Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Cum se pregătește Facebook de „cea mai mare schimbare” și cine plătește pentru ea

Prima dată m-am enervat. Și nu m-am mai enervat de foarte mult timp, cam de când am dat presa pe e-commerce. Vestea că Zuckerberg s-a decis să aducă înapoi pisicile în prim plan și să treacă știrile la coadă mi s-a părut o palmă peste ochii unora care au contribuit substanțial la dezvoltarea acestui monolit social. Apoi m-am calmat și am încercat să privesc cu relaxare bula de săpun care face poc.

Pe scurt, Zuckerberg a anunțat că news feed-ul Facebook se schimbă și va afișa mai multe postări ale prietenilor și mai puține dintre cele ale brandurilor și ale presei. Pentru branduri nu e neapărat o problemă atât de mare, cât timp au alocate bugete mari prin care își cumpără audiența. În presa digitală însă, e un mic tsunami.

Timp de 5 ani, am lucrat în probabil cea mai performantă echipă din media digitală românească. Am văzut cum pagină de Facebook ne crește de la câteva mii de fani până pe la vreo câteva milioane. Ne-am holbat ca un copil la dulciuri când reach-urile unor postări depășeau cu mult media de unici zilnică. 1 milion de oameni. 2 milioane. 3 ... Erau rare momentele în care reușeai să muți de pe TV online un "spike" de trafic cu ușurința cu care îl puteai genera printr-o simplă postare "catchy". 

Sigur, cu bune și rele, cu conținut, dar și cu clickbait. Și digitalizarea României a avut o „tranziție", nu? Ușor ușor, toată lumea a început să aplice aceeași rețetă. Și bulgărele s-a rostogolit până când a ocupat toată pârtia. Astăzi, algoritmul Facebook dictează clasamente de trafic, stabilește audiența unei știri și îți face programul informativ, ca un editor automatizat.

Facebook l-a ajutat pe Iohannis să devină președinte, le-a dat românilor încrederea că nu sunt singuri și că își pot cere din nou în stradă nemulțumirile și rămâne și azi un motor al luptei cu o clasă politică profund coruptă. Hop. Asta e momentul în care o să ziceți „da, dar fake news!”. Propaganda de fake-news nu e specifică social media. E un cancer ce recidivează periodic și invadează organismul slăbit. Propaganda există dintotdeauna, doar că acum e ușor de recunoscut și de marcat ca atare. 

Mark însă s-a speriat. Nu știe cum să separe știrile false de cele reale, nu știe să facă față acestui rol de Publisher. S-a trezit cu prea multă presiune în urma alegerii lui Trump că președinte. Vrea înapoi în zonă de confort, unde e cald și bine. Ah, și vrea să facă în continuare bani. Mulți bani. Pentru că tot ceea ce noi vedem ca fiind gratis, de fapt costă. Iar Facebook nu e aici că să ne facă nou viața mai simplă, e un mamut de companie, listat la bursă, al cărui principal, ba chiar unic scop e SĂ. FACĂ. BANI.

De ce e rău? Pentru că ne lasă fără informație în locul unde ne-am obișnuit să o găsim. Unii probabil că vor ști să caute în continuare, dar cred că mai mulți vor fi cei care se vor adapta ușor la „uuu, ce drăguță e pisica asta". Iar bulă asta are nevoie de mobilizare, nu de pisici, sau iar ne vom trezi cu absenteism catastrofal la urne al tinerilor și cu Firea președinte. Micii creatori de conținut vor rămâne fără pâine, iar publisherii mari vor trebui să bage mâna în buzunar ca să ajungă la tine. Și nici nu vreau să știu ce va însemna o „știre cu buget".

De ce e bine? Pentru că bula trebuia să se spargă. De prea mult timp, presa a acceptat ca un third-party să îi administreze publicul. De prea mult timp, singurii indicatori la care ne-am uitat au fost unicii și afișările. E un moment ideal să creezi cu adevărat propria comunitate și să ajungi la ea indiferent de partea patului pe care s-a trezit Mark de dimineață.

Intrăm într-o era interesantă, o era în care n-o să mai meargă digitalul făcut „după ureche". O eră în care distribuția conținutului se va face mai mult prin cititor și mai puțin prin brand. Poate mai natural, mai puțin forțat. Poate.

Sigur, asta dacă nu ne așteaptă o surpriză ca-n Dallas în care JR nu e mort și Facebook nu taie țeava publisherilor. Și cam cât de bătrân am ajuns dacă dau Dallasul ca exemplu. Îmi ziceți și mie vă rog ce e nou pe internet? Și ce e acela un Selly? 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ei... poate așa ne mai curățăm de clickbaituri, răsturnări de situații, secrete întunecate și cartoane de ultimă oră... Și să deschizi Fb ca să fii informat e ca și cum ai deschide Instagramul ca să fii mai popular, sunt destule alte surse de informare. Eu mă bucur că “moare” locul în care momeam oamenii cu zăhărelul ca să îi informăm. De aici, sigur, it can go both ways: oamenii să nu se mai informeze deloc sau să se informeze conștient și să caute pe bune. Ideea e că orice “rotițe ajutătoare” trebuie date jos la un moment dat
    • Like 0
  • Și eu sunt de acord cu decizia Facebook! Nu era altă cale de luptă contra vaccinofobilor, dacopaților, populiștilor, mistico-superstițioșilor, morbidității și macabrului devenite prilej de share pe Facebook.
    • Like 0
  • Perfecta alegere din partea Facebook. Chiar eram saturat de stiri.
    Ce mi-e ca dau unfollow sau ca intru eu cand vreau o stire, e acelasi lucru.
    In rest, cu totii ati acceptat termenii si conditiile cand v-ati facut cont/pagina.
    Succesuri!
    • Like 0


Îți recomandăm

Simona Halep

„Opriți asta! E inuman!”, nu m-aș fi putut abține să strig dacă eram pe Rod Laver Arena, cu toate că vedeam mai mult decât meciul de tenis Simona Halep -Lauren Davis, vedeam unul dintre marile filme ale tuturor timpurilor.

Citește mai mult

Gabriela Firea - Carmen Dan

Noi, cei mulți și tăcuți, care am tolerat ani după ani impostura, nesimțirea, lipsa responsabilității și a integrității. „Nu putem face nimic!” - m-am uitat în ochii lui mânioși și m-a invadat o rușine teribilă pentru că generația mea nu a reușit să schimbe nimic. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Citește mai mult

Help Autism

Mărul este roșu. Jucăria este roșie. Geaca este roșie. Un copil „tipic” învață culorile spontan, aproape fără ca părintele să își dea seama când s-a petrecut acest lucru. Un copil cu autism are, de obicei, o astfel de achiziție doar după eforturi chinuitoare și după munca neobosită pe care o fac psihologii, terapeuții și părinții, nevoiți să lupte în fiecare zi pentru fiecare mic progres, pentru fiecare nouă punte legată cu lumea.

Citește mai mult