(Foto Guliver/Getty Images)
Dosarul complet al Tezaurului trimis la Moscova în Primul Război Mondial – cu actele originale și pe deplin doveditoare - se află în integralitatea lui la Banca Națională. Iar un exemplar identic a rămas la Moscova. După un sfert de secol, în primul an al intrării României în cel de-al Doilea Război Mondial (1941), probabil la solicitarea conducerii statului, Banca Națională a alcătuit un al doilea dosar, de data asta doar recapitulativ, cuprinzând datele și cifrele tezaurului din dosarul princeps, dar în sinteză. În acest al doilea dosar, sunt și corespondențele din 1941 ale Băncii Naționale cu instituții ale statului român în vederea reconstituirii totalului arhivelor pe care aceste instituții le trimiseseră la Moscova împreună cu tezaurul.
Acest al doilea dosar, dispărut din Banca Națională la sfârșitul războiului, fără să fi fost vreodatâ arhivat, a fost găsit la Brașov,... într-un secreter vechi. Dacă... vechiul secreter o fi cu adevărat locul în care acest dosar a stat ascuns 75 de ani! N.B. Impreună cu actele unui fost funcționar al Băncii Naționale, despre care nu se mai știe nimic de la sfârșitul războiului!
Dosarul, predat Băncii Naționale în vara 2018, de autoritățile care l-au recuperat, este analizat acum de o echipă de specialiști. Cu certitudine, documentele sunt autentice. Nu este însă exclus ca găsitorii lui, înainte de a-l preda autorităților, să fi făcut copii. Așa se explică apariția în presă, zilele trecute, a unor date și a unor fotografii. În jurul subiectului, care este extrem de serios, curg speculații ușoare ce denaturează grav adevărul. Inclusiv că tezaurul de la Moscova nu a fost repatriat din vina BNR.
Dosarul regăsit, botezat de presă „Moscova 2”, a cărui valoare istorică este incontestabilă, va face într-un viitor apropiat obiectul unei dezbateri la Banca Națională. Desigur, după ce își vor fi încheiat studiul specialiștii care îl examinează. Există, deja, numeroase premise ce merg spre concluzii relevante. În primul rând, este de reținut că dosarul de la Brașov nu are cum să amplifice „disputa istorică și de patrimoniu” pe tema tezaurului, fiindcă nu conține nici cifre și nici date noi față de dosarul din 1917.
Aurul trimis la Moscova, aproape o sută de tone, a continuat încă mulţi ani după 1917 să fie contabilizat de către Banca Națională. Cu speranţa că va fi returnat cândva. În 1929 însă, cele 92 de tone de aur au fost scoase din activul BNR. Din nevoia firească de a pune semnul egal între stocul efectiv de aur şi evidenţele contabile. Istoricii au început să vorbească despre tezaurul pierdut. Banca Naţională păstrează însă o creanţă imprescriptibilă.
O creanţă bazată pe probe incontestabile: acte, protocoale, tratate. Toate în original. Adunate într-un dosar voluminos, cu siguranţă unic. Și toţi guvernatorii Băncii Naţionale a României, de după 1917, şi-au transmis unul altuia, la primirea-predarea mandatului, dosarul tezaurului. Cu legământul solemn de a-l menține în actualitate. Cât privește recuperarea tezaurului, problema nu este a Băncii Naționale, ci a statului. De fapt, a Ministerului Afacerilor Externe. Dacă aurul de la Moscova va fi cândva adus acasă, așa ceva se va obține numai și numai pe cale diplomatică.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.