Hai să-l cunoaștem pe Călin Georgescu. Dacă vrem să nu ne mai fie frică de el, trebuie să-l vedem, să-l ascultăm, să-l înțelegem

Câteva sute de persoane au protestat față de candidatul Călin Georgescu in Piata Universitatii din Bucuresti, 25 noiembrie 2024. Inquam Photos / Octav Ganea

Rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale ne-au adus într-un moment unic în istoria recentă a politicii românești. Pentru prima dată, românii au votat în așa fel încât partidele clasice au pierdut controlul complet asupra jocului politic. În turul doi, avem doi candidați care, într-un fel sau altul, sunt în afara sistemului tradițional de putere: unul independent, iar celălalt susținut de un partid care nu l-a propus din convingere, ci din lipsă de opțiuni mai bune.

Acesta este un câștig important. Indiferent de preferințele noastre politice, putem recunoaște că alegerile din acest an reprezintă o schimbare de paradigmă. Alegătorii au vorbit, iar calculele partidelor au fost date peste cap. Această realitate creează o oportunitate pentru o dezbatere democratică autentică, una care să se concentreze pe idei, viziuni și soluții, nu pe frică și manipulare.

Timp de prea mulți ani, votul în România a fost perceput ca o alegere între „răul cel mai mic”. Ni s-a spus pe cine să iubim, pe cine să urâm, cine este „salvatorul” și cine este „pericolul”. Acest mod de a face politică a alimentat divizarea societății și a menținut puterea în mâinile unui sistem care, indiferent de fațadă, a rămas același.

Acum, politicienii regrupați încearcă să reinventeze frica drept principal instrument de influență. În loc să încurajeze o dezbatere deschisă și onestă între cei doi candidați, se străduiesc să polarizeze electoratul. Mesajele care circulă nu sunt despre soluții sau viziuni, ci despre scenarii apocaliptice și etichete facile. Este un model vechi, care însă nu mai poate funcționa într-o societate ce a demonstrat că dorește altceva.

Recent, am văzut cum frica a început din nou să fie alimentată în spațiul public. Sute de tineri s-au adunat în Piața Universității pentru a protesta împotriva unuia dintre candidați, scandând lozinci precum „Ne-ați furat pe toți cu campania de boți” și „Putin nu uita, România nu-i a ta”. Este dreptul lor să-și exprime nemulțumirile, dar ne putem întreba: ce anume a alimentat această reacție? Este acesta drumul pe care vrem să mergem?

De ce trebuie să ne luăm la bătaie? Vrem să chemăm minerii la București sau fantomele muncitorilor de la IMGB să „facă ordine”? Vrem să retrăim momente ca cele de la Târgu Mureș din martie 1990? Vrem să vedem bunici în baston care își bat nepoții? Sau fii și fiice care își scuipă părinții?

Avem șansa, pentru prima dată, să asistăm la o confruntare între doi candidați care nu mai sunt complet sub controlul partidelor tradiționale. De ce să lăsăm această oportunitate să fie umbrită de frică și manipulare? Aceasta este o șansă reală pentru o schimbare de direcție – una care poate fi decisă de voturi conștiente, nu de ură și dezbinare.

De ce nu putem să alegem fără frică?

Românii au demonstrat că pot vota liber, că nu mai sunt „turma” pe care partidele mizează. Alegerile din acest an au arătat că oamenii pot ieși din logica „răului cel mai mic” și pot alege ceea ce simt. De ce, atunci, să ne lăsăm manipulați din nou de frică?

Avem în față doi candidați care nu mai reprezintă complet mașinăria de partid, ci un alt fel de politică, fie ea imperfectă. În loc să alimentăm ura și dezbinarea, ar trebui să cerem dezbatere. Să vedem ce au de spus despre problemele reale ale țării, despre viitorul în UE, NATO, Schengen și despre cum vor să construiască un viitor mai bun.

Să lăsăm democrația să-și facă treaba. Să nu permitem ca frica să fie din nou folosită împotriva noastră. Nu trebuie să ne batem între noi pentru ca politrucii să ne poată conduce din umbră.

Șansa unui vot liber și conștient

Aceasta nu este o luptă între generații, ideologii sau identități. Este o oportunitate de a arăta că România poate alege altfel, fără să fie împinsă de frică sau de ură. Avem doi candidați care, chiar dacă diferiți, vorbesc despre valori comune precum armonia, credința și schimbarea.

De această dată, nu alegem doar un președinte. Alegem dacă vrem să fim o societate care poate discuta, dezbate și construi împreună. Este un moment de cotitură – nu-l transformați într-unul de ruptură. Avem sau nu puterea de a susține un proces democratic autentic, bazat pe dezbatere, dialog și responsabilitate?

România are șansa de a merge înainte – să nu lăsăm trecutul să ne tragă înapoi. Românii au arătat că pot vota cu putere. Acum este momentul să o facem și cu înțelepciune.

PS1: O prietenă m-a întrebat recent: „Cine e Șolga, adică eu, să mă intereseze ce gândește el?” Răspunsul meu e simplu: nu contează doar ce gândesc candidații, ci mai ales ce gândim noi, românii. Fiecare dintre noi contează în această ecuație. Dezbaterea, democrația, schimbarea nu sunt despre ei, ci despre noi, toți cei care decidem direcția țării. Așa că nu-i lăsați pe alții să gândească în locul vostru. Ascultați, analizați și votați fără frică. Pentru prima dată, avem șansa să facem o alegere care să ne aparțină cu adevărat. Să lăsăm democrația să-și facă treaba!

P.S.2: Hai să-l cunoaștem pe Georgescu. Dacă vrem să nu ne mai fie frică de el, trebuie să-l vedem, să-l ascultăm, să-l înțelegem. Până acum, ne-a fost frică să vorbim. Acum vorbim, votăm, alegem. Dar ne e frică de necunoscut. Asta înseamnă că e timpul ca el să iasă în față și să spună clar: Cine este Călin Georgescu? Nu doar pentru cei care îl susțin, ci și pentru cei care îl contestă. Avem dreptul să știm, să ne întrebăm, să dezbatem – fără frică. Numai așa putem face o alegere liberă și conștientă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp