Cu diplomă de inginer agronom, dar cu drag de mai bine pentru oameni, a demarat și condus pentru 6 ani fundația ELOC. Locuiește la țară împreună cu fiul ei unde se bucură de natură și animalele lor de companie. Inclusiv un cocoș!
Lucrează la lansarea primei ei cărți de poezii și este voluntară la școala din comunitate.
Mă gândeam la ce viață au femeile acestea. La cum e să strângi după alții în continuu. Unii le ajută. Din automatism sau grijă autentică își duc tăvile la locul lor, resturile la coș. Alții nu.
Citește mai mult
Vine la geam. Caut în portofel 10 lei. Nu am. Am câteva hârtii de 50. Răsfoiesc înainte și-napoi căutând o hârtie de 10. Să nu îi las ceva nu e posibil. Decid. „Îi las 50. Pentru mine nu contează 50 de lei. Pentru el da.” (Foto: Inquam Photos/ Alberto Groşescu)
Citește mai mult
Tabăra de vară a copiilor de la Seeding Knowledge ne-a purtat la Viscri anul acesta. Era pentru prima oară când ajungeam acolo și aveam mari așteptări legate de loc. Citisem și văzusem atâtea lucruri frumoase despre el. Însă, odată ajunși, mi-am dat seama că articolele cu poze impecabile și laudele decupaseră mult din realitate. (Foto: arinaangelescu.ro)
Citește mai mult
Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!
Citește mai mult
„Finding Nemo” este una dintre preferatele mele din toate timpurile pentru felul cum reușește să livreze mesaje și lecții importante despre viață, într-o manieră amuzantă și care merge direct la țintă. Se poate folosi scuza animației pentru a discuta cu cei mici despre depășirea temerilor, a limitelor proprii, deschiderea la nou, la aventură.
Citește mai mult
El încerca să explice că pleacă în Spania înapoi la muncă, că nu are bani – lei românești – că a păstrat exact cât pentru cardul de 783. În timpul ăsta scoate actele și le dă controloarei. Ea îl invită să coboare din autobuz ca să scrie hârțoagele. Omul se albește mai rău la față. Iar face apel la o umanitate care nu era prezentă. (Foto: Inquam Photos/Mircea Manole)
Citește mai mult
Încă de la început pe traseul nostru spre a o aduce acasă la noi, ne-am lovit de chichițe birocratice. Adopția nu era posibilă de fapt, din motive pe care aleg să nu le expun, așa că am fost îndrumați spre varianta cea mai apropiată ei, plasamentul familial.
Citește mai mult
Ah, ce bine arată în filme acele momente când el și ea ajung în cele din urmă împreună, sunt fericiți nevoie mare, iar povestea se încheie lăsându-ne să credem că de-atunci înainte totul e ca și scris – va fi pur și simplu bine din oficiu. Pe vecie. “Fericiți până la adânci bătrâneți.” (Foto: Guliver/Getty Images)
Citește mai mult
Weekendul la prietena mea a fost picătura care a declanșat ruperea barajului. Contrastul de care am avut nevoie ca să înțeleg că nu mai pot continua așa, că e urgent să fac o schimbare. (Foto: Guliver/Getty Images)
Citește mai mult
Copiii trăiesc și cu un alt fel de tovarăși în afară de cei umani, pentru că îmi doresc să înțeleagă că există mai multe feluri de iubire pe lumea asta. Iar uneori cea dintre un animal și un om o poate depăși ca intensitate, profunzime și frumusețe chiar pe cea dintre oameni.
Citește mai mult