Să luăm un exemplu de nouă evaluare a elevului la clasă: dacă profesorii au de evaluat elevul la română, să spunem, să-și activeze toate simțurile în evaluarea lui. Propriile simțuri, evident, cele date de Dumnezeu, nu ale altora care i-ar cere cumva altceva, administrativ. foto: Inquam Photos/Octav Ganea

„Da, știu, am să fiu șalant”

Nu cu mult timp în urmă doamna judecător Raluca Moroşanu de la Curtea de Apel Bucureşti a explicat mecanismul corupţiei din sistemul judiciar, mecanism care sugera faptul că, până şi justiţia, trebuie să ţină cont de oameni, de circumstanţe, că infracţiunile de evaziune nu sunt chiar evaziune, că de fapt, în ansamblu infracţiunile nu sunt chiar infracţiuni, sunt acte care pot fi explicate în context.

Educația este fundamentul oricărei societăți prospere, iar starea sa reflectă, în mare măsură, direcția în care se îndreaptă o națiune. În România, pe parcursul celor peste treizeci de ani de la căderea regimului comunist, sistemul de învățământ a fost supus unor reforme continue și, de multe ori, contradictorii. Rezultatul este un peisaj complex, marcat de progrese, dar și de probleme structurale profunde, care afectează deopotrivă elevi, profesori și părinți.

Doamna ne-a spus o poveste formidabilă despre educație. Pe scurt, după 17 ani de făcut naveta la școala din Cucuteni, a candidat pentru postul de director la o școală „fără pretenții” din Iași. Școala avea „un aspect deplorabil și deprimant”, toaletele erau insalubre, interioarele erau ca la 1972, anul construcției, promovabilitatea la Evaluarea Națională era scăzută. Colegii mai în vârstă i-au spus că degeaba are planuri mari, pentru că „nu sunt bani” și că, orice ai face, „la noi n-ai ce să faci”.

Am fost recent la o experiență de învățare de două zile la granița între Belgia și Olanda. (Profimedia Images)

Școala ar trebui să ne învețe sau să ne facă fericiți? (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

Camelia Popa, psiholog, jurnalist, scriitor si profesor, autoarea romanului Regina nebunilor - “care a surprins pe toată lumea” cum remarca, într-un interviu, editoarea cărții - regretă “zăpezile de altădată”. Într-o reacție pe Facebook, la întâmplările de săptămâna trecută - într-un liceu din București și într-o școală din județul Prahova - ce au scandalizat opinia publică, invocă anii în care era ea elevă…când “rușinea avea rol de pârghie în procesul educativ”.

„Pe mine m-au hărțuit colegii ani în șir încă din școala generală. Pentru că eram prea slabă…” (Foto: Profimedia Images)

Mă întreb dacă doamnele din Parlamentul României care au făcut, din trupul lor, zid împotriva educației sexuale în școli au citit măcar un volum din Freud sau au avut vreodată orgasm.