Foto: Profimedia Images
„Dezastrul” din primul tur nu e deloc o noutate. Ştiu că, în acest moment, situaţia pare albastră, că extremistul George Simion pare că a câştigat deja Cotroceniul şi că Moscova poate deschide şampania. Aş zice, totuşi, să nu ne grăbim să-l încoronăm pe acest gherţoi drept monarh absolut (aşa cum pare că şi-ar dori) mai devreme decât e cazul.
Şi Adrian Năstase în 2004, şi Victor Ponta în 2014 au câştigat primul tur al alegerilor prezidenţiale de atunci tot cu peste 40%. Mai mult, Năstase în 2004 putea conta sigur pe voturile PRM-ului, care luase vreo 12% şi pe ale altor securişti trişti. La fel, Ponta în 2014 putea conta sigur pe voturile lui Călin Popescu Tăriceanu, Dan Diaconescu şi Corneliu Vadim Tudor (în total, tot peste 12%).
Păreau, deci, invincibili la vremea lor după primul tur, totul părea a merge strună pentru ei. Şi, cu toate astea, au fost bătuţi măr de Traian Băsescu şi, respectiv (hélas!), de Klaus Iohannis în turul al doilea. Nici în 2009 situaţia nu a fost cu mult mai roz: Băsescu luase doar vreo 32% în primul tur, în timp ce Mircea Geoană, cumulând voturile lui şi pe cele ale lui Crin Antonescu, Corneliu Vadim Tudor şi Sorin Oprescu, care îi erau aliaţi naturali, se ducea lejer spre 60%. Cum s-a terminat turul al doilea pentru „Mihaela, dragostea mea!” ştim deja pentru că rezultatul final a devenit subiect de bancuri.
Mai mult, e o vorbă în Biserica Catolică ce spune că cine intră în conclav papă, adică cine e dat ca sigur drept papă înainte de alegerea propriu-zisă, iese cardinal, adică iese cu buza umflată.
Ce e diferit astăzi?
Să nu ne pripim deci! Desigur, datele de astăzi sunt uşor diferite faţă de cele din 2004 şi 2014: Năstase şi Ponta erau ei înşişi doar la vreo 7 procente în faţa contracandidaţilor şi nu beneficiau de un electorat care să-i susţină fanatic, dincolo de orice raţiune, în timp ce astăzi George Simion e la vreo 20 de procente în faţa lui Nicuşor Dan şi, după toate aparenţele, votanţii lui nu dau dovadă de prea mult discernământ pentru că au fost ideologic fanatizaţi la maximum.
În plus, pe atunci apropierea de Moscova îi era fatală oricărui candidat, în timp ce astăzi, orice s-ar spune, românii sunt mult mai filoruşi decât erau atunci şi preluarea retoricii de la Kremlin s-ar putea să nu mai constituie un handicap atât de mare în ochii lor. Desigur, ei declară că vor să rămână în Uniunea Europeană, cum şi Simion declară, mincinos, acelaşi lucru, dar problema e că ce-şi imaginează mulţi români că e Uniunea Europeană nu are multe în comun cu realitatea pentru că ei asociază UE cu ideea de bani şi de călătorii fără vize, nu cu aceea de valori şi reguli comunitare, iar Rusia a avut grijă, în ultimii zece ani, să-i convingă că UE înseamnă homosexualitate, imoralitate, ateism, deci Satana. Dar, cu toate aceste premise sumbre, meciul nu este încă jucat, iar forţa lui Nicuşor Dan nu ar trebui subestimată.
Cum poate câştiga doctorul în matematică în faţa şefului de galerie?
1. Prin cultivarea apăsată a imaginii de intelectual serios, angajat în serviciul public. Cu încăpăţânarea lui de matematician pasionat căruia îi pasă de Bucureşti, de mediul înconjurător, de oameni, a reuşit, dintr-un fost tinerel ciudat întors de la Paris, să construiască un partid reformist căruia nu-i dădea nimeni nicio şansă la început, să devină de două ori primar general al Capitalei şi şă joace, iată, în liga mare a politicii româneşti. Nu sunt realizări minore, iar ele trebuie marcate ca atare.
2. Prin sublinierea ideii de independenţă. La urma urmei, Nicuşor Dan a bătut PSD-ul de unul singur de trei ori: de două ori la Primăria Capitalei şi acum în primul tur al alegerilor prezidenţiale. Asta nu e puţin lucru. Desigur, n-ar trebui să-şi ostilizeze electoratul PSD pentru că are nevoie de toate voturile, dar un Traian Băsescu, de exemplu, ar face cu siguranţă o distincţie clară între votanţii de bună credinţă ai PSD-ului şi şefii îmbuibaţi ai acestui partid. În plus, e limpede că electoratul PSD-ist nu mai ascultă disciplinat de ordinele liderilor, deci e inutil pentru domnul Dan să spere că, neatacându-i pe aceştia din urmă, s-ar putea să câştige simpatia simplilor votanţi. Dimpotrivă.
3. Prin afirmarea răspicată a opţiunii pentru Uniunea Europeană şi valorile acesteia. Suntem încă foarte mulţi în ţara asta care nu ne-am pierdut minţile, care nu vedem numai ghei pe stradă (de fapt, eu pe ăştia nu-i văd deloc în România şi nu trăiesc la Vaslui sau la Botoşani) şi care nu ne dorim o apropiere nici măcar 1 cm de Rusia.
4. Prin întărirea apropierii de tradiţie. Până la urmă el chiar este mai apropiat de tradiţie şi de conservatorism decât de progresism, măcar că în România numai progresism nu găseşti, deci nu ar fi rău să exploateze şi acest filon autentic al gândirii sale.
5. Prin mesaje simple, concise şi bine ţintite. Cea mai mare greşeală ar fi să încerce să câştige votanţi fanatici de-ai lui Simion. Ăia sunt cauze pierdute. O altă mare greşeală ar fi să cultive un discurs intelectualist, abstract, greoi. Nu toţi suntem doctori în matematică în ţara asta şi nu toţi lucrăm la Oxford sau Cambridge. Mulţi suntem profesori de şcoală sau liceu, medici, asistente, secretare, ingineri, notari, tehnicieni etc. Pe aceştia, din pătura de mijloc, trebuie să-i cucerească, iar pentru asta e nevoie de idei clare, limbaj simplu şi empatie. Nu este deci totul pierdut dinainte. Şi apoi, chiar dacă ar fi, merită să luptăm până la capăt, asemenea lui Hector împotriva lui Ahile, fie şi numai pentru onoare şi din datorie faţă de ţara asta, pe care nu ne dorim s-o lăsăm pe mâna lichelelor şi a golanilor analfabeţi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cică "voi che entrate.." Mai dă-l în mă-sa pe Dante și comediile lui..
Ne-am săturat de deștepți. Nu ne mai păcăliți, am aflat totul de pe tiktok..
Da' nasol e, că-i întuneric beznă, de mi se zbate amigdala cerebrală, brr.. Mai ceva ca-n curul lui Putin.
Nu-ș ce face Luminița aia de la capătul celălalt. Cre-c-a plecat la culcare șucărită, după ce-a ras trei halbe din alea la kil și a suflat cu spuma-n lumânare.. O-nțeleg, da' orișicât..
Poate că s-o trezi până pe 18. Dar mă tem că va fi mahmură, că-i va tremura mâna și va termina cutia cu chibrituri înainte să reaprindă lumânarea (era să zic speranței, că nu mă mai învâț minte odată..)
Așa că atenție cu-i dați lopățica, să n-ajungem cu tunelul la Sevastopol, acolo unde era flota aia.. Mai lăsați-mă cu Băse, vorbeam de ce-a mai rămas din flota lui Vladimir Vladimirovici, care-aud că vrea să se lase..
C-așa-i în democrație la ei, pleci când te saturi.. Ar vrea și Donald..
Da' mă gândesc că mai are câte ceva de halit, iar admiratorii din lumea-ntreagă-l vor ruga să nu-i lase ai nimănui, ca pe fiii ploii..
Dar am comis-o și am scris incorect "cu-i". Recunosc, mai dau cu oiștea-n gard. Spre să nu devină un obicei..
Oricum, dacă v-a plăcut în rest, dați un like la comentariu.
Cele bune.
1. Nu neagă cred, nimeni competențele lui Nicușor în matematică. E total onorabil din acest punct de vedere. Dar să-l socoți mare administrator și politician e absurd. Omul e un antitalent în amândouă și asta s-a văzut deja la București. Numai subiectivismul bucureștenilor (care au fost mereu anti-pesediști radicali) și promovarea sa de către Sistem l-au făcut să aibă o imagine relativ bună și în consecință acest succes relativ. Dar să nu uităm că același fel de succes (intrarea în turul 2) l-a avut și Lasconi anul trecut. Dar totul ținea și atunci și ține și acum de conjunctură. De succesul lui Lasconi s-a ales repede praful. Cred că în curând se va desumfla și Nicușor.
2. A spune despre Nicușor că e independent e o glumă. El are IMAGINEA de independent. În realitate în spatele lui e aliniat la vedere USR-ul și, ascuns adânc, Sistemul progresist din interior și exterior, cu susținerea Franței soroșiste, a Moldovei Soroșiste și în general, a tuturor forțelor neomarxiste interesate.
3. Într-adevăr, tot ce poate să ”toace” Nicușor e ideea de pro-europenism. Să nu uităm însă că pro-Vest sunt și suveraniștii. Asta cu pro-rusismul lor e o bazaconie propagandistică. Numai că Vestul suveraniștilor înseamnă mai mult SUA republican-conservatoare a lui Trump, în timp ce Vestul lui Nicușor înseamnă mai mult soroșismul neomarxist al lui Macron și Ursula&Co. Și nu e vorba de parteneriatul cu țările UE, fiindcă asta vor toți, inclusiv suveraniștii, ci SUBORDONAREA de tip COLONIAL față de regimul autoritar al Ursulei și influențelor neocolonialiste ale granzilor din UE (în prezent în special Franța). Iar Nicușor e clar omul Franței, din toate punctele de vedere. Și prietenul lui, Bolojan, la fel.
4. Ha, ha!!! Nicușor și apropierea de tradiționalism!!! N-are rost să comentez această bazaconie :-) :-)
5. Este evident că Nicușor are bazinul său electoral bine conturat. E democratic, e în regulă. Acest electorat merită să se bată până la capăt pentru crezul său. Numai că acest bazin electoral e astăzi mai mic decât cel suveranist, iar asta se va vedea la vot. Va fi o competiție strânsă, acerbă, dar rezultatul va fi în final fără dubii în favoarea suveraniștilor. Fiindcă așa e acum momentul istoric, favorabil suveraniștilor. În plus, în trecut aveam doar 2 bazine: cel PSD și cel anti-PSD. Întotdeauna candidatul PSD a fost primul după turul 1, dar la turul 2, fiindcă se coalizau toți ceilalți care erau anti-pesediști, ieșea întotdeauna candidatul anti-PSD. Acum avem 3 (TREI) bazine electorale. Unul al sistemului mafiot vechi și înrădăcinat, format din PSD și PNL(!!!) și alte două bazine, ale celor care vor o schimbare drastică a vechiului sistem. Unul este DREAPTA radicală (suveraniștii conservatori / tradiționaliști)) iar altul este STÂNGA radicală (useristo-progresisto-soroșisto-neomarxistă). Cu mențiunea că stânga useristo-progresistă face și ea parte dintr-un Sistem ocult care-i susține și care e, așa cum mai ziceam, de factură neocolonialistă în relația cu regimul care e la butoanele Europei. Din acest motiv ei fac paradă de ”pro-europenismul” lor. Dar realitatea e că acest pro-europenism e în sensul rău, nu în cel pe care ni l-am dori cu toții. Dreapta suveranistă, în schimb e acum favorizată de o opțiune populară masivă, extinsă. În concluzie, la turul 2 se bat, într-o bătălie dramatică, cu accente chiar de Armaghedon, adepții schimbării, în cele 2 sensuri total diferite. Atenție, niciunul dintre aceste sensuri NU este pro-Rusia, cum ar vrea să ne prostească propaganda și pe unii chiar reușește să-i prostească. Dar de unde vor veni voturile? Păi în afară de votanții proprii din turul 1, voturile vor veni din bazinul PSD+PNL+Ponta+UDMR (restul sunt nesemnificativi). Și dacă stăm strâmb și judecăm drept, vedem așa:
- De la PNL o parte (poate majoritatea dar poate nu) va vota cu Nicușor.
- De la Ponta o parte (poate majoritatea dar poate nu) va vota cu Simion
- De la UDMR se va vota probabil în ambele sensuri
- De la PSD cred că votanții pentru Nicușor efectiv pot fi numărați pe degetele de la o mână, restul vor vota masiv cu Simion
Știind acestea de mai sus și știind că diferența e de 20% în favoarea lui Simion, cine credeți că va câștigă? Ghici ghicitoarea mea.... Sigur, vor apărea multe alte necunoscute, nu putem zice ”hop” până nu sărim șanțul, totul se joacă, nimic nu e bătut în cuie, inclusiv Sistemul (repliat acum masiv în spatele lui Nicușor) nu doarme ci e în priză, se gândește ce să mai mișculeze, dar cu toate astea speranța în victoria suveranismului e îndreptățită să fie mare.