Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Cei mai nesuferiți părinți din lume” vor fi peste ani și cei mai iubiți

parinte cu copil la teme

 Foto: Kathleen Finlay / ImageSource / Profimedia

Când vorbim cu foarte multă preocupare despre educație, despre cum ar trebui să fie profesorii azi adaptați la realitatea tot mai dinamică a lumii, astfel încât copiii să poată fi bine orientați și să reușească în viață, uităm adesea cât de important rămâne părintele în ce se întâmplă pentru un copil în etapele lui de școală.

A fost o satisfacție să-l aud pe profesorul Mircea Miclea vorbind la conferința Avenor College de Ziua Educației și despre rolul fundamental al părintelui nu doar în cei șapte, ci în toți anii copilului de acasă pentru ca școala să reușească. În formarea unei discipline care să-l facă apt să se autodisciplineze, să parcurgă coerent un sistem de educație și să facă față provocărilor unei realități tot mai volatile.

Cum îi învățăm noi, părinții, pe copii regulile, cum le creștem răbdarea, cum le mai cultivăm ambiția într-o realitate în care telefonul mobil e generator de plăcere instantă, de adicție și de pseudo-cunoaștere? Mircea Miclea spune că un copil, capabil să vorbească bine fără să cunoască gramatică pentru că mintea funcționează extrăgând regularități, învață din ceea ce vede, în primul rând din felul în care se poartă acasă părinții cu el. Și dacă el gândește „hedonist”, cu alte cuvinte e tentat în mod natural să facă doar ceea ce-i place, părintele trebuie să se gândească mereu la ceea ce-i folosește copilului cu adevărat.

Până când copilul ajunge să se autodisciplineze și să aleagă singur, rolul părintelui e să-l facă să respecte reguli. Iar pentru ca să reușească, regulile trebuie să fie simple, repetate și să aibă drept combustie emoțiile, chiar dacă ele înseamnă rușine, vinovăție sau nevoia de a fi parte dintr-un grup: „Îmi fac tema pentru că nu vreau să se supere tata” sau „pentru că așa fac și ceilalți colegi de clasă”. Odată ce regula e asumată, iar copilul se identifică cu ea, regula poate fi integrată într-un sistem împreună cu alte reguli, devenind comportament: „Îmi fac temele pentru că așa vreau ori așa sunt eu’”. Cel mai mult mi-a plăcut aici ideea că regula nu e un scop în sine, ci un fel de a face față fluctuațiilor afective.

Respectarea unor reguli limpezi e baza pentru a putea cultiva copiilor în epoca gadgeturilor și răbdarea. Frumusețea argumentației lui Miclea a fost punerea în oglindă a cultivării răbdării chiar cu formarea adicției. A dat exemplul jocului de păcănele unde, e adevărat, se câștigă, dar la intervale pe care omul le socotește ca fiind predictibile și care devin, cu timpul, tot mai impredictibile. Amânarea recompensei e o formă de a crește răbdarea, iar părintele își va îndeplini promisiunea fără să stabilească termene. Aici m-am amuzat teribil pentru că zilele trecute tocmai rezolvam o urgență, după ce făcusem la cuptor o prăjitură și o lăsasem la răcit, când copilul a venit să mă-ntrebe dacă pot să-i tai o bucățică. I-am spus că am nevoie de zece minute fiindcă mă concentrez maxim pe rezolvarea unei probleme. „Foarte bine, mi-a zis, din clipa asta mă uit la ceas, în fix, dar fix zece minute vin să-mi tai prăjitura.” Și mi-a închis ușa.

Ambiția, foarte necesară copilului pentru orice progres, trebuie, totuși, canalizată înspre lucrurile care contează. Mircea Miclea spune că lipsa de chef (o constantă dacă e să fim sinceri a oricărui început de activitate folositoare), se rezolvă punând deasupra felului în care ne simțim scopul. Scopul, spune el, e mai important decât starea. „Dar de ce trebuie să fac asta?’” e întrebat adesea părintele, începând chiar cu trezitul de dimineață. „Ei, uite de-asta!” a răspuns foarte sincer profesorul Miclea, făcând o sală întreagă de părinți și profesori să izbucnească în râs.

În ultimul paragraf la notițele mele din conferința de la lui Mircea Miclea am scris așa: „E mai bine pentru copii să fie adaptați la lumea haină și să nu ne iubească, decât să ne iubească și să fie niște inadaptați.” Aici am un amendament. Cred, mai degrabă, că toți cei care avem acum ocazia să auzim de la copiii noștri că suntem cei mai nesuferiți părinți din lume vom fi peste ani și cei mai iubiți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O surpriza foarte neplacuta acest articol. Cred ca e prima data cand mi se pare ca dl Miclea greseste atat de profund, in general imi place mult cum gandeste, ii ascult parerile referitoare la scoala din Romania versus cea ideala, regret ca nu a rezistat mai mult ca ministru al Educatiei s.a.m.d. Dar asa o insiruire de clisee perimate si chiar periculoase ca aici nu ma asteptam sa aud din partea dansului. Despre parerile autoarei articolului nici nu mai comentez...
    • Like 1
  • "Dar de ce trebuie să fac asta? e întrebat adesea părintele, începând chiar cu trezitul de dimineață. <<Ei, uite de-asta!>>"
    E cel mai stupid argument pe care l-am auzit vreodată!!! La fel ca argumentul: "Faci așa pentru că așa am spus eu!"
    La fel de stupid este și argumentul "Îmi fac tema pentru că nu vreau să se supere tata". Nicidecum! Copilul a văzut ce înseamnă să faci o zi de voluntariat la cules gunoaie din munții patriei după care am avut această discuție: "Vrei să faci asta toată viața, ca pe o meserie? Dacă nu, atunci învață". Iar copilul învață și încă foarte bine. Sigur a fost un argument mai bun decât cele invocate de educatorul psiholog Miclea.
    • Like 1
  • Ce mai este domnilor acum ? ... pe ce lume traiti sa aveti pardon ? ... nu vedeti CAD SISTEME pretutindeni .... sisteme de valori sisteme de conduita sisteme conceptuale sisteme vitale propriei existente sisteme politice sisteme militare sisteme bazate pe vechii precursori etc . Am mai spus-o de ne numarate ori PROBLEMA VITALA a intregilor generatii este la cap domnilor cu toate functiile psihozele psihopatiile angoasele depresiile supra solicitarile geniile sau chiar prostul de rand .... PROSTIA asociata cu PSIHOPATIA voita si cimentata cu falsul cea mai periculoasa forma contagioasa catre popoare debile cum este cel romanesc ... si asta traim si asta traiti O MINCIUNA ... la nivel de individ rupestru violat in dos de tranzistori media si on-line plini de fake news -uri si programe " emotionale " pentru coruri de bocitoare tip festenie ex : mai mult de 60 % din televiziunile romanesti inclusiv ziarele on-line ca si cultura generala sunt rupte de realitatile acestui secol promovand fake-ul si directive cu dedicatie catre anumiti/e " speciali/e " ca si diferentiere de clasa sociala . Cauza principala INTELIGENTA ARTIFICIALA si lipsa indivizilor tocmai din EDUCATIA ne-existenta de a prelucra informatia rational si ati da seama de adevar - fals corect - incorect . Va dati seama ce ravagii fac A.I si fake-news-urile unui procent de 60 % de analfabeti functionali ca atatia sunt in Romania ? ... ii transpune practic intr-o lume unde este promovata IMPOSTURA prin minciuna devenind automat niste rebuturi sociale dar cu acces la " program " pe care il influenteaza prin factorul DEMENTA si aia o iau de buna ... ! Deci ce mai vreti ? traim in secolul in care se darama inteligenta si ratiunea logicul nu mai spun ( de ani buni inceputa ) si se inlocuieste cu ORDINARUL pentru ca habar nu au ce sa puna in loc .... dar la daramat ideologii s-au priceput prin asa zisul TREND de inlocuire care este de fapt un KITCH flamboyant mai ales la nivel uman national sau global. # fara solutii # normalitatea plictiseste # naturelul simtitor
    • Like 0
  • Cand pleca cu serviciul prin tara 2-3 zile se auzea "ura pleaca tata", mai tarziu devii "cel mai iubit dintre pamanteni"........................
    • Like 0


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult