Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Apple Vision Pro: Contrastul puternic între tehnologia strălucitoare, miracol al industriei umane și realitatea în care are loc utilizarea acesteia

Apple Vision Pro - Jeff Chiu / AP / Profimedia

Foto: Jeff Chiu / AP / Profimedia

1. Apple Vision Pro este cu siguranță un obiect excepțional. Produsul unei companii serioase, după o lungă perioadă de investiții, căutări, încercări și cercetări. Arată extraordinar, iar ceea ce poate să facă, seduce. Prețul poate părea prohibitiv, dar e normal pentru prima linie de produse din această categorie. Prețul va evolua în pas cu democratizarea și adopția.

Există o anumită incertitudine în acest sens după eșecul Meta, dar cererea poate fi creată printr-o execuție profesională, așa cum s-a întâmplat și cu iPhone-ul. Aceasta este bula în care funcționează Apple, amorală, desprinsă de orice considerații filosofice, produs pur al diviziunii muncii capitaliste: o companie care are ca unic scop perfecțiunea și perfecționarea unui produs, idealul randian al focului creativ care nu cunoaște încorsetări. Un lego complex cu piese rupte din natură, fasonate de minți întinse la maximum și asamblate într-un tot. O armă. O oportunitate. Gândiți-vă ce poate face un arhitect cu o asemenea libertate de design, sau un chirurg. Există aplicații cu adevărat extraordinare pe care această mașină și copiii săi (à la Butler) le poate face posibile.

2. Dar oamenii nu sunt făcuți să trăiască așa. Cu o cască pe ochi, plimbându-se într-un spațiu virtual unde corpul nu mai contează. Cu creierul scăldat într-o supă caldă de senzații și excitații nervoase. Asta este cealaltă față a acestui pact. Un pact faustian prin excelență.

Există o derivă rece în societatea contemporană în care oamenii au rămas fără credință și fără sens, pradă unei vaste maree de depresie care le erodează spiritul, în fiecare zi. Refugiul contemporan este în distracție, în sensul primordial al cuvântului, “distractio”, care înseamnă o tragere deoparte; îndepărtare, separare, divizare. Omul contemporan este îndepărtat de sensul existenței sale, este tras deoparte, în penumbră, în imobilitate, susținut cu cocktailuri de medicamente. În Anglia, numărul de antidepresive prescrise în ultimii șase ani a crescut cu 34,8%, de la 61,9 milioane de pastile în 2016, la 83,4 milioane de pastile în 2023. Obezitatea a crescut în Statele Unite între 1975 și 2022, de la 10% din populație la 35%.

3. Există deci un contrast puternic între tehnologia strălucitoare, miracol al industriei umane și realitatea în care are loc utilizarea acesteia. Miliarde de oameni încă locuiesc în promiscuitate, sărăcie, îndesați în camere minuscule. Chiar și în țările civilizate nu s-a schimbat foarte mult cadrul în care trăiește un om comun într-un mare oraș: în blocuri și case care uneori datează de peste 50 sau 100 de ani sau chiar mai mult. Tehnologia rămâne încă datoare lumii atomilor, unde avansurile sunt minime (construcții, medicină, transport), expusă prea mult lumii fotonilor și soft-ului.

În mijlocul acestei realități, tehnologia escapistă oferă o lume virtuală, un altfel de moarte, o moarte-vie, un corp diluat de organe, imobil, fixat în „distractio”, cu nervii încinși de plăcere, dilatare, secreții de dopamină. Aici este pericolul și nu trebuie să forțăm prea mult imaginația pentru a înțelege ce poate face o autoritate statală cu o astfel de tehnologie, cât de ușor se poate controla o populație imobilă, auto-exilată din realitate într-un tărâm al Noii Făgăduințe.

Citiți mai multe pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Produsele Apple sunt doar fițoșenii. Până și șuruburile au capete speciale, nu cumva utilizatorul să-și upgradeze singur device-ul. Cât despre tranziția către o societate care trăiește mai mult în virtual, asta a început demult. E suficient să facem o călătorie cu metroul, să vedem că 95% din pasageri sunt conectați deja la Matrix, prin smartphone.
    • Like 0
  • Bun articolul. Am o singura obiectie: Apple e "o companie care are ca unic scop" profitul ! Atat! Restul, gen perfectionarea nu stiu carui produs, sunt doar mijloace.
    • Like 4
  • Nume check icon
    Frumos scris si obiectiv.
    • Like 0
  • Corina check icon
    M-aș îngrijora mai puțin de depresie și mai mult de ne-simțirea provocatoare de atâtea tragedii. Violență și morți din plictiseală, ca să vezi cum e, pentru că poți și pentru că omul, sufletul lui, nu mai au valoare. (Se pare că mindfilter, platforma la care se face referire în secțiunea despre autor, nu mai există. O fi fost înlocuită cu blogul.)
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult