Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce înseamnă să gândești „outside the box”

Think outside the box

Foto Getty Images

Toată lumea vorbește despre gândire „outside the box”, fără să știe ce vrea să spună cu asta. Ce înseamnă „outside the box”? Înseamnă „în afara cadrelor cunoscute”, a felului cum gândim de obicei. Dar cum facem asta? Intuitiv, simțim că e greu să gândim în afara cadrelor cunoscute. Pentru că nu-ți explodează în cap ideile noi precum popcornul doar dacă stai și cugeți. Noi toți am încercat să scoatem idei noi de undeva din creier la un moment dat, ne-am gândit și răzgândit, le-am întors pe toate părțile, și nu am scos mare lucru.

Ideile noi au nevoie și ele de un procedeu de generare. Gândirea „outside the box” este, prin definiție, gândire creativă, laterală, generativă. Noi, de cele mai multe ori, gândim necreativ, gândim așa cum am fost învățați să gândim (conform unor proceduri, de exemplu, proceduri de marketing, de creștere a copilului, de făcut omletă cu ciuperci, de predat matematica, de cultivat castraveți etc.).

Suntem rezultatul procedurilor învățate, iar creierul nostru le aplică. Gândirea „outside the box” cere schimbarea procedurilor. Dar cum?

Prin combinații. Aici stă tot secretul gândirii creative, al ideilor „outside the box”. Creativitatea este o ars combinatoria și nimic mai mult. Combinații între idei, între forme, între proceduri, între materii și materiale.

De pildă, dacă facem un exercițiu de gândire creativă pentru a genera o idee nouă de… mobilier, să zicem, cel mai simplu ar fi să combinăm două concepte diferite într-unul nou. Cu cât sunt din sfere mai depărtate, cu atât mai interesant e rezultatul. Să zicem… ananas și fotoliu. O primă idee care îmi trece prin cap e un fotoliu pentru copii în formă de ananas. Sau o pernuță de fotoliu în formă de ananas. Sau un ananas sculptat în formă de fotoliu pe care îl pot servi la o cină simandicoasă, alături de alte sculpturi din fructe, care să impresioneze musafirii. Vedeți câte idei am? Ba chiar poate că linia mea de mobilier în formă de fructe, dedicat copiilor, se dovedește o nișă de business profitabilă pentru niște clienți cum sunt grădinițele… (vreau comision dacă o aplică cineva).

Iată ce înseamnă să gândești „outside the box”. Să te joci cu conceptele și să le combini. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De fapt acest concept "thinking ouside the box" este ca si cum l-ai trimite pe FUEGO sa prinda fluturi cu drapelul Romaniei cocotat pe un stelaj de bere puternic alchoolizata a prietenilor care stiu DE CE....de prosti !
    • Like 1


Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult