Foto: Profimedia Images
Ăsta era un titlu din Academia Cațavencu, loc magic al umorului genial pe care îl luam de-a gata, negândidu-mă o clipă cât voi tânji după el în era stand-up-ului și a glumelor de autobază din filonul Vacanța Mare. Unde mai pui că unele personaje de comic grobian au ajuns personalități politice de aur între timp și au pivotat registrul virând autoritar spre propăvăduirea suveranismului. Dar ajungă introducerii în subiect.
Am vizitat de curând Tunisul, capitala Tunisiei, despre care se spune că este cea mai dezvoltată țară din nordul Africii. Ce pot să vă spun după trei zile la Tunis este că toți par a fi poligloți, căci pe lângă arabă și franceză, limbă în care se fac aproape toate reclamele, comunicarea de afaceri și școală, enorm de mulți vorbesc engleză impecabil de la vlădică (mă rog, imam), până la opincă. M-am simțit stingher și de multe ori depășit, deși fusesem convocat ca expert în chestiuni „înalte”.
Cu un aer tulburător reminiscent de România anilor 90, Tunisul mi-a procurat câteva alte gânduri mai mult sau mai puțin aleatoare.
De exemplu, nu înțeleg de ce visul tinerilor cu care am vorbit pare a fi unul singur: să studieze și să lucreze în Uniunea Europeană sau în Statele Unite. Ce va fi fiind atât de atrăgător într-un Occident colectiv degenerat, pe punctul disoluției morale și economice? Ei nu știu oare că progresismul și elgibitiq-ismul umblă în fundul gol pe peste tot? Nu știu ei oare că neo-marxismul distruge umanitatea?
Inginerii și medicii Tunisiei sunt profesioniști de top apreciați în mod deosebit în Franța și nu numai, îmi spune un CEO francez care incidental a lucrat și în România și tot dumnealui îmi împărtășea că găsește o asemănare tulburătoare între România și Tunisia. Tunisienii învață pe brânci cu unica speranță să scape dintr-o lume samavolnică și autoritară.
Sub imperiul evidențelor recente de aici, știți voi care, am fost curios să știu ce crede diaspora tunisiană despre Occidentul decadent și perspectivele acestui stil de viață. Mi s-a răspuns în câteva rânduri cum am mai auzit și în Macedonia de Nord, țară ce nu este membră UE: mai bine taximetrist la Paris decât stăpân pe nimic aici.
Am colindat cartierul El Mourouj, din Tunis sud, am vizitat magazine locale, am mâncat la o cârciumă din cartier, am discutat cu oameni simpli, calzi și primitori care știau despre România mult mai multe decât știau mulți alții din Europa.
Sunt din România? Sunteți voi românii foarte norocoși pentru ca sunteți în UE și puteți să mergeți oriunde fără vize, UE vă face autostrăzi și vă dă de lucru. Auzi la ei! Cum de se vede realitatea așa de strâmb dintr-un cartier din Tunis?!
Oare nu știu ei că noi ne-am pierdut identitatea, suveranitatea și umanitatea și că directivele comunitare sunt mai rele decât ordinele de la Moscova? Cea mai nenorocită vreme o trăim noi in România după ce PIB-ul nostru ne-a crescut de 16 ori în 35 de ani față de Iepoca de Aur a socialismului național comunist ctitorit de fiul preaiubit al poporului nostalgic după demnitate și suveranitate.
Am tăcut chitic, să nu le stric oamenilor iluziile cu deziluziile noastre.
Dar, așa cum zicea titlul din Academia Cațavencu, pentru „a se trezi în conștiință” precum românul nostru verde, Tunisu’ are nevoie de un oracol de la Maglavit al lor, de un profet local care să le arate calea, adevărul și viața, un trimis la lui Allah (localizând, că trebuie) și care să le arate că „nu trebuie să înțelegi nimic, și nici nu e cazul să înțelegi, că dacă vrei să înțelegi intri în minte și atunci...”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Partea bună e că Tunisia e în siguranță dintr-o privință, nici o problemă pentru sectorul zootehnic porcin, nu poate fi distrus de nici o directivă europeană privind "pesta"!
Ironia maximă este să "combați" ideile "suveraniștilor" povestindu-le despre unii care visează să le invadeze continentul, cred că sunt impresionați până la lacrimi!