Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Autodenunț de părinte: facem trafic de influență, cumpărăm la negru vize de flotant, dăm o poală de bani, doar ca să beneficiem de învățământul de stat gratuit

Școală (Alexandru Bușcă/ Inquam Photos)

Foto: Alexandru Bușcă/ Inquam Photos

Dacă bugetul familiei, conturile din bancă, socotelile cu ratele, leasingul, weekendul, mâncarea etc. îți dau cu plus, atunci faci parte din categoria părinților pentru care alegerea unei grădinițe/ școli private nu reprezintă o problemă. Pentru noi, ceilalți...

Psihoza în alegerea școlii începe cu câteva luni bune înainte de startul oficial al înscrierilor. Începutul de primăvara, care ar trebui să ne scoată din hibernare treptat, lăsându-ne timp să ne obișnuim cu lumina soarelui, ne transformă pe repede înainte într-un grup de căutători de comori în varianta românească: referințe despre școli, recomandări de la vecina de palier, de la doamna profesoară de la 5, de la prieteni, colegi și alte cunoștințe.

Adunate într-un tabel excel, criteriile de selecție încep ușor, ușor să se transforme. Renunțam la „cea mai apropiata școală”pentru că surpriză, societatea în care trăim ne oferă și în acest domeniu o paletă largă de învățatori: mai buni, mai puțin buni, mai implicați, cu rezultate sau nu etc. Deci, extindem căutările.

Evident, grija părintelui pentru pregatirea copilului este justificată, iar clasele 1-4 sunt foarte importante în procesul lui de formare. Așadar, începem să luam în calcul un drum mai lung către școală, eventual 3-4 stații de tramvai, nervi în trafic, numai să avem copilul înscris la o școală „bună”, cu „profesori buni” și eventual un after-school la un preț decent. Vremea cu cheia de gât a apus, iar tu ca parinte, dacă petreci zi lumină la job, cauți firește un after school?

Ne simțim cu adevarat fericiți când constatăm că, pe lista scurtă a școlilor alese, criteriile au fost bifate cu grijă. Asta s-a întamplat și cu ajutorul unor relații care, contra unor mici atenții, au pus o vorba buna acolo unde trebuie! Traficul de influență este tolerabil „dacă e pentru copii”...

Cu toate acestea, din dosarul cartonat cu șina metalică lipsește cel mai important document, cheie soluției în vânătoarea noastră organizată la început de primăvară: viza de flotant.

Încă încălziți și cu nervii întinși la maximum, începem să căutăm, să întrebăm în stânga, în dreapta după caz: mă iei în spațiu, îmi faci o viză de flotant, cunoști pe cineva care stă în zona x sau y? Am întalnit pe cineva care și-a făcut un tabel cu școlile pe care le viza pentru copilul său și înainte să dea send pe email tuturor colegilor, în corpul emailului a scris ceva de genul: vă rog, mă puteți ajuta cu o viza de flotant în una din zonele de mai jos?

Stați liniștiți și aici avem o problemă. În funcție de zonă și de renumele școlii, prețul variază. Dacă nu ai noroc să fii pricopsit cu un prieten, un coleg sau o mătușă care sa te ia în spațiu așa, pur și simplu, fără costuri suplimentare, atunci trebuie să scoți din buzunar de la câteva sute de lei la câteva sute de euro.

Mi-a plăcut declarația unui (deja) fost secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Liviu Pop. „Dacă se constată că se cer bunuri materiale în schimbul luării în spaţiu, trebuie sesizată imediat Poliţia, de recomandat să sune la 112. Nu există reglementări în România privind numărul de persoane care pot să aibă flotant într-o încăpere.”

Ehei, ce frumos ne spune ce sa facem! Dar pentru noi, muritorii de rând, cel mai important criteriu pentru înscrierea copilului la o şcoală bună rămâne domiciliul.

Așadar, fără să ascultăm ce ne spune distinsul domn, scoatem din buzunar câteva hârtii de 100 de lei și, pentru 1 an de zile, ne mutam teoretic în cartierul 1 Mai sau Cotroceni ori Piața Amzei. Cum am reușit? Simplu: site-urile de vânzări/ cumpărări sunt pline cu anunțuri care ne pot ajuta în stabilirea domiciliului în zona unde se afla școlile vizate de noi și bine cotate, evident.

Dacă am rezolvat și cu viza de flotant pentru 1 an de zile, respirăm oarecum ușurați și trecem la urmatoarea etapă.

Sigur, conform Costituției, art. 32, aliniatul 4 - Învăţământul de stat este gratuit.

Asta doar în teorie într-un sistem de învățământ falimentar: în realitate, noi, părinții, plătim tot, de la înscrieri, până la tot felul de fonduri ale clasei, ale școlii, opționale, cheltuieli la clasa, rechizite, flori sau mici atenții de 8 martie, Crăciun sau Paște. A da, mai adaugăm cărțile și alte chestii pe care obligat/forțat trebuie să le iei pentru că autorul este un domn profesor promovat de minister și da, orele de meditație că așa se face la o școala cu renume și reputație!

Și încă un aspect deloc de neglijat. Războiul acesta îl duci fie dacă ai un copil „normal”, fie unul „cu probleme”. Chiar dacă copilul „cu probleme” are dreptul legal la învățământ de masă, toți îți întorc spatele. Și atunci goana după școala se transformă în război.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Raul check icon
    Am auzit si eu despre prostiile astea, asa-zisele miscari de turma pentru inscrierea copiilor la anumite scoli. Cel mai tare ma amuza parintii cu copii prosti, care se zbat sa-i duca la scoli "bune"... :))

    Nu stiu daca e caz de "112", dar caz de prostie crasa a parintilor sigur este!
    • Like 1
  • Noi avem noroc cu o 'scoala de cartier' acceptabila chiar pe strada noastra. Copilul se duce pe jos, singur.
    In drumul meu spre serviciu sunt diverse scoli unde in jur de ora opt, traficul ramane complet blocat. In perioada vacantelor scolare, se circula fantastic. Cred ca, daca toti copii s-ar duce la scoala cea mai apropiata, traficul din Bucuresti ar fi mult mai suportabil.
    Cred insa ca e foarte normal pentru parinti sa-si doreasca cea mai buna educatie pentru copii, si e chiar obligatia lor sa incearca sa obtine o educatie cat mai buna. Deci nu cred ca e cazul sa etichetam cu trafic de influenta, dare de mita si alte penalitati.
    Insa, sunt convins ca o comunitate de parinti va fi in stare sa imbunatateasca conditiile la orice scoala de cartier, daca conducerea scolii este de buna vointa. Ar ajuta si politici publice gen subventii pentru scoli in cartiere sarace, salarii mai mari pentru profesorii la scolile cu mai multe provocari.
    Parintii impreuna dispun de o putere de a pune presiune si de un buget pentru a face lucruri reale (fondul clasei, fondul scolii sont constituite din banii parintilor si ei ar trebui sa decida unde se duc banii).
    In loc sa 'fuga' la alte scoli, cu spagile si cu orele in trafic pierdute, o alternativa ar fi sa incearca sa imbunateasca scoala locala. E greu la inceput, dar nu imposibil, si beneficiile sunt mari. Elementele de baza exista. La orice scoala, parintii au contact intre ei prin facebook si whatsapp. Cineva, undeva, trebuie sa inceapa si apoi sa arate ca se poate.
    • Like 2
  • check icon
    Foarte rău faceţi. Vă luaţi unii după alţii ca oile în loc să vă trimiteţi copiii acolo unde sunteţi arondaţi
    • Like 1
  • check icon
    Deși nu am făcut așa, acum și eu sunt de părere că e mai bine ca în clasele primare să se distribuie uniform copiii, în funcție de domiciliu, și să se și aplice cumva asta.
    În primul rând, dacă copilul tău nu este mai precoce, s-ar putea să aibă dificultăți de adaptare la o școală unde pretențiile (profesorilor și părinților) sunt peste medie.
    Programul de after school e de multe ori o iluzie a părinților. Dacă copilul nu lucrează bine, serios și independent (și de obicei nu lucrează bine, serios și independent în primele clase), s-ar putea să ai surpriza că deși temele sunt făcute, nu sunt lucrate integral de el, deci exercițiile mai dificile de fapt nu le stăpânește. Și dă-i atunci și recuperează în weekend...
    N-ai cum să lucrezi eficient mai mult de 6 ore cu un copil de până în 8 ani, are și el o limită de 4+2 ore, maximum... Și atunci, programul de after school se transformă de fapt în program de baby sitting, chiar dacă ție-ți place să te amăgești că e ceva mai deștept.

    Și atunci, nu mai bine terminăm cu nebunia asta de ales grădinițe „bune” și școli primare „bune”? Toate aceste „bune” transferă de fapt presiunea de pe părinți pe școli, de pe școli pe cadrele didactice și în final de pe cadrele didactice pe copii...
    E o nebunie!
    • Like 1
    • @
      Daca tot nu ati facut asa...atunci cum ati facut?
      Ati aplicat metoda"flotantul"?
      Legea e buna...dar pt altii?
      Nici eu nu inteleg parintii care isi chinuie copiii o ora in trafic pt o scoala de fite dar ar trebui sa fie chestiune de alegere. Nu imi doresc o scoala decenta si sigura, aproape de casa. Imi doresc sa pot alege dupa ce vizionez mai multe oferte din cartier .
      Asa mi se pare firesc, nu constrangere cu circumscriptia
      • Like 0
    • @ Iuli Baban
      check icon
      Bre.. Eu nu inteleg cum de nu ganditi putin mai profund decat prima impresie...

      Pai pe ce criterii sa fie dreptul asta de a alege?! Pentru ca cumva trebuie sa se faca o departajare... Ca toata lumea se imbulzeste sa-si inscrie odrasla la aceeasi scoala... Cum faci departajarea ?! Ca doar nu o sa poata toata Romania sa invete la aceeasi scoala din Primaverii.

      Si atunci cand vei incerca sa imaginezi niste criterii vei constata brusc ca de fapt asta cu alesul nu e corect deloc. Pentru ca toti pltim taxe si impozite la fel... Pe ce criterii alegem pe cine primim la scoala aia "buna" ?! Mie criteriul arondarii pe baza domiciliului mi se pare cel mai echitabil.
      • Like 0
  • HMG check icon
    Oameni buni, înnebunesc!
    Singular: copil
    Plural: copii
    Plural forma articulată: copiii
    Rețineți: COPIII (3 i)
    • Like 2
  • Stabilirea aparteneței la o anumită zonă/cartier nu e greu de făcut, dacă se vrea asta. Se pot depista extrem de ușor adresele fake, dacă se vrea. Dar nu se vrea, nu?
    Acum ceva ani la o școală germană s-au creat condiții de admitere discreționare pentru copii ai căror părinți care erau etnici germani. Etnicitatea se făcea pe baza unei declarații notariale pe proprie răspundere. Cam 80-90% dintre părinții de acolo sunt și azi în postura legală de „fals în declarații”, școala și statul închizând ochii complice. Au existat voci care au spus că apartenența etnică nu se poate verifica. Etnicitatea se putea verifica extrem de simplu, apelând organizațiile etnicilor germani sau ambasada Germaniei. Nu a făcut-o nimeni, că erau și anumite „vedete” pe acolo.
    Consecința: mulți copii de „etnici” vorbesc o germană precară, chiar dacă germana ar trebui să fie Muttersprache (sau Vatersprache, dacă o exista cuvântul).

    De fapt, prin acest demers încercați să loviți un sistem care dăinuie de sute de ani, poate de la Spiru Haret încoace. Problemele sunt legate de cadrele didactice, în primul rând, atrase de școlile centrale, cu clase renovate și „mici atenții”. Este stupid să existe polarizare excesivă a cadrelor didactice. La spitale poate mai înțeleg, dar la grădinițe sau școala generală este stupid și imoral. La fel de grotesc este să vezi cum se bat părinții, uneori la propriu, să prindă un loc la învățătoarea X sau Y de la școala generală Z. Până la facultate, hai liceu, unde este/ începe adevărata bătălie pentru viitor, ar trebui să fie egal la ce școală ești.
    În concluzie, distribuția uniformă a dascălilor într-un oraș, se poate face și prin armonizare veniturilor dascălilor, care se poate face și prin tăiere șpăgilor. Și aici ar trebui umblat serios.

    Chestia aia cu „mașini de IF”, „vile la porumb” ș.a. nu sunt decât expresii ale intoleranței și invidiei. Cum ar fi ca profesorii buni să fie obligați să predea la școala lângă care locuiesc ? Parcă vezi cum își vor lua unii flotant în Chiajna sau în Corbeanca.
    PS: nu stau în Ilfov.
    • Like 1
    • @ Marian Solomon
      Foarte foarte bun comentariul. Practic trebuia pus in locul articolului. Cat despre ultimul paragraf, nu e vorba de intoleranta si invidie.
      Eu cred cu tarie ca schimbarea trebuie sa vina in primul rand din interior: de la noi. Sa intelegem ca nu statul este responsabilul principal pentru persoana noastra ci noi insine. Iar noi, daca nu constientizam faptul ca traim intr-o societate si daca nu evitam sa facem lucruri care ii impacteaza negativ pe cei din jur, pana la urma ne furam singuri caciula generand un haos si o mizerie generalizata de care ne e scarba. Apoi mergem la protest si cerem sa cada guvernul (!?). Numai porcul se caca unde doarme, dar doar daca e fortat sa stea in cocina! Pe "cetatenii" cu masina de IF nu i-a obligat nimeni sa locuiasca intr-un anume loc si nici sa-si dea copilul la scoala in altul. Pur si simplu au facut niste alegeri iresponsabile de viata pe care le platesc oamenii din jurul lor.
      • Like 2
    • @ Marian Solomon
      Nu sunt de acord cu ultimul paragraf, in special cu prima propozitie-afirmatie. Eu, spre exemplu, am si casa in IF si ani la rand mi-am dus copilul la gradinita particulara, pentru care am platit sume enorme. Am facut totusi niste eforturi (legale) si uite ca nu ma regasesc in pozitia de flotant.
      Profesorii buni nu sunt corporatisti, in general se pensioneaza din institutia in care au venit. Sincer nu stiu insa cat de mult mai putem vorbi despre profesori buni sau profesori mai putin buni, ci mai mult despre cat de interesati sunt si despre cat de bun este managementul institutiilor numite scoli sau licee. Pe vremea mea (cum suna...) era totusi altfel, eu am facut un liceu asa-zis de elita, dar asta nu inseamna ca acolo erau neaparat cei mai buni profesori (copiii nici atat, era o amestecatura). Erau, si sunt si in continuare, o gramada de profesori buni care pur si simplu nu aveau loc acolo unde si-ar fi dorit sau si-ar fi putut demonstra valoarea. Ca un fel de paralelism cu "flotantii". ;)
      PS: totusi eu, unul, am contestat doar legalitatea si moralitatea practicii. Asta intr-o tara in care tocmai protestam impotriva coruptiei. Presupun ca nu fluturam steagul daor acolo unde ne convine, nu? :)
      • Like 2
    • @ Matei Negriu
      Ultimul paragraf l-am adaugat de răutate mai degrabă. Am avut toate mașinile de IF la firmă doar pentru că era fima de leasing din IF.
      Asta nu scuză practicile cu flotantul și nici adunarea profesorilor buni în câteva școli.
      • Like 1
    • @ Razvan Olaru
      Am răspuns și mai sus logica ultimului paragraf. Nu am nimic cu nimeni, eventual cu „flotanții”, „etnicii” și alte furtișaguri de doi bani, făcute de oameni care vor o țară ca afară.
      • Like 1
  • Ceea ce se cuvine in mod legal unui copil din sectorul 1 e sa mearga la scoala relativ aproape de casa. NU sa mearga la o scoala mai buna decat cei din sectorul 3. Aici e problema, ca locul unde stai iti limiteaza accesul la o scoala de calitate. Daca toti am avea scoli bune unde locuim nu ar mai avea nimeni nevoie sa "ia dreptul altuia". Motivul pentru care exista o atitudine de care pe care este faptul ca nu avem destule scoli de calitate.
    • Like 1
    • @ Corina Stefan
      Rwey check icon
      Nimeni nu are "nevoie" sa ia dreptul altuia. Asta e mentalitate de hot. Numai hotul spune ca el nu are si deci trebuie sa ia de la altul. Restul oamenilor muncesc pentru ceea ce vor. Dupa felul cum vad ca se scuza toti atata timp cat se simt justificati in ceea ce fac, e clar de ce am ajuns intr-o societate unde coruptia e generalizata.
      • Like 0
    • @ Corina Stefan
      check icon
      Pai si ce ar insemna "scoli bune" ? Ca intotdeauna vor fi altele mai bune. iar cei cu mentalitate de tipul tau vor vrea intotdeauna sa-si duca copilul la scoala aia CEA mai buna. Pai scoli bune sunt si acuma in cartier la tine.. Doar ca tu nu esti multumit... Vrei la aia CEA mai buna... Ca sa nu mai vorbesc ca de fapt e vorba de criterii perfect subiective... Ai doar impresia ca aia e o scoala mai buna...
      • Like 0
  • Subscriu la ce a zis Simona Ionesco. Frate, daca te muti la porumb, da-ti copilul la scoala agricola. Ce vina au cei care stau langa o scoala decenta, care si-au facut alegerea de viata cumparandu-si casa intr-o zona cu scoli bune, care stau la cutie la bloc, nu in vila la periferie, ca tu te-ai zgarcit sau te-ai intins peste masura cand ti-ai stabilit domiciliul? Sau, du-te la scoala privata!
    Ce sa mai protestezi impotriva "coruptiei" daca tu te comporti asa?
    • Like 4
    • @ Matei Negriu
      Ei...pe bune?
      Porumb..scoala agricola...hai ca e bine...faceti parte din #rezistenta care protesteaza?
      Poate o gramada de parinti stau cu chirii ca nu si-au permis credit de locuinta. Un an ici...altul colo...copiii lor unde ar trebui sa invete?
      Nu o mai faceti pe indignatii si acceptati-va caracterul asa cum rezulta din ideile pe care le'ati scris
      • Like 0
    • @ Iuli Baban
      Evident, trebuie o eticheta pt a justifica invaliditatea argumentelor oponentului. Nu, nu fac parte din nicu un grup cu hashtag si nu merg nici la proteste. Mi se pare ca protestul trebuie facut zi de zi, traind vertical si nedand spagi si ne-facand mis-masuri.
      Si asta e, nu e o lume egala. Unii oameni poate au facut multe sacrificii si au renuntat la diverse beneficii date de o locuinta in alta zona, pentru a avea o scoala buna pentru copilul lor. Faptul ca altii nu au scoala ok unde si-au ales - DA, si-au ales! - sa locuiasca nu e vina celor care au scoala ok. Dar, din cauza ca unii dau spagi si fac invarteli, cei care au legal anumite drepturi sunt dati la o parte.
      • Like 1
  • Aceasta lege nu ar fi rea, daca nu ar produce niste efecte aberante. In multe parti ale lumii exista aceasta conditie de a-ti inscrie copilul la o scoala de care apartine cartierul, regiunea etc, insa la noi, romanii au fost foarte inventivi si au gasit imediat portita de a eluda legea, ceea ce a dus la aceasta nebunie in preajma inscrierilor la scoala. Cazul meu: am 3 copii. Prima fetita este clasa a 6-a. Cand am inscris-o nu am avut nevoie de viza de flotant, am inscris-o la 2 pasi de casa, la o scoala buna. La 4 ani distanta, cand a venit randul copilului mijlociu, in baza acestei legi, am fost obligata sa gasesc o cunostinta care sa ma ajute cu "gazduirea"provizorie. Da, suntem printre norocosii care nu au scos bani din buzunar pentru asta. Nu a contat faptul ca mai aveam deja un copil in acea scoala. Este si acesta un criteriu de prioritate la inscriere, insa nu se ajunge la el. Locurile se ocupa de la primul criteriu, proximitatea....Anul acesta, cu 2 copii in acea scoala, a trebuit sa fac din nou aceeasi schema: rugaminti, invoire serviciu, drum pana la Evidenta Populatiei, drum luat buletin cu viza....Intreb si eu care ar fi fost solutia: sa inscriu al 3-lea copil la alta scoala? Cine mi-ar plati bone pentru fiecare? Pe bunica nu o putem clona. Sa-i mut pe toti la scoala de care apartinem si care, culmea! este mai departe decat cea la care i-am inscris?
    • Like 2
    • @ Ana Manta
      check icon
      Cu cat mai departe ? Sa inteleg ca va cramponati de cateva sute de metri ? Va ascundeti in spatele faptului asta cand de fapt e vorba ca vreti o scoala mai buna nu mai aproape...

      Apoi aici ar fi vorba de arondare gresita... Adica niste strazi trecute la alta scoala decat ar trebui in mod normal... Nu are nici o legatura cu subiectul... Dar pun pariu ca si in cazul asta e vorba doar de faptul ca cineva a avut pile la aia de au arondat scolile si a facut astfel incat se incadreze unde trebuie... Ca altfel ar trebui sa fiti arondata la scoala cea mai apropiata.
      • Like 0
  • Așa se explică bulevardul și trotuarul ocupat în fața școlilor centrale, de mașini de IF. Pile, șpăgi și vize de flotant. Astea sunt sacrificiile părinților care vor să le ofere o educație mai bună copiilor lor. În loc să crească independenți, să meargă pe jos până la școală, vor sta ore în trafic. Iar noi, cei care stăm pe drept lângă școală, dar nu ne place să intrăm în sistemul pilelor și șpăgilor, ne vedem copiii dați la o parte de la dreptul lor, de a merge pe jos până la școală. La școlile lor au venit smecherii cu mașini negre din cartierele mărginașe și IF, ca să-și ducă copiii la școală și grădinițe.
    • Like 6
    • @ Simona Ionesco
      Nu prea cred ca nu mai aveti loc sa va inscrieti copilul din cauza intrusilor cu flotant
      P.S. imi doresc sa imi inscriu copilul langa casa dar sa imi pot alege eu la care dintre cele 3 scoli din zona deci mi se pare aberanta regula circumscriptiei
      • Like 1
    • @ Iuli Baban
      check icon
      Pai si 'zona" asta cum o definiti ? Pe ce criterii ? Cat de mare sa fie "zona" la care va referiti ? Si de ce atat de mare la cat va ganditi dumneavoastra ? Sau de ce atat de mica la cat va ganditi dumneavoastra ? De ce nu mai mare si de ce nu mai mica ?!

      Pai tu de ce sa ai dreptul sa alegi din 3 scoli si eu doar din una ? Si apoi chiar si in cazul in care ai extinde sistemul la cele mai apropiate 3 scoli iar revenim la problema criteriilor de departajre. Evident ca toata lumea din zona respectiva va dori la scoala considerata mai buna. Cum faci departajarea ?

      Eu as face o aplicatie care sa calculeze cea mai apropiata scoala de poarta casei sau scara blocului. Si aia e scoala arondata. Cea mai apropiata pe drumurile publice nu in linie dreapta.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult