Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie

Unchiu Niculaie a rămas fără cal. I-l lovise o mașină, într-o noapte, așa că avea nevoie de altul.

- Unchiule, i-am zis, Doru Matei vrea să-și vândă calul. E cal cuminte, trăgaci, are 15 ani; nea Doru vrea să-și ia unul tânăr. Facem pe din două: îl cumpăr eu și îl ții dumneata. Așa am și eu cal când mi-o fi nevoie...

Unchiului i-au sclipit ochii a înțelepciune și mi-a răspuns:

- Calu ahăla nu-i de oamini batrâni. Îi șî pre mare, mâncă mult, noi nu putem face atâta amar de nutreț.

Era toamna, oile erau în transhumanță. Unul din cei cu care eram ortăciți se numea Dani Capră. Îi lipsea o mână din umăr, de la un accident de mină. Dani era geambaș, în special de cai, dar, când prindea vreun chilipir, toamna cumpăra oi. Le ierna cât mai ieftin și le vindea puțin înainte de fătat, la un preț mai bun.

Stând împreună la oi, Dani Capră s-a oferit să-i găsească Unchiului un cal mărunțel și cuminte. S-au învoit pe doi berbeci și-o oaie. Când Dani a plecat acasă, Unchiu a mai rămas la oi o săptămână. Schimbul se făcea duminica. Luni dimineața, Dani i-a lăsat Unchiului în curte o mârțoagă deșelată, toată oase, în genul celor pe care le-ați văzut probabil înhămate la căruțele țiganilor din șatra „Caalooriifereee cumpăărăăăm!” Dar nu era doar urâtă: trântea și zvârlea.

În aceeași toamnă, mi-am luat și eu o iapă. Nu era ea de expoziție, dar față de-a lu Unchiu era parfum. Era cuminte, ocoșă, trăgea bine; eu mai ocoș ca ea. Și eu, ca țiganul: „Dii, frumoasa lu frumosu, cu frumoasa lângă el! Doamne, ce frumoși suntem!”

În ziua când am potcovit întâi iapa, m-am dus pe la Unchiu să mai stăm de povești. Tușa era la oi, la țară. Era final de noiembrie, seara. L-am aflat pe Unchi cocăind în pat, cu un picior întins și un genunche ridicat, cu mâța cocăind pe genunchiul lui. Soba de bucătărie duduia. Cum îmi era obiceiul, mi-am tăiat în grabă niște cartofi, să-i coc fălii, direct pe plită. Între timp, i-am povestit cum a mers potcovitul. N-am ratat ocazia să mă dau rotund că am o iapă grozavă.

Foto: Guliver Getty Images

- Ore la lemn o fi tragân? m-a iscodit bătrânul.

- Pfoai, e tractor!...

- Noa biine! s-a bucurat el, cu aceeași sclipire înțeleaptă în ochi. Atuncea poate vini dimineață cu iapa te, că am on fag doborât la Lac. Dacă vini șî tu, poate-l aduc măi fuga, nu carecumva să mi-l fure.

În făcutul zilei, eram la Unchiu în ocol. Am plecat împreună, el zâmbind înțelept, eu zâmbind ironic la Rosinanta lui. La Lac, eu am bătut cioflingele în cel mai mare lemn, am pus legăul, iapa și-am pornit. Fiind mai jos o coastă cu tufari, am luat-o întâi curmeziș, apoi la vale pe dâlmă, până în drum. Iapa mai c-a zburat. Eram tot o adrenalină. M-am întors voinicește să mai iau un lemn. Unchiu cobora cu iapa mereu-mereuț, doi pași la stânga, doi pași la dreapta, doi înainte.

- Să m-aștepț acolo! mi-a cerut.

L-am așteptat. A suit bătrânește.

- Măăă, da trage iapa te, nu să glumiește!

- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...

- A me îi ca păntru oamini batrâni, mi-a răspuns fără să se supere. Acu ce dzâci, pe-ahăsta l-o putea loa iapa te?

Era un lemn de doi metri doar, curbat rău la mijloc, cam de 50 în diametru.

- Ce, iapa mea?! Se joacă!

- Știi ce, dă-l în bubă, măi binie-l lasăm. Oi vini io șî l-oi crepa aci, să-l duc în disagi, cu șaua.

Mă provoca. Eu, ocoș, i-am mai pus un lemn cu crăci în partea dinspre vale, căci m-așteptam să se rostogolească. Am pus iapa și, știind că e greu, am îndemnat-o să plece tare. Când a smucit, cioflinga a crăpat lemnul cu crăci și s-a smuls. Imediat ce-a trecut de el, bușteanul curbat a luat-o pe coastă, de-a rostogolul. Degeaba am întors eu iapa în sus, că tot a luat-o de pe picioare cu lanțele. Fiind și neexperimentată, s-a speriat așa rău c-a-nlemnit. N-am mai putut-o urni din loc nici măcar cu bătaia.

Cum mă căzneam eu cu iapa (nervos și cu orgoliul rănit că nu mai pleacă din loc nici după ce am desprins-o de la povară), Unchiu a trecut pe lângă mine, cu mârțoaga lui. Doi pași la stânga, doi pași la dreapta, doi înainte. M-a privit grav, cu ochi sticloși, și mi-a zis sentențios:

- Noa... tu pe ahasta... la loc rău... să n-o măi bagi!

Apoi a zâmbit șmecherește și-a plecat mai departe. Doi pași la stânga, doi pași la dreapta, doi înainte...

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • foarte plastic scris, o placere sa citesti chiar daca unele cuvinte sunt d-ale lor
    succes in continuare cu povestile simple despre oameni si viata
    • Like 2


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult