Foto: Getty Images
De ce avem inflație? Ce este de fapt inflația. Definiția modernă e „creșterea generalizată a prețurilor"; dar definiția asta nu spune care e cauza. Vechea definiție a inflației, cea clasică, era orientată spre cauză, adică creșterea masei monetare din economie.
„Creșterea prețurilor" te ajută să găsești diferite cauze; și mai ales îi ajută pe cei de la conducere să găsească vinovați. Cineva crește aceste prețuri. Pentru democrații americani, prețurile sunt crescute abuziv de către companiile lacome. Iată deci un vinovat care creează emoție în public și ajută guvernul să scape de furia populară. „Nu noi suntem de vină, ci hrăpăreții miliardari, care umflă prețurile pe spinarea voastră, săracii consumatori".
Pentru guvernanții noștri, vinovatul este Putin. El e vinovat că prețurile au crescut din aprilie 2021 până în aprilie 2022 cu 14%. Convenabil pentru politicieni. Când ai în față un inamic atât de redutabil, cum mai poți da vina pe domnii Cîțu, Iohannis sau Isărescu? Mai ales când soluția e un ceai de tei, eventual diluat.
Când observi însă adevăratele cauze ale inflației, înțelegi de ce clasicii preferau explicația ce avea legătură cu masa monetară. Pe vremuri, această masă monetară era făcută din aur și argint. Din aceste metale se băteau monezi. Inflația era legată de evoluția cantității de aur și argint și mai ales de încercările statelor de a controla această cantitate prin manipularea calității și cantității metalului. Astfel când era nevoie să se cheltuiască mult peste posibilitățile coroanei, metalul prețios era îndoit cu alte metale mai puțin prețioase, însă care purtau sigiliul statului care atesta o cantitate diferită. Oamenii primeau în schimb mai puțin metal pentru aceeași cantitate de bunuri și servicii. Denumirile monedelor aveau la bază legătură cu greutatea lor ("pound", "ounce", "sou", "solidus"). Aceasta legătură s-a pierdut prin devaluare succesivă.
În epoca banilor moderni care nu mai au legătură cu cantitatea de metal, are loc de fapt aceeași procedură organizată de instituțiile care emit moneda, doar că acum această procedură e mai rapidă prin crearea de monedă virtuală de către băncile centrale, în general la cererea guvernelor. Așa cum observa Milton Friedman, nu există nicio instanță de inflație modernă în care cantitatea de bani din economie să nu crească mai repede decât cantitatea de bunuri. Inflația deci este o discrepanță, un dezechilibru între o valoare nominală (masa de bani) și o valoare reală (bunurile și serviciile).
De aceea „creșterea prețurilor" este o definiție atât de nefericită a inflației. Prețurile cresc și scad într-o economie mereu, în funcție de starea pieței. Dar atunci când creșterea anormală a masei monetare pervertește acest joc al pieței, creșterea prețurilor este denaturată și nu mai exprimă evoluțiile reale, ci niște decizii nominale ale unor instituții.
În cazul de față, cauza clară a inflației pe care o cunoaștem în prezent a fost tipărirea masivă de bani de către băncile centrale și cheltuielile fiscale ale guvernelor, în mare parte finanțate din această tipărire, și orientate în acordarea de diverse pomeni publice pentru oameni și companii. Dar manipularea unor variabile nominale, precum masa monetară, nu poate duce la influențarea variabilelor reale, precum cantitatea de muncă din economie, cantitatea de efort, bunurile și serviciile sau rata reală a dobânzii. Aceste cantități reale nu pot depinde decât de starea și capacitatea productivă a economiei, care a suferit în ultimii ani.
Statele nu au făcut decât să arunce peste această capacitate productivă deficitară un voal de masă monetara. Acest voal a dat impresia oamenilor că trăiesc mai bine, dar rezultatul nu a fost cu nimic diferit decât atunci când statele diluau cantitatea de metal prețios din monede pentru a confisca bunurile reale ale oamenilor.
La fel se întâmplă și acum: statele au emis mult prea mulți bani în economie, în timp ce salariile oamenilor nu cresc sau au crescut mai puțin, în esență fiindu-le confiscată o parte din munca lor.
Asta e de fapt inflația. Un strat de osânză superficial care acoperă organele importante și care de fapt duce la boală socială, scădere de venituri reale, sărăcie, confiscare de bunuri reale și în final dezagregarea țesutului social. Iar cauza nu e nici un dicator nebun, nici companii hrăpărețe, ci o mână de birocrați deconectați de realitate, care au crezut că pot crea ceva real din ceva care de fapt nu există (niște numere într-un calculator).
Inflația e negarea realității de fapt și înlocuirea ei cu ceaiul de tei al imaginariului unor incompetenți.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. pandemia. Chiar aici era un articol de prin aprilie 2020 despre banii din elicopter. O metaforă pentru mărirea masei monetare pentru a susține economiile greu încercate de pandemie: închideri, Kurzarbeit, etc.
Specialiștii au oferit un model de revenire în V a economiei afectată de pandemie. Ar fi trebuit lăsată să-și revină complet pentru a aplica diverse alte măsuri care vizează alte aspecte. Cam toți au zis hop înainte să sară groapa și prăpastia de după n-au văzut-o.
2. Avem un deficit bugetar de toată frumusețea și prin importuri se importă și inflație.
3. Liberalizarea pieței de energie, intempestivă și la un moment prost ales, nu post-pandemic ci intra-pandemic. Nu că nu trebuia dar dacă nu s-a făcut înainte trebuia așteptat ori pregătită cum se cuvine. Cât de bine pregătită a fost știm, ne amintim cat de repede voiau să trecem la piața reglementată, în mai puțin de o lună TOATĂ LUMEA. Inclusiv cei care nu se au deloc cu internetul. Mai proastă sincronizare nici că se putea.
4. certificatele de carbon au dus la scumpiri suplimentare. Crește prețul la energie, cresc toate prețurile. Iar furnizorul de energie pe lângă certificate mai pune și el, de ce să nu-mi iasă și mie ceva? Iar altul da' eu de ce nu?
Ce mai știu e că prin alte țări a crescut prețul combustibilului la pompă înainte de invazia rușilor în Ucraina. Inflație e peste tot și nu dă semne că s-ar opri.
Noi, dar și alții pur și simplu n-am așteptat revenirea si stabilizarea și ne-am bulucit cu măsuri intempestive.
Războiul e cireașa de pe tort. Una mare și explozivă. Pandemia ne-a găsit cu nădragii în vine, n-am apucat să-i ridicam și a venit războiul.
Pomeni nu înseamnă măsurile de susținere a economiei pe timp de pandemie. Realitatea e că România suferă de pomanagită cronică iar tactica de a arunca cu pomeni a fragilizat și mai mult o economie vulnerabilă. Dar nu de ieri ci de 30 de ani.
Fiecare dă vina pe alții, peneliștii pe pesediști și invers, arătând fiecare cu degetul pe celălalt. Iar useriștii spre ambii. Și toți spre Putin, a cărui război dement exacerbează fenomene dinainte prezente. Ca și cum n-ar fi destul, se prefigurează criză alimentară, prețul la cereale s-a dublat cel puțin.
Războiul NU e singurul vinovat, cine spune asta ori dă dovadă de naivitate ori are intenția de a ascunde sub preș greșeli care se vor uitate.