Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Dacă vreți să vedeți cel mai trist exemplar de lup, mergeți la Zoo Băneasa! Cum îi învățăm pe copii să iubească animalele în timp ce le chinuim

Gradina zoo

Foto: Inquam Photos / Alexandru Busca

În rândurile de mai jos, o să vă spun un lucru foarte neplăcut. În special acelor adulți care nu găsesc nimic în neregulă în a le transmite copiilor ce drăguț e să-ți petreci timpul plimbându-te prin fața cuștilor cu animale.

Cohorte întregi de părinți descind în fiecare weekend și cât e vara de lungă la Grădina Zoologică din București, într-o frenezie greu de înțeles și de stăpânit. Deși nu există amenajare pentru desantul acesta uman, nu e zonă pietonală, nu e parcare, e doar un veșnic ambuteiaj în care copiii sunt strecurați periculos printre mașini în mișcare, adulții continuă să se înghesuie spre acest „obiectiv turistic”. Vin să se relaxeze, să petreacă „timp de calitate” cu cei mici și să se distreze în preajma animalelor ținute în spatele gratiilor în condiții mizere. 

Aparent educativă, menită să ne arate prin însoțiri explicative unde și cum trăiesc în mediul lor natural acele specii de după gratii, această activitate e la noi perfecta ilustrare a disonanței cognitive în care ne aflăm. Îi învățăm pe copii să iubească animalele în timp ce le chinuim. 

Iată, de pildă, lupul. Mărețul animal răspândit cândva pe tot globul, care nu poate deveni victima niciunei alte specii în mediul său natural. Abia-l zărești dincolo de gardul electrificat la Zoo Băneasa. Stă ascuns ca un ogar hăituit și se mișcă anevoios după ciosvârtele aruncate în sordidul cenușiu al țarcului care i-a devenit habitat. „Hai să facem o poză cu lupul!” îi spune bunicuța copilei crescute cu Scufița Roșie. Obiectivul telefonului se deschide larg odată cu zâmbetul bunicii, în timp ce ochii animalului se-nchid într-o tristețe sfâșietoare. Fetița e contrariată... Trăim exact ca-n epoca bunicii.

Dacă vreți să vedeți cel mai trist exemplar de lup, mergeți la Zoo Băneasa! Sau poate vreți să vânați cu privirea căprioare ascunzându-se sub cerul liber în țarcul lipsit de vegetație de lângă pădure? Descindeți la Zoo Băneasa! Ori poate vreți să admirați pelicani jumuliți, îngrămădiți într-o apă mirositoare susurând printre betoane? Buluciți-vă la Zoo Băneasa! Sau, de ce nu, să vă-nălțați ochii căutând păsări exotice cu zborul frânt în cei câțiva metri cubi din interiorul cuștilor de sârmă? Zburați la Zoo Băneasa!

Amar destin pentru sălbăticiunile care vrem să le fie copiilor noștri sursă de cunoaștere și de înțelegere a naturii… Într-o lume tehnologizată care ne permite să filmăm orice viețuitoare a Pământului în mediul său natural, în toate detaliile HD ale evoluției sale, să descoperim specii neștiute ca să le arătăm celor mici pe ecrane colosale la rezoluții fantastice cât de fabuloasă e natura înconjurătoare, noi încă menținem în viață acest monstru uman care înghite energia vitală a celor mai frumoase exemplare de animale sălbatice și care este această grădină zoologică.

Când am scris „Cea mai frumoasă noapte. Cea mai frumoasă zi", am introdus un episod care face referire la felul în care trăiesc animalele noastre de la Zoo, cu speranța că putem crește în copii empatia față de sălbaticiuni. De altfel, întreaga carte este dedicată nevoii de a reașeza cu totul relația dintre oameni și animale, pe care le tratăm absolut imoral în raport cu legile naturii, fiindcă noi, oamenii, ne credem superiori.

Lumea civilizată a reconfigurat destinul animalelor născute în captivitate, care sigur că nu mai pot fi întoarse în mediul lor pentru că nu se pot adapta. Dar a mărit suprafețele substanțial, a transformat înghesuiala de cuști austere în parcuri cu o bogată vegetație, refăcând pe de-a-ntregul habitate naturale și lăsând specii din același areal să conviețuiască. Un exemplu minunat avem chiar la noi, Sanctuarul de urși de la Zărnești.

Așa cum arată astăzi, însă, Grădina Zoologică din București ar trebui să fie pur și simplu desființată. Sunt convinsă că există printre administratorii și îngrijitorii de acolo iubitori de animale care gândesc la fel. Aștept cu preocupare ziua în care Consiliul General al Municipiului București se va trezi și va decide, în sfârșit, ca în cazul desființării circului cu animale, regândirea „obiectivului turistic” Zoo Băneasa.

Până atunci, în semn de respect față de animale și în semn de respect față de copiii noștri, petrecerea timpului la această grădină zoologică, în condiții improprii și pentru oameni și pentru animale, ar trebui să fie o activitate, dacă nu suspendată, cel puțin boicotată. De fiecare adult responsabil și iubitor de animale.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Filbert check icon
    Discutabil pentru ca idealizezi viata in libertate a animalelor, viata care inseamna, pentru cele mai multe, foarte lungi perioade de foame si sete, pericole/pradatori la tot pasul. Nu stiu daca acele caprioare ar prefera sa fie cina lupilor dupa niste luni de foamete. Nu stiu daca acele pasari si-ar dori sa fie vinate de ulii sau pisici decit sa stea in acele custi...
    Ca la Baneasa nu sint conditii e, probabil, adevarat insa unde sint conditii in Romania? In spitale sint conditii, in scoli sint conditii?
    • Like 0
  • Eu cred ca rolul lupului nu este acela sa va zambeasca - nici in captivitate si nici in libertate. Stiti, desigur, ca speciile care traiesc in toata gradinile zoologice din intreaga lume sunt specii de animale născute și crescute în captivitate. Pentru a intelege mai bine rolul gradinii zoologice va recomand sa cititi articolul urmator:
    https://www.jw.org/ro/biblioteca/reviste/g201209/gradini-zoologice-locuinta-aparte-pentru-animale/
    Ca geograf pot sa va dau mult mai multe detalii si informatii despre cum o gradina zoologica poate contribui la evolutia noastra ca specie umana. Poate scriem impreuna conduita pe care "cohortele" de parinti si copii ar fi bine sa o adopte atunci cand decid sa viziteze o gradina zoologica. Haideti sa adoptam o atitudine de a construi mai mult si mai bine si nu una de a indemna la distrugere si ura. Astfel, vom ajunge ca zebra sa nu fie mai mult decat o trecere de pietoni si vaca sa ramana mov. :)
    • Like 0
  • Al Lui Al Lui check icon
    Aveti foarte mare dreptate. Privirea intunecata a lupului carpatin, ar trbui inlocuita cu cateva apartamente luminoase dintr-un viitor compkex imobiliar. Si tarcul caprioarelor poate sa se transforme untr-o terasa de fite (mai ales ca zona permite). Sunt multe lucruri de facut la Zoo Baneasa. Va asteptam cu drag in noul Consiliu al PMB pentru a ne aduce mai multa fericire tuturor. Chiar si animalelir de la Zoo.
    • Like 0
  • Toate grădinile zoologice trebuie desființate! Tristețea animalelor întemnițate în grădini zoologice este comparabilă cu tristețea încuviințării avortului: dreptul la altă viață al mamei, dreptul la viață al fătului.
    • Like 0
    • @ Niculae Moromete
      Detentia animalelor in zoo e una, iar tema avortului cu totul alta. Nu trebuiesc amestecate. Dreptul la avort tine de liberul arbitru, de drepturi si libertati. Nimeni nu are dreptul sa impuna unei femei aducerea pe lume a unui OM daca aceasta considera ca nu are elementarele conditii obligata sa i le ofere, mai ales inromania, in lumea de azi. Un embrion nu este tot una cu un om deja nascut. Aveti cumva dreptul de a condamna acel om la o viata mizera sau sa depinda de societate? Nu, nimeni, individ sau institutie nu are acest drept.
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult