Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Dar eu am validat. A făcut bip și am trecut mai departe.” O întâmplare cu controlori și un călător care se grăbea spre aeroport

Autobuz București

Foto: Inquam Photos/ Mircea Manole

Mergeam spre aeroport cu 783-ul.

Mă urcasem de la capăt și fusesem printre primele persoane care se urcaseră. Îmi luasem un loc la geam și cât mai în spate ca să pot privi și afară, dar și în autobuz. În rarele ocazii când merg cu transportul public profit de ocazie și privesc la oameni încercând să-mi imaginez povestea lor.

Rând pe rând se urcă ba un cuplu de turiști străini cu ditamai rucsacele, ba câteva exemplare din călătorul acela tipic cu gentuța pe roți, ba un grup gălăgios de tineri. Dar și câțiva oameni fără pic de bagaj. Mă fascinau în mod special ei.

Oare unde mergeau? Oare pleacă de plăcere, de nevoie? Pleacă de la cei dragi sau spre ei? Sunt bucuroși, entuziasmați? Sau pleacă cu inima grea?

Printre cei care s-au urcat imediat după mine era un domn a cărui înfățișare mi-amintea de Eckhart Tolle, cel ce a scris cartea “Puterea prezentului”. Nici el nu avea geamantan. Doar o gentuță mică de umăr.

Îmi plăcea atmosfera din autobuz. Într-un 783 e o energie diferită de cea dintr-un autobuz de pe un traseu obișnuit RATB. Probabil din cauza farmecului pe care îl aduce călătoritul. Bucuria, entuziamsul, noul, aventura se puteau simți ca plutind prin aer în autobuz. Iar în plus, durata călătoriei face ca drumul până sau de la aeroport să fie o mini călătorie în sine. Deja se crease un fel de comunitate în care fiecare aducea aportul la atmosferă: grupul de tineri era pus pe șotii și râdeau în gura mare, cuplul cu rucsace mari răsfoia hârtii și hărți vorbind cu pasiune într-o limbă cehă-slovacă-poloneză, iar exemplarele de călător tipic ba cu nasul în telefon, ba cu ochii pe geam îngândurați.

Pe la jumătatea traseului, într-o stație văd două mutre acre de controlori cum se urcă în autobuz. Reacția mea instinctivă este să mi se strângă inima – de pe vremea liceului când făceam blatul și trebuia să fiu cu ochii în patru să nu iau amendă. Durează mereu o secundă până îmi amintesc că sunt adult acum și am bilet!

Două doamne de pe ale căror chipuri se putea citi într-o secundă de cât sunt de binevoitoare și cu inima deschisă iau lumea la verificat. Cu un “bună ziua” pleoscăit într-un colț de gură vine una dintre ele și-mi cere cardul. Verifică la aparat și pleacă spre următoarea persoană. Chiar spre domnul care semăna cu Eckhart Tolle. Dă omul cardul. La verificare aparatul făcea un piuit lung.

Doamnei controlor i s-a aprins o luminiță în ochi. Putea scoate în sfârșit la iveală talentele de care dispunea. Îl cheamă pe domn să îi arate că nu fusese validată călătoria. Omul, perplex:

“Dar eu am validat. A făcut bip și am trecut mai departe.”

Îmi aminteam filmulețul cu exact asta. Cum a trecut pe lângă aparat, cum a făcut bip iar el a trecut mai departe repede ca să facă loc celor din urma lui, cu bagaje. 

Doamna controlor insistă pe un ton superior și răutăcios:

“Doar pentru că face bip, nu înseamnă că ați validat călătoria. Ați verificat că s-a validat?”

Omul zice sincer și spășit că nu.

Aha!

“În cazul acesta, prezentați actele. Amenda este …bla-bla-bla.”

Omul văd cum se albește la față în timp ce fața controloarei se anima din ce în ce mai mult.

El încerca să explice că pleacă în Spania înapoi la muncă, că nu are bani – lei românești – că a păstrat exact cât pentru cardul de 783. În timpul ăsta scoate actele și le dă controloarei.

Ea îl invită să coboare din autobuz ca să scrie hârțoagele. Omul se albește mai rău la față. Iar face apel la o umanitate care nu era prezentă:

“Dacă mă dau jos, pierd avionul și nu am bani de alt bilet, întârzii la muncă, se supără șeful. Puteți completa actele în mașină, vă rog? Sigur aveți timp până la capăt.”

Ei și până aici a fost!

Doamna controlor s-a aprins și a început să zică pe un ton țipător că astea sunt regulile, că nu îi zice nimeni cum să-și facă treaba. Că ea doar respectă regulamentul, nu e acolo să facă favoruri.

“Ce ar crede lumea în autobuz dacă m-ar auzi și m-ar vedea cum vă fac un favor? Iar în plus, nu aveți cardul validat. Dumneavoastră ați greșit, nu puteți cere favoruri! Haideți să coborâm.”

Omul refuza și mai că îi dădeau lacrimile pentru că nu putea să găsească o ieșire din situația asta caraghioasă în care singura lui greșeală fusese că nu verificase ce scria pe aparatul de validare.

Lumea deja căsca gura de ceva vreme la toată situația si începuseră să își exprime părerea. Cei mai mulți luaseră partea omului și încercau să o convingă pe controloare să îl lase să își vadă de drum fără amendă sau penalizare. Câțiva susțineau că doamna ar trebui să scrie mai repede amenda aia și cu asta basta.

Ne apropiam de aeroport iar situația părea că se agravează în loc să se rezolve.

Atunci ceva din mine mă face să intervin și să zic doamnei controlor:

“Am fost de față când domnul a cumpărat și a validat cardul. Nu a vrut să fenteze, să nu plătească sau să facă blatul ci pur și simplu s-a grăbit ca să facă loc altor pasageri. Dacă nu puteți accepta această eroare umană, dați-mi mie amenda, vă dau eu actele mele și stau cât e nevoie pentru că nu mă grăbesc”.

Bineînțeles că nu mă așteptam ca doamna controlor să fie impresionată de un asemenea gest, tot ce îmi doream era să scap omul de belea, să își poată vedea de drum și viață.

Controloarea începe iar cu regulamentul ei. Că nu e legal, că aveți bilet, că și că. Simt cum o venă începe să-mi zvâcnească la tâmple, mă cobor la nivelul ei de discurs și i-o zic pe șleau:

“Dacă pentru dumneavoastră contează atât de mult să vă faceți norma de amenzi pe ziua de azi încât nu vă pasă că nenorociți un om atunci puteți măcar să vă făceti norma fără să nenorociți omul. Dacă tot ce vă interesează sunt amenzile astea, va plătesc eu 10 în plus numai să-l lăsați să-și vadă de drum!”

Atunci începe lumea din autobuz să ridice tonul.

“Da, da, da lăsați omul! Chiar așa?!”

Am încasat amenda. Am plătit-o pe loc. Surpinzător – a fost timp să fie scrisă în autobuz, până la aeroport!

Am coborât și omului chiar i-au dat lacrimile în timp ce îmi mulțumea. „Cum vă numiți? Scrieți-mi repede contul ca să vă trimit banii când ajung în Spania!”

I-am zis că nu e nevoie. Dar i-am cerut ceva. Să facă și el același lucru când se va ivi ocazia. Mi-a promis că așa va face. Sunt sigură că așa va fi.

Uneori nu e nevoie să ne luptăm cu balauri și zmei fioroși pentru a face lumea un loc mai bun. E nevoie doar să fim atenți, prezenți și să intervenim cu un mic gest de umanitate.

Suntem cu toții împreună într-un autobuz iar felul în care ne tratăm face toată diferența în calitatea călătoriei.

Drum bun s-avem!

P.S.: Apreciez faptul că totuși controloarea a acceptat soluția de compromis. Putea să nu o facă! Mai era un pic de umanitate în inima ei.

Articol publicat pe site-ul autoarei.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Woau!!! Felicitari pentru ideea..de-a prelua amenda!
    Ma bucur ca mai exista atitudine umana...ca sa spun asa...
    si eu am patit-o, identic ca domnul .. Eckhart Tolle insa m-au avertizat ca vor suna la sectia cea mai apropiata de politie caci nu voiam sa le dau actele.....no'
    • Like 0
  • 1. Controloarele n au voie sa ceară actele, doar poliția este îndreptățită să facă asta in țara asta.
    2. Controlul RATB nu are voie sa rețină un om în caz că nu are bilet, pt că asta este lipsire de libertate și intră sub incidența penală.
    3. Controlul nu este autorizat/calificat de nicio instituție pentru a lucra cu date personale, etc.
    Concluzia: este bine sa ne luăm bilet, dar dacă nu am luat, controlul RATB nu are nicio putere asupra dvs. In caz că vreți și ei sau dvs apelați poliția, puteți aștepta liniștiti pt că doar ei pot sa vă legitimeze, etx
    • Like 1
    • @ Mihai Pit
      Uite ca am mai invatat ceva. Si totusi regulamentul lor, munca lor pe ce se bazeaza?
      • Like 0
  • Am primit și eu o amendă, prima din viața mea chiar, doar că în Berlin. Era a doua zi de când ajunsesem în Germania și mergând la aeroport după niște prieteni, am întrebat-o pe colega cu care am mers, care era deja de un an în Berlin, dacă să îmi compostez alt bilet sau îl folosesc pe cel pe care îl aveam deja, biletul putând fi folosit timp de 2 ore în care poți schimba mijlocul de transport. Toate bune și frumoase la întoarcere. Până înainte cu o stație de stația unde trebuia să coborăm. Controlori. Îmi scot biletul și îl dau. Îmi spune că nu mai este valabil, timpul este deja expirat (vreo maxim 5 minute) și că acet bilet poate fi folosit doar în direcția dus, iar eu m-am întors în stația din care am plecat. Am coborât în stația din care plecasem, îi explicasem omului că habar n-aveam și că mai am 3 bilete necompostate, dar nimic. Răspunsul a fost: trebuia să vă informați. Și uite așa am plătit o amendă de 40€, care nici măcar nu a fost din cauza mea, ci din cauza tipei pe care o întrebasem înainte să plecăm din aeroport dacă să compostez alt bilet. Cam așa sunt oamenii când au "targete", nu le pasă că ești sau nu informat, că a făcut aparatul bip sau nu,că merge sau nu, sau că în stația de unde ai urcat există posibilitatea cumpărării unuibilet sau nu, indiferent de nație. Biletul. Biletul să fie valabil. Restul... e can can, vorba aia. :)
    • Like 0
  • Multumesc! Accept ca mai am mult pana sa ma duca capul sa procedez in acest fel! Mai avem nevoie de astfel de exemple!
    • Like 1
  • dodocea check icon
    Articolul este 100% adevarat. Absolut la fel am patit si eu, Desi am 'validat" am fost informat ca nu am si verificat validarea. Am luat amenda 50RON pe loc. De aceea refuz sa mai merg cu transportul in comun, Cum ar putea un turist strain sa inteleaga aceasta absurditate?
    • Like 2
  • Excelent articolul, nu conteaza daca este real sau nu! Concluzia este foarte tare si morala si mai si...
    • Like 4
  • storo check icon
    Zimbesc amar pt ca doar putina lumea a inteles mesajul acestui articol....cei mai multi discuta in contradictoriu despre validarea biletelor si, respectiv, in consens despre ''hingheri''.

    Prin 2000 a fost un film cu Kevin Spacey si Haley Osment, '' Pay it forward'': un pusti a venit cu ideea formidabila ca daca el va face un bine ( dezinteresat) unor persoane ( trei la numar) iar acestea la rindul lor vor face acelasi lucru altor persoane si apoi celelalte la rindul lor tot asa, la urma lumea se va schimba in bine. Ideea am gasit,o extraordinara si incerc sa o aplic de cite ori pot.
    Povestea de mai sus are aceeasi finalitate si morala: ''Suntem cu toții împreună într-un autobuz iar felul în care ne tratăm face toată diferența în calitatea călătoriei.'' autobuzul fiind lumea noastra iar calatoria viata noastra prin ea.

    Dar transportul in comun ( ala real) exista peste tot in lume, la fel si controlorii. Ii intilnesc uneori: politicosi, fermi dar prietenosi. Nu am avut niciodata senzatia de '' miinile sus, nu misca nimeni !'' Odata un amic din Ro m-a vizitat si si-a luat un abonament de o luna ( cel mai mic posibil) dar intr-una din zile si-a uitat ticketul acasa. L-au dat jos din tram, i-au explicat politicos despre ce e vorba ( intr-o engleza aproximativa, e adevarat!) si i-au dat 70€ amenda dar....a avut timp 24h sa se prezinte la un ghiseu ( undeva in centru) ca sa dovedeasca ca e doar uituc si nu rau-voitor. Ca urmare i-au scazut amenda de la 70 la 10€. Va asigur ca urmatoarele 10 zile amicul meu a umblat ''cu ticketul in dinti'' de rusine si de teama celor 70€. Dar impresionat de atitudinea politicoasa a controlorilor ( amicul meu fiind bucurestean).

    Controlorii ( oriunde in lume) au un job foarte clar: controleaza biletele si a aplica amenzi in caz de neconformitate. Iar NOi, calatorii, avem OBLIGATIA sa ne cumparam acele bilete. Punct. Desigur erori ( ca cea descrisa in articol) se pot intimpla oricui si oriunde in lumea asta insa atunci ar trebui sa intervina umanitatea din noi insine ( ca sa nu raminem doar ''hingheri'').
    • Like 5
  • si eu am patit acelasi lucru
    • Like 0
  • Foarte fumos totul, de la un capat la altul, precum filemele acelea care la inceput isi pun emblema :"inspirat din fapte reale". Parerea mea este ca ai fi putut sa ai o atitudine transanta: domnul a validat, aparatul nu a inregistrat. Eroarea de sistem va apartine. Piuitul inseamna ca s-a validat, de aceea au sunete diferite cand e validat si cand nu, pentru ca omul sa fie informat pe cale auditiva. Daca omul era orb ce facea? Tot aceeasi intrebare ii adresa, daca s-a uitat la aparat? E ridicola intrebarea, clar, dar e lamuritoare intr-o disputa de genul. El avea martori ca a validat, aparatul a tiuit ca a validat, sistemul e predispus la erori, omul era clar legal acolo, ce sa mai. Si din punct de vedere juridic totul era ok. Iar daca controlorul nu accepta asta, nu avea decat sa scrie amenda inauntru, fara sa coboare omul, intrucat el era acolo legal... Restul ramanea sa se decisa prin contestarea amenzii...
    • Like 2
  • interesant si educativ articol.am o curiozitate in mijloacele de transport in comun din timisoara se circula si cu card. se intampla ca exact cand cineva citeste cardul la un "cititor" alta persoana citeste card la alt "cititor". se aude bip si esti convins ca ti-ai facut datoria. alta situatie .se intampla ca "cititorul" sa nu citeasca cardul,incerci la altul si aceiasi situatie. ce-i de facut daca vine controlorul? eu nu stiu cum se verifica cardul.
    • Like 1
    • @ Stefan Grozav
      Grx check icon
      Ei.... invatam uneori de la tineri. Am trecut si eu cardul bancar, a facut beep si atat. Inainte sa-l trec a doua oara, copilul imi ia telefonul, se conectaza la aplicatia de plata prin telefon si verifica soldul. Ultima tranzactie era chiar suma retrasa de cititorul din autobuz. SAu mai complicat este cu un extras de cont si cerut sa se anuleze amenda (cred).
      • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult