam că se va întâmplat ceva neprevăzut din punct de vedere fizic, dar totul a mers foarte bine. A fost incredibil că am putut juca alături de Rafa, în fața lui Rod Laver, lui Stefan Edberg.

E incredibil. Nu am vrut să mă simt singur pe teren, dar să spun adio tenisului în echipă a fost mereu ceea ce mi-am dorit. Fiind în echipă cu Novak, Casper, Rafa, Matteo, Stefanos, băieții din Echipa Lumii, a fost o mare plăcere. Se simte ca o sărbătoare pentru mine, e exact ce mi-am dorit. Nu ar fi trebuit să fie așa cariera mea, nu mă gândeam că voi ajunge să fiu cine sunt. Eu doar mă bucuram că joc tenis. A fost o poveste fantastică, aș repeta-o oricând. A fost incredibil, a fost distractiv. Înseamnă enorm să vă am alături și nu numai pe voi, pe toți fanii din toată lumea”, a declarat Roger Federer, la finalul ultimului meci din carieră.

Federer și Nadal, în lacrimi aseară

Federer și Nadal, în 2006, la Monte Carlo

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Uniforma obligatorie.. sursa foto Inquam Photos

Pe 21 septembrie, Senatul României a aprobat un proiect de lege care reintroduce uniforma în ciclul preuniversitar, măsură care a șocat întregul grup de consilii ale elevilor și liceenilor și care, într-un final, a dus la un protest: elevii s-au îmbrăcat în negru în ziua de luni, 28 septembrie.

Citește mai mult

Siegfried Muresan in Parlament

Acum câteva zile mă uitam la un interviu Recorder cu dl Mureșan, ca să văd cine e. Eu eram mulțumit de dl Bolojan și seria premierilor propuși în locul lui nu m-a inspirat în niciun fel până acum, dar, în schimb, dl Mureșan părea să fie un compromis valabil. Planurile lui, calm explicate, erau coerente și, pe deasupra, părea să fie singurul om în România care mai înțelege ceva din ce e în capul președintelui – chiar vorbea cu compasiune despre dl Dan. Împreună cu explicația lui că nu a vrut să-l ignore pe dl Bolojan, îmi dădea impresia unui om decent și capabil. Dar, din păcate, compasiunea, respectul și coerența nu prea se caută în politica românească. Și faptul că numele lui, Siegfried, era subtitrat automat de YouTube cu Zicflid nu era un semn bun.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro