Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Am văzut „Babardeală cu bucluc...”, un film despre obscenitatea românească. Ce m-a fascinat a fost publicul din sală

captura Babardeală cu bucluc sau porno balamuc - trailer

Foto: captura Babardeală cu bucluc sau porno balamuc - trailer

Am văzut ieri „Babardeală cu bucluc...” al lui Radu Jude. E un film cu multe scene memorabile (cum ar fi melteanul pitic, în maieu alb și șlapi, ce coboară greoi, scurgându-se timp de aproape un minut dintr-un SUV negru, luxos, enorm, parcat pe trecerea de pietoni într-un București torid). E un film cu pornografie și mult limbaj fără perdele. E un film cu referințe la istoria „pornografică” a României, la persecuția evreilor și țiganilor (crima colectivă are mereu ceva obscen, pornografic, grotesc, de necrezut, exagerat, extravagant și dezgustător, e o enormitate). 

E un film sarcastic și e o satiră a României de azi, cu toate derapajele ei (antivacciniști, neolegionari, homofobi, semidocți siguri de ei înșiși ce blochează orice răspuns inteligent prin enormitatea părerilor, pentru care ar trebui să-ți iei concediu ca să le răspunzi sau demontezi, într-atât sunt de obscen de deviante, greșite, aiuritoare). E un film despre obscenitatea românească publică și privată, o satiră compactă, sintetică, dură și neiertătoare. 

Și e un film destul de clar, fără simboluri încifrate, o oglindă realistă precum scutul-oglindă al lui Perseu, cel care a ucis Meduza, privind-o indirect, în scutul său (referințele culte din film sunt puține, dar splendide, și dau chei de interpretare care clarifică suplimentar, dacă mai era nevoie). Scutul de privit indirect o societate hâdă precum Meduza e, în cazul nostru, cinematografia. Ne face suportabilă experiența enormității văzute.

Dincolo de film, ceea ce m-a fascinat a fost publicul din sală. L-am vizionat singură la un mall, și am devenit atentă la chicotelile celor din jur la orice scenă de Pornhub. Ok, era de așteptat. Ceea ce însă m-a uluit a fost să aud la final că „e o porcărie”, sau să aud cotcodăceli la replicile personajelor (ce incarnează, fiecare, semidoctismul agresiv de azi). Reacția asta de amuzament e semnul că nu au priceput nimic. Dar absolut nimic. Niciun dublu sens, nicio ironie, nicio antifrază. La un moment dat în film apare explicația pentru „pizdă” drept „sinecdocă pentru femeie” - iar „sinecdocă” e aici cuvântul-cheie ce ar fi trebuit să le irite mai ales pe femeile din sală, nu să le facă să se hlizească; da, ceea ce vedeau pe ecran era o pizdă, într-un glorios prim plan despre care nu cred că s-au prins că era o trimitere actuală și epilată la faimosul tablou al lui Courbet. Dar ideea principală era „sinecdoca”. Nu s-au oprit la ea, ci la pizda concretă (nu cea abstractă). Cuvântul verde și imaginea ilustrativă au fost un fel de climax al hăhăielilor, de parcă îl auzeau și vedeau pentru prima dată...

Oamenii ăștia pricep doar sensul concret, nu trec intelectual mai departe de ce aud, ironia le e străină. Au o minte concretă ca o bordură. Dacă le spui că sunt deștepți, ei te cred. Dacă le arăți un oraș sufocat de reclame stradale pestrițe (ca în film), ei iau lucrurile ca atare, nu văd kitsch-ul ucigător. Dacă eu le-aș spune că „Eminescu e omul deplin al culturii românești”, ei m-ar crede! Oamenii ăștia nu pricep subtextul, simbolul, gradul al doilea, meta-ideea. Mi se pare terifiant. Probabil că e un simptom al analfabetismului funcțional despre care toată lumea vorbește fără a-l defini. Ei nu interpretează. Nu au exercițiul decelării de subtext, de înțelegere a ceea ce se spune dincolo de cuvinte sau de imagini concrete, și nu au informație stocată în memorie ca să facă legăturile. „Irony is wasted on the stupid”, spunea Oscar Wilde. Ei sunt genul care ar fi cârtit scandalizați citind că „dacă vrei să-ți rănești părinții și nu ai tupeul să fii gay, atunci apucă-te de artă”. Pur și simplu, ei nu înțeleg subtextul sau contextul, și de aici vin multe conflicte. Se opresc la sensul cel mai literal.

Apocalipsa va fi un proces verbal.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • PORCARIE!! Părerea mea!! Nu o să spun că este de valoare doar ca să dau bine! Iar vis a vis de premii, a mai câștigat Eurovision femeia cu barbă sau invers! S-a mai auzit ceva de arătare??
    • Like 0
  • Daniel check icon
    O cheie in a privi cu indulgenta reactiile diverse, uneori opuse parerii personale si evident nu neaparat exprimate intr-o forma pacificatoare se configureaza cand incercam sa intelegem asteptarile “populatiei” cu privire la film, arta, cultura. Asteptarile sunt la fel de diverse precum “gradina mare” din care provin. La una din extreme sunt cei pt care ”entertainment-ul e pe primul loc, as zice ca pt ei filmul e exclusiv divertisment. Pt altii e vorba de educare, de a exprima intr-o forma oarecum artistica, stimulanta intelectual in orice caz un punct de vedere despre un anumit subiect. E poate interesant de cautat exemple “gustate” intre filmele vizionate si de o parte si de alta a spectrului. Un regizor alege sa spuna o poveste. Felicitari in cazul acesta regizorului pentru a alege o forma de a spune o poveste care i-a adus un premiu international (mai multe de fapt). Din perspectiva realizatorului de film romanesc, el si-a atins scopul din plin. In cealalta barca, consumatorul e precum poporul, reactiile se masoara in procente.
    • Like 0
  • .Imi place modul in care descrieti impresia cu care ati ramas ,vizionand ...,,Barbadeala cu bucluc!.......... Fara a cerceta vreun dictiuonar al lb.romane ,sincer sa fiu ,nu prea stiu ce defineste si de unde vine termenul acesta ...exotic de...barbadeala''!?Sigur intrebarea fiind retorica ,nu dv va pretind a-mi raspunde.Poate ,regizorului scenaristului sau autorului testului acestui film. Sunt interesat sa vizionez acest film care -dupa descrierea dv reprezinta in intregime starea de vulg in care a ajuns mare parte din societatea romaneasca..Cand voi ,,vedea''acest film ,poate imi voi exprima /itregii, cele spuse de catre dv .PS: Presupun ca in fond ,,subiectul filmului contine informatii pt toate ...starile sociale -informatii care ,,vazute'' in oglinda retrovizoare a societatii'' iti ofera doar ce a fost sau cel mult ce este; imaginile pt viitor, pot presupune o schimare O evolutie negativa sau intr-o involutie pozitiva ceeace nu ne poate lasa iniferenti in oricare dintre situatii! ''''
    • Like 0
  • Comentariile tâmpite din subsol justifică pe deplin articolul. Nici măcar nu își pun problema că nemții i-au dat Ursul de aur și deci poate bârna e în ochiul lor, dacă nu inteleg nimic! Simptom tipic al prostiei agresive. Bravo autoarei! Pacat că încă nu există tehnologia de a scuipa prin net peste proștii care își exhibă prostia.
    • Like 2
    • @ Deliu Gabriel
      Nu numai "Ursul de aur" dar si "Oscar"-ul elogiaza si premiaza productii cinematografice referitoare la mizeriile umane, exarcerbate in prezent si bagate cu forta in constiinta publicului, impuse drept "normalitati". Parerea mea: educatia si cultura publicului au fost pervertite, s-au epuizat temeticile despre normalitate si acum, nemaiavand temetici lasam imaginatia unor "talente" psihopate sa debordeze. In felul asta impingen si societatea spre alienare, ceea ce, se pare, ca se si intentioneaza. Repet asta-i parerea mea.
      Iar cinematografia romaneasca si nu numai, in special, dupa 1989, abunda de filme in care este "evocata" obscenitatea, vulgaritatea. Pe langa filmele importate. De aceea tineretul, in special si nu numai, se exprima si se manifesta in public exsecrabil. Primii din spirit de fronda, asa e "cool", iar ultimii dintr-o refulare a anilor de cenzura..Tot parerea mea.
      • Like 0
  • Buna seara. Doua pareri personale care poate mustesc de subiectiv si deci fac casa buna cu sofismul ...01 - ar trebui totusi disociat si specificat: o parte a publicului este asa si deoarece intotdeauna partea aceasta este si cea mai vocala si mereu dispusa sa-si declame grobian parerile, lasa impresia ca este covarsitor majoritara. 02 - poate ca pe undeva - repet, poate - si echipa care a gandit filmul are o mica vina deoarece mesajul nu ajunge in interiorul tuturor celor ce vizioneaza productia. Exista modalitati de exprimare si butoane si parghii pe care se poate apasa astfel incat chiar si o forma de manifestare artistica sofisticata - nu ca e cazul aici - poate vibra pana la urma chiar si in cele mai intime fibre ale texturii sufletesti a unui rudimentar. Repet, este foarte subiectiv ceea ce am scris, prin urmare nu trebuie sa fie si corect.
    • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    A câștigat un.premiu așa că măcar din patriotism o să-l văd odată. Nu că mi-ar plăcea filmele românești. Au darul să se afunde în sordid și să ne prezinte o realitate de care suntem sătui până peste cap.
    Dar apropo de pornografie. Cine n-a văzut Nimphomaniac să arunce primul cu piatra. Pornografia poate fi un pretext pentru un film deștept.
    A nu se confunda forma cu fondul.
    • Like 3
  • Nu am vazut filmul, nici n-o sa-l vad, doar daca se da la tv. Din ce-am citit ,filmul pare o PORCARIE. Tot o porcarie este si comentariul damei, madamei Iuli Ana. Cred ca isi sugea buzele cand scria anumite cuvinte care puteau fi inlocuite cu denumirea stiintifica, fie cu explicatii ,,babesti" Un articol JENANT!
    • Like 3
  • De ce vă mirați de reacția publicului la vizionarea acestui film? Toate astea sunt chestiuni de educație și cultură, ori la noi ambele sunt în cădere vertiginoasă după 1989! Cum să mai fie dispus cineva să se instruiască, să se educe, să se culturalizeze, să performeze într-un domeniu de activitate - într-un cuvânt - să-și ”antreneze” continuu creierul când vede ce fel de exemplare humanoide s-au îmbogățit exclusiv prin înșelătorie și furt ori au ajuns în fruntea tuturor autorităților și instituțiilor țării într-o inversare sinucigașă a scării valorilor? Ele sunt adevăratele exemple de urmat astăzi, de la un Gigi Becali la o Veorica ot Videle! Nu vedeți că pentru a ajunge ”mare” în politica românească cele mai mari șanse le ai NUMAI dacă ești lichea și secătură? Și, evident - de... extracție securisto-comunistoidă! Avem fix ceea ce merităm căci ”fiecare popor își are conducătorii pe care și-i merită”! (Karl Marx)..
    • Like 5
    • @ Pătraşcu Marian
      Pai tocmai asta e problema de azi, Problema de d'inainte de 89, toate problemele de azi, culturale, mentale si alte psihoze ce le tot caram dupa noi si le transmitem si la cei tineri, sunt de atunci.
      • Like 1
  • Cu regret și ceva uimire (dar nu prea multă!), textul pare scris după dictare. Sau este un pseudonim al distinsului Radu Jude, care își bagă în notele / articolele explicative tot palmaresul său, chipurile glorios?!... Altfel, nimic nou în România - așa procedau și „mari creatori” precum Aurel Baranga sau Andrei Blaier:: te făceau în vorbe, încercând să creeze impresia că tu, spectator, ai fi prost, nu el, semnatar conjunctural al unor aiureli „scrise adânc”...
    • Like 4
  • Cultură curată, probabil pe gustul autoarei.
    • Like 5
    • @ Andrei Oroban
      Dacă l-a scris ea...
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult