Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Lupta mea după ce am plecat din televiziune

100 de povești

Foto: Facebook Ovidiu RO

Ne uităm cu neliniște la ce se-ntâmplă zilele acestea în guvern, privim intrigați la felul în care acționează premierul și rămânem sceptici că președintele mai poate schimba ceva. Așa că dați-mi voie să vă spun o știre pe care n-ați văzut-o în prim-plan, dar care, spre deosebire de vremelnicele mutări ale „glorioșilor” zilei ce-nsămânțează eșecul, are premisa că mai poate să crească ceva într-o nație. Azi, când, privind cu amar la ce ni se-ntâmplă, pare că ne dispare speranța. 

Există câteva sute de locuri în țară în care în ultimul an s-a întâmplat o schimbare la firul ierbii, așa cum ar trebui să fie aceea menită să reziste. În câteva sute de locuri, cele mai sărace ale României, în suburbii, la periferii, dar, mai ales, în sate, copiii au fost însoțiți programatic în universul cărților. La grădinițe din mediul rural, îndeosebi, cei mici au fost aduși în lumea poveștilor de educatorii lor în mod constant prin proiectul Citește-mi 100 de povești al Asociației OvidiuRo. Copiii au fost însoțiți zi de zi în mijlocul unor „insule de lectură și natură”, create special pentru ca cititul să fie asociat unei lumi fascinante și el să devină obișnuință.

După un an în care zeci de mii de oameni, de la activiști din societatea civilă, la educatori, profesori, coordonatori de edituri, ajungând până la responsabilii din instituții și-au dat mâna pentru ca proiectul să fie posibil, efectele sunt peste așteptări. Încercați, vă rog, să vedeți mișcarea asta în spatele cifrelor și să faceți un exercițiu de multiplicare în care rolul vostru ar putea să fie azi un simplu share.

Sunt mai mult de 50 de mii de copii din România cărora li s-a citit constant în ultimul an la grădiniță. Sunt peste 2000 de îndrumători, educatori și profesori, care au decis să se implice în proiect. Sunt peste 200 de mii de cărți donate cu generozitate de edituri. Iar OvidiuRo vrea ca proiectul să ajungă într-un an în toate grădinițele din satele României. S-a deschis un câmp imens, iar câmpul acesta, cultivat constant, va putea cu timpul să dea rod.

Copiii adoră poveștile. Nu există copil căruia un adult să vrea să-i citească dintr-o carte și el să spună: „Nu-mi place, nu vreau, mă plictisesc…” Ironia e că, de cele mai multe ori, copiii pierd bucuria cărților când încep chiar ei să citească. Pentru că cititul presupune un efort al minții, iar pentru un copil lipsa amintirii unei lumi fascinante dezvăluite prin puterea imaginației împreună cu lipsa de siguranță în acest efort duc rapid la abandon.

Ne întrebăm cum de are România atât de mulți copii care renunță la școală? Sau cum de aproape jumătate dintre copiii încadrați în sistemul de educație sunt analfabeți funcțional? Ori de ce chiar și copiii din medii educate nu mai citesc azi? Pentru că orice lucru care duce la rezultate solide, asemenea căsuței trainice din „Povestea celor trei purceluși”, presupune efort. Pentru că cititul e un astfel de efort de construcție a minții, iar pentru ca un copil să-l poată susține are nevoie de sprijin să-și poată imagina rezultatul ca pe ceva extraordinar. Ca atunci când învață să meargă. Altfel spus, are nevoie să intre de la o vârstă cât mai mică în lumea cărților, să pășească acolo constant, iar în această lume să fie în siguranță și să se simtă el însuși nemaipomenit.

Știu oameni din Casa Bună, Teach for Romania, Fundatia Noi Orizonturi, Asociația InfinitEdu și câte și mai câte organizații, care duc ca nebunii bătălii ca să salveze copiii acestei țări. Ei schimbă, în mod uluitor, niște destine, dar nu pot de unii singuri să facă transformări care să ajungă până la noi, până la felul în care arată și e condusă România.

De aceea, cred că fiecare dintre noi, că e autor, că e actor, că e artist, jurnalist, antreprenor, profesor, educator, director de școală, manager de instituție media, șef de instituție a statului, ar trebui să pună umărul la un astfel de proiect, în care copiii cresc prin intermediul cărților. Abia după ce vom fi împreună fără alte interese doar ca să cultivăm acest câmp de educație, binele în societate va putea răsări firesc și va fi plin de vitalitate. Chiar dacă asta poate însemna acum un simplu share.

Am spus povești adulților până mi-am atins majoratul în știrile de radio și de televiziune. După 18 ani, m-am apucat să scriu și să citesc pentru copii fiindcă nu cred că altceva mai bun decât cărțile ne mai poate salva.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E o vorbă la evrei: ”Dacă faptele tale depășesc cunoștințele tale, atunci cunoștințele tale sunt valoroase. Dacă cunoștințele tale sunt mai mari decât faptele tale, atunci ele sunt inutile.”
    • Like 1


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult