Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Dragi părinți care învățați ura, un copil cu ADHD nu e o fiară...

Am citit o știre de dimineață despre o școală din Argeș unde părinții își țin copiii acasă, ca formă de protest pentru că într-o clasă se află și un copil cu ADHD. 

Copiii sunt în clasa a șaptea și cer, alături de părinți, ca elementul turbulent să fie transferat la altă școală. Inspectoratul și conducerea școlii spun că puștiul poate fi integrat într-o școală obișnuită, și e supravegheat de un psiholog. O mamă eroină suspină la televizor că absențele vor afecta bursele copiilor, dar că „ne vom asuma și asta...“

Am fost la începutul carierei mele profesoară de engleză la un o școală dintr-un sat de lângă București. Dacă mă gândesc bine, aveam vreo 10 elevi cu ADHD în fiecare clasă, judecând după cum se comportau. Unii erau repetenți al doilea sau al treilea an, veneau la școală numai pentru a lua alocația de stat. Aveam ore care mă epuizau psihic și era o performanță să-i țin calmi. Se băteau cu hârtii, vorbeau urât, făceau (la propriu) ca toate animalele. Cu toate astea, am și nostalgii. Îmi amintesc cât de bine reacționau copiii la o vorbă bună, pentru că erau deja obișnuiți cu note proaste și pedepse și erau imuni la așa ceva. Am dat note de 10 repetenților și mi-am impus să le vorbesc în particular, să văd ce-i face să fie atât de turbulenți, m-am ambiționat să mi-i fac aliați, cât oi putea. La o clasă de-a opta am reușit să fac dintr-un elev repetent și deja trecut pe la o școala de corecție un aliat care îi calma pe ceilalți. Nu vreau să pozez în vreo eroină desprinsă din Dangerous Minds, vreau să spun că, în general, oricine reacționează mai bine la calm și vorbe bune decât la respingere și pedeapsă.

Nu am detalii despre comportamentul copilului problemă de la școala din Argeș. Nu știu dacă i-a bătut pe celalți sau dacă urlă necontrolat la ore și nu-i lasă pe celalți să învețe. Dacă e supravegheat de un psiholog și acesta a decis că poate fi integrat, atunci cred că așa și este. Cel mai probabil, nu e un pericol.

ADHD, obrăznicia și lumea noastră, în general

ADHD e celebra tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție, mai prezentă la băieți decât la fete și, spun unii, supradiagnosticată (adică nu toți copiii obraznici au realmente ADHD... unii sunt pur și simplu scăpați de sub control, nu e ceva biologic în neregulă cu creierul lor). Cei cu ADHD nu sunt atenți, nu se controlează, au rezultate proaste la școală, sunt agresivi etc. Pentru așa ceva se dau medicamente și se face terapie. E nasol, dar nu e vreo boală contagioasă, sau ceva care să-i îngrijoreze așa de tare pe ceilalți părinți. E vorba de un copil care nu se poate controla, nu de o fiară.

Părinții care își țin acasă copiii și cer ca turbulentul să fie dar afară din școală au dreptul să fie îngrijorați, dar reacționează exagerat și le dau copiilor o lecție oribilă despre discriminare și ură.

Dragi părinți, copiii voștri vor trăi într-o lume unde există și oameni cu ADHD, și cu schizofrenie, și cu HIV sau dependenți de substanțe. Vor întâlni oameni cu autism sau cu depresii invalidante. Vor cunoaște inși agresivi și turbulenți care s-ar putea să le fie, ce să vezi, șefi (și atunci mama nu-l mai poate retrage de la serviciu). Vor da peste tot soiul de chestii urâte. Voi, părinții, pierdeți o ocazie prețioasă de a-i învăța pe copii cum să gestioneze astfel de situații. Cu calm, cu bunăvoință, cu atenție. Viața nu e un câmp cu flori, și tot ce puteți face mai bun pentru copilul vostru e să-l învățați să se apere singur, să-i dezvoltați inteligența emoțională, să-l echipați pentru astfel de situații. Nu să-i transmiteți că poate să alunge elementul turbulent, pentru că, deseori, pur și simplu nu se poate.

Am cunoscut acum câțiva ani un eminent psiholog american, pe George Kohlrieser, specializat în negociere de ostatici. Fusese luat ostatic de către inși aflați în sevraj de droguri, de teroriști, amenințat cu moartea, rănit. Spunea că în astfel de situații trebuie să rămâi calm și să asculți fără să provoci, să fii atent și binevoitor, să vezi care e nevoia neexprimată a celui agresiv. Să-ți controlezi propria frică. Antrenamentul unui psiholog în negocierea de ostatici se face cu animale mari și periculoase de la grădina zoologică, pentru că ele nu au limbaj articulat, controlul acestora este exclusiv nonverbal. Acest tip de calm și control se aplică cu cei agresivi: calm, autocontrol, voce joasă, atenție maximă, căldură.

Cam asta ar trebui să afle părinții speriați că un băiat cu ADHD le poate face ceva copiilor lor. Și să mai știe că agresivitatea tinde să escaladeze, că oamenii răspund agresiv la agresivitate, că e un cerc vicios. Că un copil cu ADHD nu e o fiară, ci o ocazie de educație și de creștere personală pentru propriii lor copii, care vor evolua și vor deveni ființe superioare moral dacă învață să-l accepte. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Exista scoala speciala de stat in Bucuresti pnt copiii cu adhd ?cum ii putem ajuta ?
    • Like 0
  • Mare dreptate aveti! Trăim intr-o lume defectă, periculoasă și rea. Copiii agresivi și greu de stăpânit sunt produsul societății în care se nasc si cresc. Guvernul doarme liniștit fără să ia măsurile necesare. În primul rând ar trebui să se facă eforturi în a educa adulții, a-i conștientiza . Un copil învață violenta in familie si in scoală. Mintea lor crudă este infectată de desene animate violente, de jucării care ar trebui interzise, de tot ce aud si vad in jur. Am crescut intr-o familie violentă unde se spunea tot felul de rele , la volum maxim. Învățătorul de la 1-4 si învățătoarea se certau în clasă și din cauza nervilor acumulati ne băteau , ne jigneau si se rasteau la noi. De câteva ori am mers la scoală bătută de mama, de fratele mai mare, după care mai primeam o bătaie de la învățător , si jigniri și insulte. așa stând lucrurile am învățat bine violența ,si la rândul meu , de multe ori în viață am apelat la violență ptr a "rezolva"problemele. Mai ales la violență verbală.
    Cu trecerea anilor am înțeles că unele lucruri aduc folos ,altele aduc suferință. Am căutat singură o cale potrivită , un mod de viață care să-mi aducă satisfacții și mulțumire.cu ajutorul lui Dumnezeu am găsit această cale, am găsit motive întemeiate ptr a face schimbări. Din momentul în care am înțeles că este nevoie de a învăța cum trebuie sa ma comport cu cei din jur, am văzut că mă simt mai bine, mai liberă, mai fericita. Acum am o familie fericită, liniștită și calmă. Am un nepotel mic, iubește violența, ptr ca la grădiniță copiii se joacă de-a războiul, ca în desenele lor animate. Totuși, acasă nu are voie să privească astfel de programe, nici nu-i cumpărăm jucării săbii și pistoale......în acest fel copilul crește având posibilitatea să vadă ce e bine si ce e rău. Dacă la școală nu putem să-l ținem departe de violență, acasă este în totală pace. Un copil cu comportament violent are nevoie de pace acasă. Dacă stă pe jocuri video violente, la desene animate violente, intr-o școala unde toți țipă la el, cum poate sa fie liniștit?.......călătoream mult cu tramvaiul si autobuzul, si vedeam tot felul de lume. Odată în tramvai două femei cam de 40 de ani, serioase după aparențe, au bătut un băiețel cam de 13 ani, ptr ca nu aveau loc de ghiozdanul lui. Fiind f aglomerație bietul copil nu a putut să nu le atingă cu ghiozdanul.abia l-a salvat un bărbat . Altădată am văzut intr-un autobuz o bătrânică, simplă și dulce, care reușea să țină liniștiți o clasă de copii cam de 10 ani. S-au urcat în autobuz foarte gălăgioși . Bătrânica a început să-i întrebe una si alta si ii asculta cu atenție. Copiii s-au liniștit cu toții și erau foarte bucuroși să discute cu bătrânica..........copiii trebuie ascultați cu atenție dacă vrem să ne asculte și ei.......
    • Like 1
  • Bună seara ! Prea bună şi sensibilă doamnă, cred că părinții acestor copii din Pitești ar trebui consiliați şi învățați, pentru ca apoi să-şi educe urmașii in spiritul celor spuse de dvs. Cu tot dragul numai bine tuturor !
    • Like 0
  • MihaiSt check icon
    Mai intai o precizare: ADHD este o tulburare psihica si de neuro-dezvoltare clar definita si descrisa (are codul ICD-10 F90) si mai ales se poate diagnostica si trata. Nu este nici de competenta si nici de datoria altora decat a personalului specializat sa se ocupe de astfel de cazuri. In plus, de regula parintii isi trimit copiii la scoala sa invete, nu sa fie bataia de joc a unui caz care trebuie analizat si tratat. La fel de gresita este si mentionarea cazurilor de HIV intr-un context greu de conectat cu cazul de fata (lasand la o parte ca si acolo sunt destule discutii despre transmiterea virusului, in conditiile in care copiii se zgarie si intra in contact frecvent, putand favoriza diseminarea accidentala a unui agent patogen extrem de periculos). Legat de cazul din Arges, am certitudinea ca daca distinsa autoare ar fi avut propriul copil in clasa in care s-a desfasurat protestul, avea o cu totul alta atitudine - poate o documentare prealabila ar fi fost de dorit in loc sa se apuce sa scrie din citite/auzite.
    • Like 0
  • Observ ca au "sarit la beregata" autoarei parintii de copii sanatosi, destepti, perfecti! Si bineinteles parinti foooarte intoleranti! Si care cred ca asa si-au invatat si copiii, sa fie intoleranti, sa il marginalizeze pe cel cu probleme si sa se victimizeze cat se poate de mult! Pe principiul "el a inceput primul, eu n-am facut nimic"! Nimic. nu cred! Copilul ala a ajuns asa si datorita presiunii pe care colegii lui au pus-o pe el. L-au marginalizat, exclus din grupul lor, l-au facut sa se simta "altfel"! Asa se intampla si cu copiii bolnavi de alte boli, cu copiii cu handicap motor, cu copiii cu sindrom Down, etc. care sunt exclusi pentru ca parintii cu copii "perfect sanatosi" au impresia ca acesti copii ii vor impiedica pe ai lor sa invete, sa se remarce, sa primeasca toata atentia profesorilor! Toleranta este, inca, straina romanilor!
    • Like 1
  • Nu dragă autoare! Nu ai detalii și nici nu sti ca acel copil nu își ia medicamentele pentru o boala mentală destul de gravă. Nu! Nu învățăm nici un copil sa discrimineze. Ii învățam ca exista soluții de specialitate pentru problemele societății! Am avut în clasa fiicei mele un astfel de caz. Toată lumea l-a ignorat crezând ca trece. A ajuns plodul ala bezmetic sa rupă aparate auditive, sa bata copii cu bățul, sa își arate organul genital și sa spună ca da o suta de lei cui i-l suge. E ok? Sigur nu! Dragă autoare, sigur nu te-ai lovit în cariera ta de profesoară de copii cu adhd! Ci doar de needucați. Mare diferență. Asa ca te rog, lasă lumea care are o experiență tristă sa se pronunțe. De pe margine e simplu. Dar nu suficient!
    • Like 2
    • @ Florin Tudosie
      mai bine cititi ca sa aflati ce este de fapt cu el http://www.cedcd.ro/cedcd-depune-plangere-penala-impotriva-parintilor-instigatori-din-pitesti/. Se pare ca acest copil a fost abandonat la nastere, a fost adoptat, a scapat de cancer, dar tocmai colegii nu l-au ajutat...
      • Like 1
  • Buna ziua. Pentru toti cei care poate va intrebati ce a-si mai putea adauga si eu la toata aceasta discutie ei bine am sa va spun ceva si am sa va rog sa nu treceti cu vederea. Anul trecut in toamna cand fetita mea a inceput clasa zero eram pur si simplu extrem de fericita asta pana cand au inceput sa curga reclamatiile. Culmea este ca nu erau la adresa copilului meu dar era vorba despre ,,un copil,, caruia statul ii da voie sa mearga la aceeasi scoala cu ceilalti copii, dar era marginalizat de catre ceilalti parinti dar si de catre invatatoare. In acel moment am simtit ca fuge pamantul de sub mine de furie dar si de rusine ca exista parinti care isi invata copii ca nu este bine sa convietuiesti cu persoane care au un anumit ,,defect. Pentru mine toate astea sunt egale cu rasismul.Din acel moment am simtit ca este timpul sa iau o oarecare atitudine si sa ma pun in fata acelui copil ca un paravan . Mentionez ca mama acelui copil a fost pur si simplu pusa la zid de catre parinti si invatatoare , acestia incercand sa-i forteze mana in a-si retrage copilul de la scoala si al inscrie la o scoala speciala. Atunci in timpul sedintei m-am ridicat in picioare plangand si am inceput sa ma cert cu toti ceilalt incercand sa le explic ca a da copilul afara din scoala nu este o solutie si ca mai degraba am incerca sa facem ceva sa-l ajutam. Atunci vazand ca toate astea m-au afectat m-i sa-u mai alaturat cativa parinti incercand sa gasim o solutie in al ajuta. Dupa multe discutii am reusit sa ajutam copilul dar si pe parintii acestuia sa gaseasca ajutorul de care avea nevoie la un medic specialist. Acum anul a trecut si deja nu au mai fost probleme de acest fel iar copilul este in continuare integrat intr-o scoala de stat normala. Pentru acei parinti care nu stiu cum este sa ai un copil cu probleme ia-si ruga daca se poate sa se puna macar pentru o clipa in locul uni parinte care stie cum este sa lupti pana la ultima putere ca ,copilul lui sa fie ,,normal,,. Stiam ca sunt sanse ca si eu si colilul meu sa fim marginalizate si luasem deja in calcul sa ii fac fetitei mele transferul la alta scoala daca toata situatia degenera , dar eram dispusa sa-mi asum acest risc pentru ca era vorba de ,,un copil,, care nu mai avea pe nimeni altcineva care sa-i ia apararea. Pentru toti cei care se considera prea norocosi ca au o viata frumoasa si sunt sanatosi si ei si copii lor ia-si ruga sa nu se supere si sa ia in considerare ca mai sunt si alte variante decat exluderea acelui copil din colectiv si sa nu uitam ca viata este lunga si oricand ne putem trezi intr-o situatie asemanatoare . Multumesc.
    • Like 1
  • Mulți din păcate nu știu din cate am citit referitor la comentarii. Nu știu ce este Adhd. Dar nu ma surprind deloc. Cum este posibil ca în tari ca Anglia... Sa se poată accepta nu 1 ci 4 sau 5 copii cu Adhd in școli și grădinițe alături de alti 20 și culmea părinții acelor 20 sa ii susțina. Noi oare de ce nu putem sa acceptam?. Oare de ce nu ni s a schimbat mentalitate și așteptam să i izolam pe cei cu probleme in loc sa ii susținem. Va spus și de ce. Pt ca încă nu suntem toleranți. Avem multe de învățat încă...
    • Like 1
  • Rautatea, tupeul si proasta crestere nu tin de ADHD! Daca nu e in stare sa fie om intre oameni, sa se duca cu animalele pe camp. Nimeni nu e obligat sa-l suporte.
    • Like 0
  • Raul check icon
    Nu e treaba copiilor sa-l calmeze pe ala, ei vin la scoala sa invete, nu sa fie batuti si injurati de acel copil cu probleme psihice. Nu exista "integrare" a acestor copii cu probleme, pentru ca oamenii ii evita pe acesti bolnavi si nu ii vor accepta decat la suprafata, poate nici chiar asa, daca e vorba de indivizi violenti.
    • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult