Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

În satul în care m-am născut, oamenii erau politicoși, cu o singură excepție, când toate normele sociale erau suspendate și deveneau pentru câteva minute, fiare. Am regăsit asta în traficul din București

Trafic aglomerat în București

Foto - Inquam Photos

În anii 80, în satul în care m-am născut, toată lumea era prietenoasă cu toată lumea. Cu o singură excepție, când toate normele sociale erau suspendate, iar oamenii deveneau, pentru câteva minute, fiare. Pe atunci, comuna era populată și avea zilnic două curse de autobuz care o legau de capitala de județ. Oamenii lucrau, studiau sau mergeau cu daraveri la oraș cu rata. (Rata este un cuvânt care a fost ridicat de la coșul de gunoi lexical și resemantizat de bănci. El însemna pe vremea aceea un autobuz care făcea curse regulate și nu mai avea alte înțelesuri).

Momentul dezbrăcării de umanitate a oamenilor survenea în fiecare zi lucrătoare la oră fixă, când rata trăgea la peronul înțesat de lume. Ca prin farmec, oamenii se metarmofozau grotesc, le creștea păr pe chip și canini ca în videoclipul Thriller și se transformau în vârcolaci. Dar – vai – nu începea nicio coregrafie antrenantă, așa cum ne amăgesc regizorii de musical-uri. Imediat ce autobuzul oprea, oamenii se năpusteau ca o hoardă de zombi spre ușile care se deschideau fâsâind. Meleul avea dimensiuni epice. Copiii ca mine nu aveau nicio șansă combativă, femeile țipau prinse de talazul uman, hainele pârâiau și se rupeau, papornițe erau călcate nemilos în picioare, iar cei mai voinici se pocneau și își disputau feroce locurile pe banchete. Aceasta era miza: să călătorești așezat pe banchetele tapițate cu stofă în bucleu, lustruite de jeg. Încăpea o singură persoană pe scara strâmtă, iar boardingul era de fiecare dată anevoios și se solda cu pagube materiale și echimoze. Când stampede-ul amenința să se soldeze cu spitalizări sau cu deteriorarea iremediabilă a autobuzului, șoferul intervenea ca un arbitru și răcnea. Oamenii tresăreau atunci, dar lupta continua și muierile țipau și-și ridicau plozii deasupra capului și-i pasau peste mulțime soțului vânjos care era foarte aproape de marcarea eseului. După ce urcau și ocupau mai multe locuri decât aveau nevoie, vârcolacii transpirați și cu părul vâlvoi zâmbeau tâmp unii la alții, își trăgeau căciulile pe ceafă ca după un episod amnezic și redeveneau oameni. Își ștergeau pe furiș câte un firicel de sânge de la colțul gurii, își netezeau surtucele din dimie și continuau cu veselie istoria începută pe peron. Nimeni nu se supăra pe nimeni și totul reintra abrupt în normalitatea veselă a acelor ani. Era, am înțeles, un soi de ritual care trebuia performat și apoi dat uitării până la următoarea rată. Rânduiala trebuia conservată. Nimeni nu-și bătea capul să imagineze un sistem de îmbarcare care să pună în valoare criterii diferite de condiția fizică. Nimeni nu realiza ridicolul mizei și al situației.

S-a convertit între timp lumea la indulgență? Am învățat ceva? Nicidecum. Aceste scene aveau loc în urmă cu 30-40 de ani cu precizie, în fiecare zi la orele 6:30 și la 15:00, exact la fel cum astăzi, în București, la orele dimineții și ale înserării au loc invazii barbare în trafic. Hunii din București ar face orice să ajungă acasă înaintea tuturor celorlalți, să strivească plăcut bucleul fotoliului preferat din fața televizorului din sufragerie. Captivi în labirintul infinit al imprecațiilor, al amenințărilor și al manevrelor periculoase, nimeni nu realizează ridicolul mizei și al situației. Așa e rânduiala.

În această cheie amuzată navighez zilnic debaclul de violență bucureștean din trafic, deși, într-o zi, la volan fiind, am citit pe telefon așa: ”How we spend our days is, of course, how we spend our lives.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • dan check icon
    Nu numai la sate era treaba asta ci si in Bucuresti , tin bine minte cum se mergea in troleibuz sau tramvai cu usile deschise si lumea atarnata pe scara cu o mana pe bara si alta in care avea sacosa , dar vina nu era a oamenilor ci a felului in care circulau autobuzele , foarte rar veneau in statie si lumea se strangea
    ciorchine.Daca atunci lumea devenea fiara din vina intarzierii autobuzelor , ratei , trenurilor , astazi devin fiare din lipsa de educatie sau din cauza tupeului golanesc. Cand conduci ca un animal cu ciomagul in masina pus pe portiera sau cu sabia in portbagaj asta nu mai tine de alti factori decat de legea junglei din ticalosie , intai smecherii si dupa aia sarakanii cum le place sa spuna cu tupeu.
    • Like 1
  • Înainte de anii 90,în bătălia de a te urca într-un troleibuz sau autobuz, dar și în înghesuiala din interiorul acestora frecvent erai admonestat dacă nu acceptai un cot în ochi, o paporniță pe cap : dacă nu=ți convine ia-ți mașină mică. Dimineața dacă vreun „bunel” urca într-un vehicul aglomerat, un înțelept-înțeleaptă te avertizau că te caută moartea pe acasă.(desigur nu știau că aceasta nu alege).Pe atunci erau puține mașini particulare. Azi, copiile celor care te agresau sunt tolăniți în mașinile lor iubite de unde te înjură, te scuipă uneori la propriu, te agresează cu muzica dată la maximum. Proasta creștere, mârlănia, mitocănia sunt boli greu tratabile. Oricum Bucureștiul este sub ocupația miilor de posesori de mașini personale - ocupație admisă și chiar încurajată de autorități - ei înșiși făcând parte din ocupanți.
    • Like 2
  • RATA: Regia Autonomă de Transport Auto.

    Rate erau şi pe vremea aceea, dar la CAR. Cu acele rate părinţii mei şi-au construit casa şi acareturile din jur. Dar parcă nu erau atât de împăvărătoare (ratele) ca acum. Probabil pentru că nu erau împrumuturi de la bănci. Atunci nu se putea; era doar CAR-ul.

    În anii ’80 neamurile migratoare mai năvăleau şi când se băga pui la Alimentara. A-ţi păstra rândul cu dinţii lua, de multe ori, forma literală a expresiei.
    • Like 3
  • RazvanP check icon
    Am văzut aceeași atitudine acum o lună la autobuzul care face legătura între gara din Corniglia și centrul orașului!
    Și erau turiști din toate națiile!
    Așa că mai ușor cu pianul jignirii românilor pe scări...
    • Like 1


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult