Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce înseamnă să gândești „outside the box”

Think outside the box

Foto Getty Images

Toată lumea vorbește despre gândire „outside the box”, fără să știe ce vrea să spună cu asta. Ce înseamnă „outside the box”? Înseamnă „în afara cadrelor cunoscute”, a felului cum gândim de obicei. Dar cum facem asta? Intuitiv, simțim că e greu să gândim în afara cadrelor cunoscute. Pentru că nu-ți explodează în cap ideile noi precum popcornul doar dacă stai și cugeți. Noi toți am încercat să scoatem idei noi de undeva din creier la un moment dat, ne-am gândit și răzgândit, le-am întors pe toate părțile, și nu am scos mare lucru.

Ideile noi au nevoie și ele de un procedeu de generare. Gândirea „outside the box” este, prin definiție, gândire creativă, laterală, generativă. Noi, de cele mai multe ori, gândim necreativ, gândim așa cum am fost învățați să gândim (conform unor proceduri, de exemplu, proceduri de marketing, de creștere a copilului, de făcut omletă cu ciuperci, de predat matematica, de cultivat castraveți etc.).

Suntem rezultatul procedurilor învățate, iar creierul nostru le aplică. Gândirea „outside the box” cere schimbarea procedurilor. Dar cum?

Prin combinații. Aici stă tot secretul gândirii creative, al ideilor „outside the box”. Creativitatea este o ars combinatoria și nimic mai mult. Combinații între idei, între forme, între proceduri, între materii și materiale.

De pildă, dacă facem un exercițiu de gândire creativă pentru a genera o idee nouă de… mobilier, să zicem, cel mai simplu ar fi să combinăm două concepte diferite într-unul nou. Cu cât sunt din sfere mai depărtate, cu atât mai interesant e rezultatul. Să zicem… ananas și fotoliu. O primă idee care îmi trece prin cap e un fotoliu pentru copii în formă de ananas. Sau o pernuță de fotoliu în formă de ananas. Sau un ananas sculptat în formă de fotoliu pe care îl pot servi la o cină simandicoasă, alături de alte sculpturi din fructe, care să impresioneze musafirii. Vedeți câte idei am? Ba chiar poate că linia mea de mobilier în formă de fructe, dedicat copiilor, se dovedește o nișă de business profitabilă pentru niște clienți cum sunt grădinițele… (vreau comision dacă o aplică cineva).

Iată ce înseamnă să gândești „outside the box”. Să te joci cu conceptele și să le combini. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De fapt acest concept "thinking ouside the box" este ca si cum l-ai trimite pe FUEGO sa prinda fluturi cu drapelul Romaniei cocotat pe un stelaj de bere puternic alchoolizata a prietenilor care stiu DE CE....de prosti !
    • Like 1


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult