Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Poza de la ora nouă seara, când s-a aprins lumina în România

Am intrat în coloana de protestatari la Sf. Gheorghe. Până la Unirea, cei mai impermeabili bocanci din garderobă îmi smorcăie deja. N-o fi foc, gândesc, mai ales că în jur plutesc opinii interesante și replici de neuitat. Smorc, smorc mi se răstesc ghetele la fiecare pas. Vrem justiție, nu corupție! Le răspund oamenii. Merg mai repede decât coloana și captez frânturi de conversații.

- ... pentru că, de fapt, Klaus asta a făcut: a dat cu sec la bluful lui Dragnea. De acum, orice zice nătânga asta, o să se spargă în capul lui Dragnea. Ia să vezi ce o să ne mai distrăm...

- ...Jandarmii ăștia călare s-au scos, e joyride când e manifestație. Când mai pupă ei să se dea, așa, cu calul prin centru?...

- ...să pui mâna să citești Thomas Piketty. E tata lor, socialist. El spune că inegalitățile masive născute de capitalism vor sfârși prin a face explozie. Singurele căi de creștere economică pe termen lung sunt educația și sporul demografic...

Am mâinile prea înghețate să pozez. Le țin în buzunare. Lucian Mîndruță filmează de pe margine. Are mănuși. Ajungem în Piața Constituției care e o imensă baltă până la glezne. E bine, nu-mi mai smorcăie bocancii, s-au inundat definitiv. Îmi tremură mâinile de la frigul care mi-a intrat în oase. Nu reușesc să identific niciun cunoscut în marea de glugi și umbrele.

- ...e ridicol speakeru' ăsta al demonstrației. Nu mă simt reprezentat de sloganurile lui. Îmi vine să plec. Auzi, cică să venim în timpul săptămânii să intrăm peste ei. Băi, nene, tu ești bine la mansardă?

MC-ul începe să falseze groaznic pe „Noi suntem români". Lumea se uită stânjenită în jos și se concentrează să deseneze cercuri cu bocancii impermeabili în balta pieței. Rezist momentului penibil. Se pune o piesă hip-hop cu refrenul „M...PSD". #rezist și la asta. Toată lumea fluieră și huiduie. Ei, așa da.

Abia îmi mai simt picioarele. Mâinile reușesc cu greu să țină telefonul, ca o gheară. Nu am semnal. Mai bine, oricum nu am acuretețe la tap pe ecran.

A, ok, se aprind luminile. E ora 9. Asta pot să fac. Ba nu, stai, uite ce fain se vede: 

(Foto: Cătălin Mihăilă)

Gata. Aprind lanterna iar. Deșteaptă-te, române!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O parte din participanti s-au retras pe la noua fara un sfert.Au lipsit la momentele finale dar au participat la miting.

    • Like 0
  • Corina check icon
    Drăguță inovație lingvistică ghetele care fac „smorc”. Serios vorbind, istorii ca asta și cea despre clujenii care au mers pe jos la București au darul, cred, de a mișca inimi și de a aprinde beculețe acolo unde nu s-au mai aprins de mult sau niciodată, pentru că ne aduc în față sacrificii solitare, umile, cu riscuri pentru sănătatea personală și fără gândul vreunei recompense. Altruismul adevărat nu poate să nu emoționeze. Cineva ar trebui să scrie aici povestea călătoriei clujenilor. Sper că a fost tratată și la televiziuni.
    • Like 1


Îți recomandăm

CT Popescu

Când Crin Antonescu a refuzat să-l susțină pe Nicușor Dan în turul 2, cu toate că l-am sunat și l-am rugat insistent s-o facă, am fost dezamăgit de lipsa lui de responsabilitate; mi-am spus că de vină este orgoliul rănit. Când s-a apucat să arunce niște declarații care îl așezau în AUR și la postul tv MarșMă, unde s-a și dus, mi-am spus că e din pricina frustrării și pentru că se consideră trădat de cele 3 partide care l-au „susținut”.

Citește mai mult

Valea Lotrului / sursa foto: arhiva personala

Valea Lotrului este una dintre acele regiuni ale României în care natura și geografia se întâlnesc fără compromisuri: munți rotunjiți de peste 2.000 de metri, păduri ce par nesfârșite, lacuri întinse ca oglinzile puțin tulburate ale cerului și ape care curg limpede, negrăbite de industrie. Aici, în inima Carpaților, frumusețea naturală pare să îngâne tot ce iubește omul la munte — aer proaspăt, liniște adâncă, priveliști care îți rămân în suflet mai mult decât orice fotografie.

Citește mai mult