Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Mi-ai dat prea mult. Uite restul!” La semafor, un cerșetor mi-a arătat că e om de onoare

Trafic aglomerat Universitate

Foto: Inquam Photos/ Alberto Groşescu

Sunt la stop la Universitate.

Văd un cerșetor pe care l-am văzut mai demult. Atunci nu am avut cash ca să îi dau ceva.

Data trecută a venit la geamul mașinii. Eram morocănoasă rău. Îi fac semn că nu am ce să îi dau. Rămâne cu ochii pe mine. Are niște ochi căprui ireali. Chiar dacă pielea e trasă, hainele jerpelite și e murdar, ochii îi sunt blânzi și curați.

Privind la mine, parcă vede dincolo de trupul meu, undeva în adâncime.

Când privirea lui ajunge unde căuta, apleacă capul pe un umăr. Duce degetele la colțurile gurii și le trage în sus. Ca un îndemn să zâmbesc. Nu o fac. 

Mă zbârlesc toată. Mă enervează că un cerșetor îmi face semn să zâmbesc. Nu ar trebui să fie invers? Să îi ofer eu un zâmbet lui? Nu este el cel care cere? Plec deranjată că a văzut într-o secundă atât de adânc în mine și că a dat buzna cu îndemnul lui. Cine se crede?

De data asta mă bucur că am cash. Vine la geam. Caut în portofel 10 lei. Nu am. Am câteva hârtii de 50. Răsfoiesc înainte și-napoi căutând o hârtie de 10. Să nu îi las ceva nu e posibil . Decid.

“Îi las 50. Pentru mine nu contează 50 de lei. Pentru el da.”

Dau geamul în jos și îi dau bancnota. O vede în timp ce geamul mașinii cobora și secundele alea până ia banii în mână se luminează tot.

Zâmbește cu dantura lui ciobită, dar cu zâmbetul complet. Cu bucurie. 

Acum văd și eu dincolo de trupul lui. Cum a văzut el la mine data trecută. Până-n suflet. Și mă bucur să intru acolo și să aduc un zâmbet.

Dar nici el nu rămâne dator.  Stopul se face verde. Când să plec, îmi face semn cu mâna să aștept. Caută grăbit în buzunarul de la spatele blugilor. Îi scapă o hârtie de 1 leu pe jos. Nu o bagă în seamă. Vântul o duce mai departe de mașina mea.

Din buzunar scoate portofelul. Deschide partea pentru bancnote și scoate tot ce era acolo. Un teanc de vreo 3-4 hârtii de 10 lei și vreo alte 5-6 de 1 leu puse ordonat. Cele de 10 jos și cele de 1 deasupra. Mă încrunt nedumerită.

Zice:

“Mi-ai dat prea mult. Uite restul!”

Rămân cu gura căscată. Îi fac semn să îi păstreze și instantaneu îmi țâșnesc lacrimile. Înainte să pornesc, mă mai uit o dată la el. Îmi face semn de inimioară cu mâinile și dă din cap în semn de mulțumire. Apoi își duce iar degetele la colțurile gurii și le trage în sus în semn de zâmbet.

Zâmbesc. Printre lacrimi de uimire.

Când vezi onoarea la un cerșetor, ce poți să mai faci?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Elena check icon
    Acum foarte mulți ani, sa fi fost 1991-1992, cea mai mare bancnotă era 500 de lei. Nu aia de acum, aia care acum valorează 5 bani. Despre un medic de la întreprindere se zvonise ca 200 lei 3 zile concediu medical, 400 o săptămână. Un coleg solicită o săptămână de concediu, lasă 500 și da să plece. Medicul îl strigă "ți-ai uitat restul" și ii da o sută (din aia albastră cu Ateneul și Bălcescu). Ce s-a schimbat?!
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
sound-bars icon