Statul român se face că-l vrea pe Nicuşor Dan, dar trage din greu pentru George Simion

Foto: Profimedia

Pe faţă, cei mai mulţi reprezentanţi ai instituţiilor statului român se dau europeni, pro-occidentali sau măcar neutri (Scârţ!) în chestiunea alegerilor prezidenţiale de duminică. Realitatea este însă departe de această falsă aserţiune. 

Dincolo de nivelul declarativ, partidele mainstream, Biserica şi o bună parte din servicii sunt în mod evident pro-Simion pentru că acesta, în ciuda luptelor sale de ochii lumii cu „sistemul”, nu le-ar periclita în niciun fel rămânerea la butoane şi accesul la bani (poate doar ar băga şi AUR la guvernare şi s-ar uni toţi întru demonizarea „duşmanilor poporului”), în timp ce Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan ar fi foarte incomozi pentru foarte mulţi.

Să ne scoatem din cap că PSD ar fi un partid de stânga!

Multă lume s-a arătat indignată în ultimele zile că PSD manifestă o atitudine duplicitară în raport cu Nicuşor Dan şi că Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu, Lia Olguţa Vasilescu şi alţii ca ei ar face cu ochiul partidului AUR, sperând, în spatele neutralităţii afişate, să câştige George Simion. 

„Cum este posibil ca un partid de stânga să facă curte extremiştilor de dreapta?”, se întreabă miraţi tot felul de oameni de bună-credinţă. Dar de ce această indignare? De unde această mirare? A fost vreodată PSD de stânga dincolo de pomenile electorale şi de ajutoarele sociale pe care le-a acordat votanţilor săi? Să ne uităm un pic cum arată un partid autentic social-democrat în Europa şi să facem o comparaţie elementară. 

Ce are PSD în comun cu Laburiştii, care se află acum la guvernare în Marea Britanie? Dar cu PASOK din Grecia? Dar cu SPD-ul din Germania? Dar cu PSOE, partidul de guvernământ din Spania? Şi întrebările retorice ar putea continua mult şi bine. Răspunsul este evident: absolut nimic. Şi îmi asum mai cu seamă intensificatorul adverbial „absolut”. 

Nu există partid social-democrat din Europa care să nu militeze pentru dreptate socială, drepturile muncitorilor, drepturile femeilor, drepturile minorităţilor etnice şi sexuale, politici de protejare a mediului, independenţa justiţiei şi a mediului universitar, integrare europeană. Când i-aţi auzit pe pesedişti vorbind sau făcând ceva în legătură cu toate acestea? În afară de mărirea subită a pensiilor înainte de alegeri, ce alte măsuri de protejare a celor vulnerabili au luat? Au vorbit vreodată de drepturile angajaţilor, şi nu de ale patronilor? 

Au promovat vreodată cu adevărat femeile în politică, când în propriul guvern abia au găsit 1-2 portofolii de ministru pentru ele, şi acelea în domenii pe care nu le voia nimeni? Au vorbit vreodată de drepturile LGBT, când ei sunt unul dintre cele mai homofobe partide, nu din România, ci din Europa, la mare concurenţă cu cele mai toxice partide de extremă dreaptă? Au încercat vreodată să-şi atragă intelectuali importanţi de stânga care să le susţină teoretic discursul? 

Răspunsul la toate aceste întrebări este: niciodată. Şi atunci de ce ne mirăm că acest partid se simte atât de confortabil cu AUR şi cu Simion? Sigur, mi se poate spune că poporul român e un popor mai conservator şi că chiar şi un partid de stânga trebuie să ţină cont de specificul naţional. 

De acord, dar oamenii ăştia nu au făcut nimic, de 35 de ani, pentru a-şi educa politic (şi nu numai) electoratul, preferând să-l ţină în bezna propriilor prejudecăţi şi resentimente, beznă în care ei înşişi se zbat. Necazul e că sunt şi votanţi autentic de stânga în România, foşti votanţi sinceri ai PSD, care, fără a-şi fi pierdut minţile şi a sări în barca AUR, nu mai au cu cine vota pentru că nu există nicio stânga adevărată în România, toate partidele bătându-se pe un electorat fundamental troglodit şi resentimentar. Cum este posibil ca, din ditamai PSD-ul, să nu fi auzit, în ultimele zile, decât trei voci raţionale: a Victoriei Stoiciu şi ale lui Victor Negrescu şi Constantin Toma, singurii care înţeleg că, prin apropierea, pe la spate, de neolegionarii din AUR şi de Simion, partidul ăsta se duce dracului şi devine iremediabil toxic în Europa? Este posibil pentru că de 35 de ani acest partid a cultivat, mai făţiş sau mai voalat, toate clişeele naţionaliste şi neolegionare ale PCR-ului din anii 80 şi ale PRM-ului tribunului de tristă amintire Corneliu Vadim Tudor.

PNL – bezmetic după plecarea lui Iohannis

Să nu ne facem mari iluzii nici cu PNL! Desigur, la nivel oficial, Ilie Bolojan şi conducerea partidului susţin necondiţionat candidatura lui Nicuşor Dan. Dar să nu credem nicio secundă că această susţinere ar fi unanimă sau majoritară în partid! Nici pomeneală de aşa ceva. Cum ne putem închipui că, după ani de zile în care liberalii s-au făcut preş în faţa lui Klaus Iohannis, ar putea, peste noapte, deveni susţinători ai unuia organic legat de cei pe care Iohannis i-a urât cel mai tare din politica românească (USR-iştii) şi din cauza cărora a format monstruoasa coaliţie PNL-PSD, care a băgat ţara în gard şi ne-a aruncat în braţele populismului neofascist? De aceea nici nu e vreo surpriză că Rareş Bogdan, cel care cumpăra, patriotic, pătrunjel de la piaţă în timp ce purta un ceas de zeci de mii de euro, s-a răţoit după turul I la Maia Sandu că nu l-a ajutat pe Crin Antonescu să câştige mai multe voturi în Moldova. 

Sau că Crin Antonescu însuşi se declară „scârbit” de ambii candidaţi calificaţi în turul al doilea şi de susţinătorii acestora şi nu vede nicio diferenţă funadmentală între ei. Sau că, mai nou, unii lideri ai partidului pun hemoragia electoratului lor pe seama apropierii de USR şi de Nicuşor Dan – care apropiere, că i-au înjurat de dimineaţă până seara în ultimii trei ani? –, şi nu a înfrăţirii cu nefrecventabilul Ciolacu şi cu PSD.

Un patriarh bicisnic şi o biserică ortodoxă capturată de neolegionari

Dar nu numai partidele, ci şi bogata şi influenta BOR pune umărul la promovarea lui George Simion. Domnul Teodosie al Tomisului îi face campanie fără nici cea mai mică jenă sau frică de Sinodul BOR. Foarte mulţi preoţi de rând şi ierarhi se înghesuie să-l cheme la slujbe, să-i acorde loc de cinste în strană, să se pozeze cu el şi să-şi îndemne enoriaşii să voteze cu „omul lui Dumnezeu”, care ţine cu familia (tradiţională, cum altfel?), nu cu „legebetistul gay” care „vrea să-i oblige pe bărbaţi să poarte fustă” (cum zicea Ciolacu, şi el un „drept credincios” apropiat de BOR), care e necăsătorit şi „nu şi-a botezat copiii”. Aceşti oameni, care sunt chemaţi să propovăduiască dragostea creştină şi iertarea, propovăduiesc, în răspăr cu învăţătura Evangheliei, ura cea mai hidoasă faţă de toţi cei care sunt diferiţi şi dezbinarea socială. 

În faţa acestui val de mizerii şi lături promovate de preoţi şi ierarhi lipsiţi de cultură teologică şi de dragoste creştină, numai un singur mitropolit, ÎPS Nifon al Târgoviştei, a putut articula, spre lauda lui, un mesaj clar de apropiere a Bisericii de valorile europene. Patriarhul Daniel, în schimb, a găsit cu cale să-şi afirme, sanchi, neutralitatea. 

Să fie foarte clar! A te face că plouă când subordonaţii tăi te ignoră şi fac campanie pe faţă neolegionarilor înseamă ori că nu mai ai nicio putere în Biserică şi că eşti călcat în picioare de membrii Sinodului, ori că eşti tacit complice cu ideologia legionară care a mai măcinat odată, acum vreo 80-100 de ani, BOR până la măduva oaselor. Aşa arată o biserică mică şi un patriarh bicisnic: veşnic atârnători la pomenile politicienilor şi profund corupţi moral.

Serviciile – infestate şi ele de naţionalismul rânced

Despre serviciile secrete ce să mai vorbim? E secretul lui Polichinelle că, sub nefasta lor „atenţie şi îngrijorare”, AUR, Călin Georgescu şi extremismul antioccidental au fost lăsate să bântuie prin ţară, prin diaspora şi pe reţelele sociale. Cine crede că serviciile nu au ştiut de mult de creşterea şi proliferarea acestor microbi de sorginte rusească în societate ori e naiv, ori e prost de-a binelea. 

Adică Simion, Georgescu, Lavric, Târziu, Puric, Şoşoacă, Teodosie şi alţii îşi promovau nestingheriţi ideile legionare şi pro-putiniste pe toate drumurile, ştiam noi cu toţii lucrurile astea şi „băieţii” de la „Cooperativa Ochiul şi Timpanul” nu ştiau? Ei, aş! Motivul pentru care au tăcut şi tac în continuare ca porcul în vrej este că o foarte bună parte din cei ce lucrează în aceste structuri sunt ei înşişi infectaţi de cel mai rânced naţionalism, naţionalismul ăla ceauşisto-securistic al anilor 80, care nu a dispărut niciodată din societatea românească, deci nu avea cum să dispară nici din structurile ei de „intelligence”.

De aceea, este evident că statul român, prin toate structurile sale oficiale, a promovat AUR, iar acum trage din greu pentru victoria lui George Simion, care este cel mai sulfuros produs al „sistemului”, şi nicidecum eroul anti-sistem care se pretinde. 

Dar meciul încă nu e jucat şi faptul că atât Marcel Ciolacu, cât şi Crin Antonescu au ratat şi astă toamnă, şi acum două săptămâni intrarea în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale arată că „sistemul” se clatină şi el şi că plăcile tectonice sunt în mişcare. Să ieşim cât mai mulţi la vot şi să le dăm peste bot cu sete tuturor celor de mai sus! Vorba lui Traian Băsescu: „Nu pot ei fura cât puteţi voi vota!” 

Să ne ajute Dumnezeu să trecem cu bine şi de necazul ăsta!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp