Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Apple Vision Pro: Contrastul puternic între tehnologia strălucitoare, miracol al industriei umane și realitatea în care are loc utilizarea acesteia

Apple Vision Pro - Jeff Chiu / AP / Profimedia

Foto: Jeff Chiu / AP / Profimedia

1. Apple Vision Pro este cu siguranță un obiect excepțional. Produsul unei companii serioase, după o lungă perioadă de investiții, căutări, încercări și cercetări. Arată extraordinar, iar ceea ce poate să facă, seduce. Prețul poate părea prohibitiv, dar e normal pentru prima linie de produse din această categorie. Prețul va evolua în pas cu democratizarea și adopția.

Există o anumită incertitudine în acest sens după eșecul Meta, dar cererea poate fi creată printr-o execuție profesională, așa cum s-a întâmplat și cu iPhone-ul. Aceasta este bula în care funcționează Apple, amorală, desprinsă de orice considerații filosofice, produs pur al diviziunii muncii capitaliste: o companie care are ca unic scop perfecțiunea și perfecționarea unui produs, idealul randian al focului creativ care nu cunoaște încorsetări. Un lego complex cu piese rupte din natură, fasonate de minți întinse la maximum și asamblate într-un tot. O armă. O oportunitate. Gândiți-vă ce poate face un arhitect cu o asemenea libertate de design, sau un chirurg. Există aplicații cu adevărat extraordinare pe care această mașină și copiii săi (à la Butler) le poate face posibile.

2. Dar oamenii nu sunt făcuți să trăiască așa. Cu o cască pe ochi, plimbându-se într-un spațiu virtual unde corpul nu mai contează. Cu creierul scăldat într-o supă caldă de senzații și excitații nervoase. Asta este cealaltă față a acestui pact. Un pact faustian prin excelență.

Există o derivă rece în societatea contemporană în care oamenii au rămas fără credință și fără sens, pradă unei vaste maree de depresie care le erodează spiritul, în fiecare zi. Refugiul contemporan este în distracție, în sensul primordial al cuvântului, “distractio”, care înseamnă o tragere deoparte; îndepărtare, separare, divizare. Omul contemporan este îndepărtat de sensul existenței sale, este tras deoparte, în penumbră, în imobilitate, susținut cu cocktailuri de medicamente. În Anglia, numărul de antidepresive prescrise în ultimii șase ani a crescut cu 34,8%, de la 61,9 milioane de pastile în 2016, la 83,4 milioane de pastile în 2023. Obezitatea a crescut în Statele Unite între 1975 și 2022, de la 10% din populație la 35%.

3. Există deci un contrast puternic între tehnologia strălucitoare, miracol al industriei umane și realitatea în care are loc utilizarea acesteia. Miliarde de oameni încă locuiesc în promiscuitate, sărăcie, îndesați în camere minuscule. Chiar și în țările civilizate nu s-a schimbat foarte mult cadrul în care trăiește un om comun într-un mare oraș: în blocuri și case care uneori datează de peste 50 sau 100 de ani sau chiar mai mult. Tehnologia rămâne încă datoare lumii atomilor, unde avansurile sunt minime (construcții, medicină, transport), expusă prea mult lumii fotonilor și soft-ului.

În mijlocul acestei realități, tehnologia escapistă oferă o lume virtuală, un altfel de moarte, o moarte-vie, un corp diluat de organe, imobil, fixat în „distractio”, cu nervii încinși de plăcere, dilatare, secreții de dopamină. Aici este pericolul și nu trebuie să forțăm prea mult imaginația pentru a înțelege ce poate face o autoritate statală cu o astfel de tehnologie, cât de ușor se poate controla o populație imobilă, auto-exilată din realitate într-un tărâm al Noii Făgăduințe.

Citiți mai multe pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Produsele Apple sunt doar fițoșenii. Până și șuruburile au capete speciale, nu cumva utilizatorul să-și upgradeze singur device-ul. Cât despre tranziția către o societate care trăiește mai mult în virtual, asta a început demult. E suficient să facem o călătorie cu metroul, să vedem că 95% din pasageri sunt conectați deja la Matrix, prin smartphone.
    • Like 0
  • Bun articolul. Am o singura obiectie: Apple e "o companie care are ca unic scop" profitul ! Atat! Restul, gen perfectionarea nu stiu carui produs, sunt doar mijloace.
    • Like 4
  • Nume check icon
    Frumos scris si obiectiv.
    • Like 0
  • Corina check icon
    M-aș îngrijora mai puțin de depresie și mai mult de ne-simțirea provocatoare de atâtea tragedii. Violență și morți din plictiseală, ca să vezi cum e, pentru că poți și pentru că omul, sufletul lui, nu mai au valoare. (Se pare că mindfilter, platforma la care se face referire în secțiunea despre autor, nu mai există. O fi fost înlocuită cu blogul.)
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult