Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Poza de la ora nouă seara, când s-a aprins lumina în România

Am intrat în coloana de protestatari la Sf. Gheorghe. Până la Unirea, cei mai impermeabili bocanci din garderobă îmi smorcăie deja. N-o fi foc, gândesc, mai ales că în jur plutesc opinii interesante și replici de neuitat. Smorc, smorc mi se răstesc ghetele la fiecare pas. Vrem justiție, nu corupție! Le răspund oamenii. Merg mai repede decât coloana și captez frânturi de conversații.

- ... pentru că, de fapt, Klaus asta a făcut: a dat cu sec la bluful lui Dragnea. De acum, orice zice nătânga asta, o să se spargă în capul lui Dragnea. Ia să vezi ce o să ne mai distrăm...

- ...Jandarmii ăștia călare s-au scos, e joyride când e manifestație. Când mai pupă ei să se dea, așa, cu calul prin centru?...

- ...să pui mâna să citești Thomas Piketty. E tata lor, socialist. El spune că inegalitățile masive născute de capitalism vor sfârși prin a face explozie. Singurele căi de creștere economică pe termen lung sunt educația și sporul demografic...

Am mâinile prea înghețate să pozez. Le țin în buzunare. Lucian Mîndruță filmează de pe margine. Are mănuși. Ajungem în Piața Constituției care e o imensă baltă până la glezne. E bine, nu-mi mai smorcăie bocancii, s-au inundat definitiv. Îmi tremură mâinile de la frigul care mi-a intrat în oase. Nu reușesc să identific niciun cunoscut în marea de glugi și umbrele.

- ...e ridicol speakeru' ăsta al demonstrației. Nu mă simt reprezentat de sloganurile lui. Îmi vine să plec. Auzi, cică să venim în timpul săptămânii să intrăm peste ei. Băi, nene, tu ești bine la mansardă?

MC-ul începe să falseze groaznic pe „Noi suntem români". Lumea se uită stânjenită în jos și se concentrează să deseneze cercuri cu bocancii impermeabili în balta pieței. Rezist momentului penibil. Se pune o piesă hip-hop cu refrenul „M...PSD". #rezist și la asta. Toată lumea fluieră și huiduie. Ei, așa da.

Abia îmi mai simt picioarele. Mâinile reușesc cu greu să țină telefonul, ca o gheară. Nu am semnal. Mai bine, oricum nu am acuretețe la tap pe ecran.

A, ok, se aprind luminile. E ora 9. Asta pot să fac. Ba nu, stai, uite ce fain se vede: 

(Foto: Cătălin Mihăilă)

Gata. Aprind lanterna iar. Deșteaptă-te, române!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O parte din participanti s-au retras pe la noua fara un sfert.Au lipsit la momentele finale dar au participat la miting.

    • Like 0
  • Corina check icon
    Drăguță inovație lingvistică ghetele care fac „smorc”. Serios vorbind, istorii ca asta și cea despre clujenii care au mers pe jos la București au darul, cred, de a mișca inimi și de a aprinde beculețe acolo unde nu s-au mai aprins de mult sau niciodată, pentru că ne aduc în față sacrificii solitare, umile, cu riscuri pentru sănătatea personală și fără gândul vreunei recompense. Altruismul adevărat nu poate să nu emoționeze. Cineva ar trebui să scrie aici povestea călătoriei clujenilor. Sper că a fost tratată și la televiziuni.
    • Like 1


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult