Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

De ce ar face copiii altceva decât ce văd acasă?! - Peste 93 la sută dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an

Copii citind

Foto: Ovidiu Dumitru Matiu/ Inquam Photos

E remarcabil că avem, în România, o zi dedicată lecturii în care, dacă manifestările acestei nevoi fundamentale de formare a omului n-ar avea azi, prin ordin de ministru, o înfățișare mai degrabă comemorativă în școli, chiar am putea avea niște abordări oneste în legătură cu cititul. 

Am aflat, însă, că, o dată pe an, în această zi de sărbătoare, preț de-un sfert de ceas între ore fixe, hotărâte prin semnătura ilustrului, copiii trebuie să-ntrerupă orice-activitate și să se dedice cititului, ca și cum lectura ar fi un moment de reculegere, de pioșenie religioasă care deschide sfânta slujbă a prohodului. Parcă-i și vezi pe sărmanii copii deposedați de telefoane și încuiați brusc în solemnitatea momentului, pentru ca vreo televiziune să poată transmite live smerenia sfertului de lectură.

Cifrele Eurostat de anul trecut arătau că 93,5 % dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an.

E adevărat, copiii citesc puțin azi. „Nu mai citesc” e un fel fățarnic de a le pune copiilor în seamă ceea ce cifrele oricărui an editorial reflectă în mod special din realitatea adulților. Pentru că nu copiii nu citesc, ci vasta majoritate a adulților. Cifrele Eurostat de anul trecut arătau că 93,5 % dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an. Sigur că sărăcia e o cauză, dar să nu o punem tutelară, fiindcă fățărnicia sălășluiește în case mari și ea se traduce în gesturi ca acesta în care copiii sunt puși să se-nchine cititului un sfert de ceas într-un an, în timp ce, fundamental, în lumea adulților, nu se schimbă nimic. 

Tot ce ne oferă cu adevărat cărțile, acces la lumile vii prin care putem noi înșine prinde contur și o viață interioară fără margini, a fost așezat într-o raclă pe la care copiii să se perinde în marea sărbătoare a lecturii din an. Dar cu fonduri de carte zero în majoritatea școlilor, biblioteci și librării inexistente în multe orașe, nu mai spun sate, și, prin urmare, absența modelelor de cititor în familie și în comunitate, copiii vor prelua cu astfel de ocazii ceremonioase prefăcătoria retoricii în care ne găsim: cititul este ceva cu adevărat sublim, dar lipsește cu desăvârșire.

Foto: Getty Images

Suntem la coada Europei ca nivel de lectură și piață de carte și ne arătăm taaare preocupați de asta: părinții dau vina pe școală, profesorii pe părinți, iar ministrul trage evlavios clopotul lecturii. E mai simplu, nu-l doare mâna și pare că sună bine.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • anticariatele on line au milioane de carti cu 2-3 lei bucata
    • Like 0
  • kindle, imprumutatul la biblioteca si vandutul cartilor la mana 2a sunt alti factori pe care i-ati neglijat. Dar altfel copiii fac ce vad la parinti - telefonul in mana /tv deschis e ceva ce se imita usor.
    • Like 2
  • cartile se mai si imprumuta (chiar daca asta face paguba vanzatorilor de carte), deci da, intrebarea ar fi cati romani citesc macar o carte ,din cand in cand - desi tableta, telefonul sau laptopul fac studiul foarte dificil
    de pilda, cred ca eu citesc peste o suta de pagini zilnic (A4 asi aprecia), dar cumpar foarte rar o carte pe hartie (in principal pretul dar si , uneori, dificultatea de a gasi ce a ce caut) iar un periodic, mai nici odata!
    • Like 2
  • Dragostea pentru carti incepe de acasa, de acolo se face educatia, nu intru in detalii dar credeti-ma pe cuvant ca am sute de carti pentru copii acasa si ecrane... pe care nu le pot numara, trebuie gasita o balanta intre toate activitatile copiilor. Copiii mei in acest moment isi doresc interactiunea cu cartile la fel cum isi doresc sa se uite la desene animate.

    Statul poate ajuta si stimula aceasta dragoste de la o varsta frageda pentru copiii fara posibilitati materiale/parinti care nu se implica dar cand atatea lucruri lipsesc copiilor romani saraci ma tem ca oferirea de carti/construirea de biblioteci/etc. e undeva foarte jos in lista de prioritati.

    La scoala, daca baza nu este deja creata solid e deja prea tarziu pentru marea majoritate a copiilor, acesta este crudul adevar si nu ma refer doar la citit, asta pentru ca, repet, bazele educatiei se construiesc acasa.
    • Like 3
    • @ Liviu Andrei Torcătoru
      Se poate si la scoala, in alte tari am auzit parinti ca invatatoarea a creat o biblioteca temporara a copiilor, si rugat toata clasa sa aduca fiecare cate o carte, cartea preferata a copilului. Cartile sunt aduse in clasa si saptamanal copiii sunt incurajati sa aleaga una si sa o ia acasa si sa o citeasca si apoi sa o aduca vinerea viitoare cand fac iar o permutare de carti. Cost mic, rezultate maxime pentru ca si copiii vorbesc in pauze si se indeamna unii pe altii, ca puii la mancare.
      Pana la sf anului toate 30 de carti au trecut pe la cei 30 de copii, uzate si deteriorate si patate dar citite, si la inceputul anului urmator sa creeze o alta mini biblioteca anuala din cartile lor favorite si iubibile si legate fix la nivelul clase si preferintele copiilor si optiunile locale.
      P.S. ar fi momentul sa crestem noi ca adulti intai si sa nu mai asteptam de la stat... o meteahna comunista daca nu cumva e din feudalismul intunecat cand asteptam de la boier sa....
      • Like 3
    • @ Elena Pop
      Pentru Romania, exemplul dat de dumneavoastra se preteaza, doar din pacate celor bogati/educati, asta daca nu cumva copilul/familia care aduce cartea la scoala este dispus/dispusa sa doneze cartea respectiva.
      Eu nu astept nimic de la boier, doar am explicat status quo-ul, care chiar daca ne place sau nu, acesta este.

      LE ca sa fie si mai clar de la statul roman nu astept nimic, m-am lamurit de mult cum sta treaba; educatia se va putea face prin implicarea noastra sociala activa/a ONG-urilor, numai de-ar fi timp pentru toate
      • Like 2
  • Trăim moda diverselor zile internaționale sau nu. Un caraghioslâc această zi a cititului. Crede cineva că după acest „experiment” se vor apuca copiii să citească? L-am auzit chiar pe acest ministru al învățământului (altfel extrem de guraliv;) făcând greșeli de exprimare. O consecință a lipsei lecturii este și o exprimare mai mult decât rudimentară a unei simple afirmații. Chiar un prim ministru spune despre situația economica a țării că este „wow” ( chiar în engleză se folosește în argou) în loc să formuleze acest lucru într-o propoziție sau frază inteligibilă. Înainte semianalfabeții își exprimau părerile printr-un singur cuvânt „mișto”. Azi este o exprimare mai bogată : Super, super ok, același wow, cool, etc. O lectură serioasă și îndelungată îți interzice să te exprimi ca un analfabet. A apărut mai nou și cititul în comun. Tot o prostie. Cititul ține de o anumite intimitate, de o anumită reculegere sau o aplecare la înțelegerea textului citit.
    • Like 3
  • Aurel V. check icon
    Ce se mai citeste azi?
    Social media ca i la moda!
    Ce importa ca sunt sau nu surse avizate, sa fie chipurile in trend.
    Dar un asemenea mod de a citi ajuta cumva la cultivarea personalitatii?
    Educatia incepe in familie si scoala. Ea este puternic afectata de anturaj si controlul social. Autoeducatia vine si din citit, dar este greu incercata de cutume si comportamentele promovate aleatoriu.
    Da cititul ajuta enorm si de ce sa nu fim in pas cu evolutia tehnologica si sa promovam cititul editiilor digitale de carte care sa duca cu adevarat la cresterea nivelului de cultura. Astfel va creste si gradul de civilizatie pentru ca aceasta nu este decat cultura transpunsa si respectata in practica, in viata de zi cu zi.
    • Like 0
  • La ce a scris domnul Dragoș, aș mai adăuga că nici bibliotecile nu sunt băgate în seamă nici de Eurostat, nici de cei de la ministerul acesta al învățământului (că în niciun caz nu este al educației) când este vorba de citit. Mie însă mi se pare că intenția, cel puțin după cum am văzut că a venit hârtia în școli, nu este să se citească, ci să se cumpere cărți.
    • Like 1
  • Am mai scris un comentariu pe acest subiect aici {https://is.gd/Ka428k} şi nu vreau să mă repet. Cred că ar trebui să ieşiţi din bula aceasta, pentru că statisticile, stimată doamnă, arată câte cărţi SE CUMPĂRĂ într-un an în România, nu câte cărţi SUNT CITITE în aceeaşi perioadă de timp. Cele mai multe CĂRŢI CITITE sunt descărcate din internet (legal sau nu, asta este o altă discuţie) şi citite fie pe ecranul telefonului, fie pe al tabletei sau pe monitorul calculatorului de acasă. Da, exact dispozitivele pe care noi, adulţii, le considerăm a fi instrumentele diavolului sunt folosite pentru a citi cărţi.

    De ce nu se cumpără cărţi? În comentariul spre care am pus URL-ul de mai sus mi-am exprimat părerea. Înainte de 1990, cărţile costau între 5 lei şi maxim 20-25 de lei, în condiţiile în care o pâine intermediară de 1,400 kg (pe care şi-o putea cumpăra şi cel mai sărman român) costa 6,40 lei. În octombrie anul trecut a ieşit pe piaţă volumul 10 din „Roata Timpului” de Robert Jordan. Preţul de vânzare, la lansarea cărţii, era de 65 de lei. Câţi români credeţi că şi-ar rupe suma asta din bugetul familiei ca să cumpere cartea? Şi totuşi, „Răscruce de drumuri în amurg” se citeşte într-o frenezie sub formă de ebook, frenezia fiind alimentată şi de lansarea filmului produs de Amazon.

    Da, doamnă, copiii, adolescenţii şi românii, în general, citesc, dar cărţile sunt prea scumpe pentru a fi cumpărate de toată lumea. Şi atunci şi le procură şi ei de unde pot. Şi, dacă v-aţi face timp să urmăriţi fenomenul mai în detaliu, veţi fi plăcut surprinsă să aflaţi câţi citesc operele scriitorilor în original, nu traduse. Spre cinstea lor, a cititorilor „inexistenţi” din România!
    • Like 3
    • @ Dragoş Anghelache
      Delia MC Delia MC check icon
      Nu știu de unde le iese cifra asta. Probabil au împărțit numărul de cărți tipărite vândute la populație. Despre care nu stie nimeni cât mai e în realitate.
      Deci statistica s-ar referi numai cărți cumpărate fizic raportate la o populație prezumtivă.
      La cărțile cumpărate ar trebui adăugat: numărul de împrumuturi din biblioteci plus vânzările de ebook plus descărcările de carte, mai greu de contabilizat.
      Totuși. Cei care cumpără, nu cumpără una singură. Dar nici nu se poate exclusiv din online, deci chiar și acei care citesc ebook ajung să cumpere măcar o dată o carte care nu se găsește în format electronic. Cred că nici nu s-au sinchisit măcar de sectorul online. Unde treaba e: sunt site-uri unde mai găsești câte ceva, ca scribd. Dar ai noștri ca brazii nu renunță în ruptul capului la protecția drm "tare". Prin alte părți nu mai există decât aia "ușoară " sau deloc. Știu, pirateria de carte e și ea în floare (ceea ce arată că statistica Eurostat e mai mult decât superficială) însă editorii noștri preferă să ferece cartea cu 7 lacăte în loc să dea în judecată pe cei care distribuie fără autorizare. Și asta nu duce deloc la creșterea vânzării de carte.
      Mă tem că cititul e ca bogăția: concentrat pe un segment îngust de populație. :)

      • Like 1
    • @ Delia MC
      adevarat
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Nu ştiu cum funcţionează piaţa de carte. Pe parte de presă scrisă ştiu că exista (şi probabil mai există) o autoritate care aviza tirajele. Redacţiile trebuiau să susţină cu documente tirajul declarat. Probabil că acelaşi lucru este valabil şi pentru edituri, presupunându-se că nu poţi susţine un tiraj de 100.000 de exemplare, din care 75.000 să-ţi vină retur. Bănuiesc că, asemănător, poate funcţiona şi în cazul ebook-urilor cu sau fără DRM realizate de edituri. Atât timp cât se vând, ar trebui să poată fi contorizate.

      Doamna Alexandru are dreptate într-o privinţă: decât să facă „parastasul” lecturii, cele două entităţi – Ministerul Educaţiei şi cel al Culturii – mai bine şi-ar da mâna şi ar găsi o soluţie pentru, să-i zicem, un „DRM extins” (cu o compensaţie decentă la edituri) pentru bibliotecile şcolare. Iar aici să fie incluse cărţi din tot spectrul literaturii: de la Asimov la Dostoievski, de la Sandra Brown la Cărtărescu. În felul acesta, elevii ar putea citi acasă (sau în drum spre casă) ebook împrumutate de la bibliotecă, aşa cum se procedează, în prezent, cu cărţile tipărite. Nu cred că cineva şi-a început lectura cu Kafka; dar, citind şi tot citind, probabil că într-un final a ajuns şi acolo.

      Şi, vă rog să mă credeţi, sunt destul de mulţi oameni inteligenţi care citesc exclusiv ebook, fără a cumpăra cărţi tipărite. De fapt fără a cumpăra cărţi. A fi un om fără posibilităţile materiale care să-ţi permită luxul de a cumpăra o carte, nu înseamnă că eşti prost. Pur şi simplu, când pui banii „pe căprării”, cutiuţa pentru cărţi rămâne, iarăşi, goală. Aceştia sunt „Hoţii de cărţi”. :))
      • Like 1
    • @ Delia MC
      Gandalf check icon
      Doamna Delia, doar sa ne imaginam o situatie, evident fantezista :D
      Eu am un prieten care are un prieten care are un prieten - e cela peux durer pendant tres longtemp daca ii enumar pe toti - si ne adunam o mica turma... toti fomisti inraiti pe carti da` de asemenea cam prieteni cu Eol prin buzunări (vezi I. C.) si punem de un grup infractional :D
      Colectam bani intre noi si cumparam cate-o carte. O scanam cu talent, o facem e-book si o "impartim" intre noi. Nu o punem, evident, pe net, ca e casicumcacand ai taia gasca cu ouale de aur, nu? Ei bine, situatia imaginara poate deveni reala si probabil chiar exista multe grupuri de acest gen prin cotloanele internetului, de la YahooGroups RIP, Google groups (asijederea) si ce o mai fi. Sau doar pe mail. Un mail poate aduna 5-10 carti facute frumos e-books si nu costa nimc :D iar pentru trimis scanuri (care sunt mai barosane) avem WT si alte site-uri de file-sharing... Traiasca tehnologia!
      • Like 2
    • @ Delia MC
      Gandalf check icon
      DRM este o gluma. Daca aveți un nepot/nepoata peste 6 ani, care are un computer acasă, îl/o întrebați pe el/ea cum se scoate DRM-ul și rezolva in mai putin timp decât am scris io comentariu` asta...
      • Like 0
    • @ Dragoş Anghelache
      Delia MC Delia MC check icon
      Vă cred. Aș face și eu parte din aceștia cu excepția a 1-2 cărți pe hârtie pe an. Numai că mâncătorii de cărți nu citesc ce le pică în mână ci au o orientare, vor aia sau ailaltă. Și se întâmplă să nu existe pur și simplu în format electronic. Ori în limba maternă. Atunci, după căutări îndelungate, o cumpără pe hârtie, din librărie. Și așa apar în statistică unii cititori de pdf care stau " pe burtă " dar citesc de rup. Fără ei ar reieși poate că doar 3% din români mai pun mâna pe o carte...
      Ideea e, nu citește cineva numai o carte pe an. Ori citești ori nu, ori ai microbul ori nu. Eu zic minim una la două luni.
      Mai e ceva, mie nu-mi place să citesc pe calculator. Eu citesc înainte de culcare sau și dimineața, în weekend și nu mai vreau pe ecran clasic. Sunt răsfățată, știu. Dacă are nu știu câți mega, nici Calibre n-o convertește.
      Poate îi prost din partea mea însă m-am cumințit demult cu netul, Torente, etc. Dacă-i moca în net nu zic nu ( nu-i treaba mea, dacă e în netul normal de ce nu?) dar tot mă gândesc că o să mă ia odată careva la întrebări ... odată un amic îmi zice neliniștit că i-au zis unii că îl dau în judecată c-a urcat o carte în net. Aoleu. Până acolo...
      • Like 1
    • @ Delia MC
      Citind comentariile pe care pe scriem noi aici (dv, Gandalf, eu) îmi vine să râd, gândindu-mă că această „mişcare subterană a cititorilor de cărţi gratis” seamănă, întrucâtva, cu „salvatorii cărţilor” din „Fahrenheit 451” a lui Ray Bradbury: acolo oamenii învăţau cărţile pe de rost ca să le poată salva, aici se citeşte clandestin, întru neprostirea naţiei! :))

      Ca o paranteză: dacă n-aţi citit cartea, v-o recomand: în anii ’50, Bradbury şi-a imaginat cu o acurateţe impresionantă declinul cărţii şi al lecturii din zilele noastre. Este, de asemenea, interesant şi ce scrie în postfaţă despre dictatura minorităţilor.

      Ca să revin la subiectul articolului dnei Alexandru, cred că, într-adevăr, statul, prin ministerele „de resort”, ar trebui să se implice pentru a face cărţile accesibile (prin cumpărare) unui număr cât mai mare de oameni. La noi, din nefericire, cărţile au ajuns să aibă preţuri prohibitive. Sunt bune şi acţiunile astea P.R.-istice de tipul „Odă lecturii”, nu zic nu, însă doar cu ele nu se rezolvă nimic.

      Ca o comparaţie: cartea lui Sanderson, „Ritmul războiului” a apărut în Franţa anul trecut şi costă 23 de euro volumul tipărit şi 16 euro ebook. Numărul de pagini şi calitatea cărţii sunt asemănătoare cu volumul din „Roata Timpului” a lui Jordan, despre care scriam la început. Dacă transformăm în lei, preţurile par a fi mai mari în Franţa. Dacă corelăm cu salariul minim din Franţa şi cu cel din România s-ar putea ca rezultatul să ne arate altceva.
      • Like 0


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult
sound-bars icon