5. Flushed away – Aruncat la canal.
O animație mai puțin cunoscută despre un șoricel Roddy – animal de companie într-o familie burgheză din Londra, care ajunge printr-un accident în canalizarea metropolei, unde cunoaște o lume total străină lui, murdară, plină de vietăți ciudate.
Aici o cunoaște pe Rita o șoricioaică băiețoasă care îl va ajuta să revină acasă. Însă pe drum, descoperă că sentimentul de acasă nu este dat de confortul și luxul unei case – lucruri pe care le avea în apartamentul său din Londra, ci de căldura unei familii, a unei comunități de care să aparții, lucruri pe care le-a descoperit în urma aventurilor sale.
Se poate profita de animație pentru a aduce discuția despre diferențele dintre clasele sociale, despre importanța familiei, dar și pentru amuzamentul călătoriei spre casă a șoricelului, descoperind personaje atâââât de haioase și bine conturate.
Iar muzica este delicioasă și adaugă sare și piper acțiunii: Dandy Warhols – Bohemian like you sau Jet – Are you gonna be my girl sunt doar două exemple.
4. Rio
Ultimul papagal albastru din specia sa, lasă în urmă căminul său confortabil din frigurosul Minnesota cu misiunea de a salva propria specie de la dispariție și pornește alături de stăpâna sa spre Rio pentru a își cunoaște sortita. Odată ajunși, pasărea – Blue – și stăpâna sa trec prin tot felul de aventuri neprevăzute: partenera lui Blue – Jewel- nu este interesată de salvarea speciei, cele două păsări sunt răpite de un traficant de animale, Blue este nevoit să dezvăluie că nu știe să zboare iar aventurile se țin lanț și pentru pasăre și pentru stăpâna sa.
Și pentru că acțiunea se petrece la Rio, au fost introduse elementele cheie ale locului: frumusetea naturii, priveliștile, festivalul, pasiunea pentru fotbal dar și farmecul aparte al favelelor.
Câte scuze pentru a le povesti celor mici despre lumea în care trăim! Și despre cât de frumoasă este, dar și despre speciile pe cale de dispariție și motivul pentru asta.
Și această animație are o coloană sonoră spumoasă. Piesa mea preferată este: Ararinha – Carlinhos Brown
3. The Princess and the Frog – Prințesa și broscoiul
Tiana este o tânără din New Orleans care lucrează din greu la visul său de a-și deschide un restaurant. Atunci când un prinț lefter face un pact cu omul umbrelor, vraja merge greșit și îl transformă într-o broască ce are nevoie de sărutul unei prințese pentru a reveni la forma sa umană. Aflată la petrecerea prietenei ei, Tiana este confundată cu o prințesă de broscoiul Naveen (fostul prinț falit) și îi acordă sărutul broscoiului. Astfel este și ea transformată într-o broască!
Pentru a repara totul, cei doi pornesc împreună către cea care poate desface vraja amândorura: mama Odie. Pe drumul spre ea se împrietenesc cu crocodilul Louis, care cânta la trompetă și își dorea să cânte într-o trupă, alături de oameni, și licuriciul Ray, îndrăgostit de o stea pe care o numea iubita sa Evangeline. Visul tuturor se împlinește la final, însă nu dezvălui cum.
Mi se par utile câteva idei ce reies din această animație: cea legată de a munci din greu pentru visul tău, cea de a visa în primul rând – vezi crocodilul Louis care nu s-a împiedicat de faptul că e crocodil și tot și-a permis să viseze la a deveni un mare trompetist! Și cea a sacrificiului din iubire. Al licuriciului. Personajul meu preferat din animație.
Și de data asta muzica este un bun catalizator al acțiunii. Cum se putea altfel, fiind vorba de New Orleans? Piesa mea preferată din film este asta.
2. Finding Nemo –În căutarea lui Nemo
Atunci când fiul său Nemo este luat de un scafandru, Marlin pornește într-o aventură de-a lungul oceanului pentru a îl aduce înapoi acasă. Pe drum o cunoaște pe Dory, cea cu probleme de memorie pe termen scurt alături de care trece prin tot felul de peripeții, unele amuzante, altele palpitante: cei doi discută cu rechini „vegetarieni”, se feresc de bombe pe fundul oceanului, trec printr-o colonie de meduze, călătoresc prin marele curent australian și chiar în interiorul unei balene. De partea cealaltă, Nemo are parte și el de aventurile sale, în acvariul din cabinetul dentistului care l-a luat din ocean. Nemo, alături de companionii săi din acvariu, încearcă să evadeze pentru a se reîntoarce în ocean alături de tatăl său, acasă.
Animația este una dintre preferatele mele din toate timpurile pentru felul cum reușește să livreze mesaje și lecții importante despre viață, într-o manieră amuzantă și care merge direct la țintă. Se poate folosi scuza animației pentru a discuta cu cei mici despre depășirea temerilor, a limitelor proprii, deschiderea la nou, la aventură.
Iar Dory este personajul care pune cel mai bine în lumină aceste lucruri: bucuria de a trăi fiecare moment având încredere că va fi bine, chiar de nu ți-l vei mai aminti apoi! (din cauza amneziei de care suferea)
1. Ice Age – Epoca de Gheață
Da, Ice Age este de pe vremea când încă existau casete video! (vezi trailerul de mai sus)
Atunci când amenințarea unei noi ere glaciare se apropie, un leneș, un tigru și un mamut ajung să facă echipă pentru a returna un bebeluș la tribul său de oameni.
Pe parcursul călătoriei, leneșul este liantul grupului, personajul amuzant și care și-o ia pe coajă mai mereu. Un mamut care își pierde familia din cauza oamenilor ajunge să reîntregească familia unui om ducându-i puiul său înapoi. Tigrul pe parcursul călătoriei se leapădă de haita sa de tigrii care îi cereau să fie nemilos și se alătură grupului ciudat compus din cei trei.
Ducând copilul înapoi tribului său uman, fiecare personaj ajunge să primească ceea ce pierduse: o nouă familie.
O scuză bună pentru a discuta despre ceea ce ne unește cu adevărat. Ce ne face familii, triburi, grupuri?
Articol publicat pe site-ul autoarei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Lista ar putea continua. Seria Kung Fu Panda, Inside out, etc
Ce mă enervează pe mine la culme este doza de corectitudine politică prezentă în aproape toate aceste animații: astfel, personajele feminine trebuie neapărat să fie băiețoase, luptătoare, obligatoriu mai deștepte sau mai vrednice decât cele masculine.
Din păcate, până aici s-a ajuns cu perversitatea ideologică a corectitudinii politice!
Și cei mici le văd, deschiși, plini de încredere și bunăvoință, și mai târziu ne mirăm că nici fetele nici băieții nu se mai simt bine în pielea lor...