Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

M-am săturat de all inclusive și am închiriat o autorulotă. Cum a fost

Autorulota

Sunt un tip care a îmbrățișat cu nesaț turismul nervos al ultimilor ani: city break-uri fără număr, Grecia ca un șlagăr, Bulgaria că e aproape, Turcia pentru copil, Austria la schi, cinci stele, spa, tzatziki, gluhwein, ultra all inclusive, etc. Am bifat, ca toți românii, tot ce se putea bifa până mi-a ajuns. În plus, degetul meu mare cerea și el o vacanță de la atâta scroll longitudinal pe telefon. Am decis să închiriez o autorulotă. O să conduc toată ziua hărăbaia, iar seara mă opresc, încing un focșor de tabără și fac poze la stele, mi-am zis. România n-o mai explorasem de pe vremea taberelor școlare.

Am închiriat rulota de la haff.ro, dar am consultat oferte și de la la-la.ro și gocamper.ro. Prețurile nu sunt mici. Pentru aceiași bani, mergi cam la orice hotel, doar că la hotel am mai fost.

Am scris acest text pentru toți prietenii mei care m-au contactat pe perioada turului cu autorulota să mă întrebe cum e, sperând, în ascuns, că e rău și că tot Antalya și Balchik sunt soluția. Le răspund, pe rând, la întrebări.

Mașina lungă de 7 metri se conduce mai ușor decât m-am așteptat. Primele curbe de 90 de grade sunt singurele lecții noi față de ce știam. Trebuie luate puțin mai larg, atât. Consumul e decent spre mare (undeva peste 10 litri la 100km).

Înăuntru, e tot confortul comprimat într-un spațiu mai mic decât la 5 stele. Frigider imens, paturi royale, duș în care se stă în picioare. Încântător. 

Singura angoasă permanentă e cea legată de rezervorul de apă menajeră. România nu are foarte multe locuri amenajate unde se poate umple un rezervor cu 120l de apă, iar asta te face să te simți ca un beduin. Singurul lucru pe care îl calculezi fără încetare e apa și cum să faci să-ți adapi cămila. Am alimentat de la bătrânei care udau zarzavaturile, de la cișmele providențiale și din campinguri, de fiecare dată cu senzația de ușurare a călătorului în deșert care a găsit întâmplător o oază.

Am hotărât, cu această ocazie, că nu voi putea fi un posesor de mașină electrică decât atunci când infrastructura mă va face să uit de celebra range anxiety. Pur și simplu, e un sentiment paralizant, o melodie enervantă de Ed Sheeran care curge pe repeat în fundal.

Campingurile în România sunt destul de rare, iar clienții lor sunt din două categorii foarte diferite: străini cu autorulote, biciclete sau motociclete și români cu saltele gonflabile și roșii + brânză, atrași de prețurile mici, la căsuțe. Se socializează, totuși, iar un foc de tabără pe malul lacului poate șterge diferențele masive de cărți de vizită (de care oricum, doar noi, românii, ne cramponăm). 

You like Roger Waters, yes? ne ia la refec un rotofei cu gesturi falnice, de halebardier. Pune Pink Floyd pe stick la casetofonul din Golf 4, tras, strategic, lângă foc.

Yeah, man, but I’m more of a Jim Morrison guy, răspunde biciclistul-aflat-in-turul-Europei și mușcă cu sete dintr-o roșie care împroașcă.

Das ist Laika, unser Hund, își prezintă, rușinat, neamțul potaia care tocmai i-a furat un cabanos rotofeiului. Laika, raus!

Ya, ya, Laika, cosmos, spune gânditor pensionarul elvețian plictisit și aproape anulat de decență, cu privirea înfiptă în Calea Lactee.

You like russian communism, yes?, le dă fazan rotofeiul.

Frumusețea acestei scene stă în faptul că toți acești oameni stăteau în jurul unui foc, pe malul lacului Cinciș din Hunedoara într-o seară de vară superbă. Elvețianul părea un bancher pensionat (după dimensiunea și dotările autorulotei), neamțul – inginer auto la Mercedes, biciclistul – freelancer IT în Varșovia, iar rotofeiul taximetrist în Hunedoara. Și eu. Nu mi-am dat seama dacă locul acesta, seara aceasta exista ca și cum ar fi un tablou impresionist ori un banc cu un englez, un francez și un român.

 

În fapt, marele câștig al vacanțelor cu autorulota este accesul la oameni și la locuri altminteri inaccesibile. E un pas în afara bulei. E plăcută și surprinzătoare ca orice călătorie în Piața Obor în care târguiești cu oamenii și la sfârșit doamna în etate îți mai bagă o roșie în traistă pentru că te vede cu copilul. E o bildungs-călătorie, profund umană. Domnul de la camping s-a simțit jignit când i-am întins, recunoscător, 10 lei pentru că mi-a dat apă. Apa nu se plătește la noi, mi-a spus vexat (beduinul din mine i-ar fi dat și 50 de lei pe un rezervor dacă cerea).

Cu autorulota pipăi țesătura umană, simți România, cu toate frumusețile și gropile ei. Totul e pe bune, e real, iar dacă obosești de la atâta autenticitate și ți se face somn, te duci în parcare la Kaufland ori pe marginea drumului și te culci în queen size bed-ul din spate, după ce potrivești temperatura. Serile cu rulota aduc un plictis entuziasmant, e ce-mi imaginez că făceau părinții noștri în anii 80, când nu exista social media.

Apoi, nopțile sunt ceva cu totul special. Greieri, stele, și un grup care cântă încet la chitară mai încolo. Nu mai explorasem locuri noi din România de când eram student și tot atunci am auzit ultima oară o chitară lângă un foc de tabără. Acum am auzit din nou: erau austrieci și nu am recunoscut niciun cântec. Mi-a părut rău că nu știu să cânt decât Fade to Black la chitara de Guitar Hero.

În general, nu-ți dorești să plouă în vacanță, însă cu autorulota e spectaculos. Cel mai bun somn din trecutul recent l-am avut pe o ploaie liniștită, cu ferestrele rulotei deschise, în Rezervația Naturală Cozia. Roadtrip-ul cu autorulota procură plăceri foarte diferite de cele de la 5 stele, dar sunt plăceri care te întorc spre tine, spre cine ești tu și ce cauți aici, pe firicelul ăsta de praf. Și seară de seară revine întrebarea: ce e cu atâtea stele pe cer dintr-o dată?


Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Frumos scris, cu har. Felicitări!
    • Like 0
  • nu avem rulota dar de cativa ani mergem cateva sapt. vara de vara in camping-uri in Frantza. Frantza are mii de campinguri, si sunt pline campingurile de rulote, olandezii si nemtii sunt peste tot (chiar, mai ramane vreun olandez vara in olanda?) si reusesc sa isi bage in rulota si cei 3-4 copii, cainele, 2 pisici (toate blanoasele pe lesa), 2 baxuri de apa si un sac de zen si zambete. Nu's de unde le scot pe toate dar sigur le baga pe toate inapoi si le duc cu ei. A, si toate gunoaiele si le iau inapoi.
    • Like 3
  • adrian check icon
    Nici nu stiu ce concluzie sa trag dupa acest articol . Una este o experienta in rulota intr-o tara civilizata , una este o experienta de acest fel la noi . Inteleg ca v-ati plictisit ,, pana mi-a ajuns ,, de niste destinatii pe care le stie tot romanul de atata vreme si care s-au banalizat pentru dvoastra si ca ati vrut ,,sa simt Romania ,, cu frumusetile si gropile ei . As fi dorit argumente pentru afirmatia ,, frumusetile ei ,, , pentru ca in privinta gropilor nu este nevoie... Evident ca turismul cu rulota nu poate face nota discordanta cu celelalte modalitati - catastrofale sub toate aspectele in Romania . Nu stiu de ce ati vrut sa dregeti cumva busuiocul cu acest articol . Stelele se pot admira de oriunde , nu este apanajul plimbarii cu ruloai prin tara , iar pe strainii cu care v-ati intalnit ii compatimesc pentru destinatia aleasa .

    • Like 0
  • Cu auto-rulota închiriată este exagerat de scump, cu rulota destul de complicat, cortul este varianta câștigătoare în opinia mea pentru genul ăsta de turism, foarte spectaculos de altfel...
    • Like 2
  • Și eu am încercat sa închiriez. An de an am fost încântat de cei cu rulote și mai ales autorulote aflați la 2 Mai, de exemplu. Și i am tooot întrebat cum e. Unii au răspuns decent - s au obișnuit, alții au zis ca nu vor mai repeta experimentul. Lăsând la o parte articolul tău ce este reclama mascata, rămâne un adevăr scris in clar- la prețuri de hotel de 5 stele nu ai infrastructura pentru auro rulote și apa e la fel de greu de obținut ca serviciile decente in turismul românesc. O data in viața, pana la 35 de ani merita sa experimentezi 5 zile cu auto rulota.
    • Like 1
  • Cand eram tanar era o vorba ... Si minciuna tot o vorba.... Nu ai inchiriat si nu ai umblat, umbla o saptamana so vorbim ...iti poate placea ca e un altfeo de turism... Dar una peste alta e trist si Al naibii de scump.... Stiu nu socotim sau daca socotim .... Ba e altceva vezi ca strainezi care se plimba sunt plini de bani ....
    • Like 1
  • Cumnatul meu, căpitan de vas de croazieră pe Dunăre, îmi spusese, la fel, că singura limitare de mers o au pentru alimentarea cu apă, nu pentru combustibil.
    • Like 1
  • „e ce-mi imaginez că făceau părinții noștri în anii 80, când nu exista social media.” Da nene, exact asta era. Plecai cu cortul pe vremea aia si abia cand ajungeai acolo te gandeai cat stai. Daca te gandisesi de acasa la 3 zile, dar iti placea prea mult ca sa pleci mai departe, stateai 5 si concediul viitor vedeai si restul. Ce sa mai zic ca rulota e de fapt plasa de siguranta pe langa cort.
    Foarte misto scris articolul.
    • Like 6
  • Nu ai inchiriat nimic, dar compunerea e draguta.
    • Like 3
    • @ Valentin Stütz
      dan check icon
      Asa este ,reclama mascata.
      • Like 1
  • Dorin check icon
    E Fain . Ai sentimentul de libertate și simți Natura cu Adevărat.
    • Like 3


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult