Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Lângă mine, pe stadion, o familie de români din Belgia: bunicul ținea cu ai noștri, tatăl purta un fular jumi-juma, nepotul, în echipament complet belgian: „Ne e dor de acasă. Mulțumim că ne-ați adus acasă aici!” | O înfrângere cât o victorie

Imagine de la meciul România - Belgia

Credit foto: dumi.mocan Instagram via Facebook Orlando Nicoară

Scriu aceste fragmente în trenul cu care ne întoarcem de la meciul România - Belgia, pierdut de ai noștri într-o manieră pe care aș numi-o entuziasmantă și voi explica de ce.

Circa 30.000 de români au luat cu asalt orașul Koln, transformându-l pentru câteva ore în - cum se zice - „pământ românesc”. Aproape toți suporterii români au mers spre stadion într-un uriaș fluviu galben, curgând paralel cu bătrânul Rin. S-a cântat din inimă pentru „Generația de Suflet”. Entuziasm debordant.

Pe drum, am constatat cum sute de nemți au ieșit mirați la geamuri să privească viitura galbenă îndreptându-se către stadion. Mulți au ieșit în stradă fluturând steaguri românești. Suporterii români atenți și deferenți salutau pe toată lumea, iar pe cei câțiva belgieni rătăciți i-am primit cu simpatie printre noi, amical, fără ranchiună.

În două zile la Koln, eu personal nu am văzut suporter român beat sau din cale afară de arțăgos, iar nivelul imprecațiilor obișnuite de altfel pe stadion a fost, în mod surprinzător, unul minim.

Nimic din vitriolul specific culturii de galerie, iar asta mi se pare în sine o mare victorie.

Atmosfera generală de încredere, optimism și vitalitatea pulsândă a crâmpeiului de Românie de la Koln au fost, pentru mine cel puțin, o revelație. Nimic din marasmul, cinismul specific discuțiilor sterile despre „Românica” din social media sau din spațiul public.

În 1994, aveam 19 ani și urmăream tremurând de emoție meciurile de la Campionatul Mondial de Fotbal din Statele Unite, într-un sat prăfuit de pe lângă Târgu Bujor (pun rămășag că va fi greu să-l identificați pe hartă). Televizorul - alb-negru, pe lămpi. Ieri am făcut parte, alături de alții din generația mea, din șuvoiul care a colorat un întreg oraș german, la umbra Domului construit și restaurat aproape continuu din 1248 încoace.

Niciodată nu ne-a fost obiectiv mai bine, deși subiectiv pare să credem colectiv că ne este mai rău decât oricând. Ieri echipa de fotbal a pierdut, dar România a câștigat. În minutul 85, conduși cu 2-0, un întreg stadion cânta până la pierderea individuală a vocii: „Luptăm, luptăm, luptăm și câștigăm!” După fluierul de final s-a cântat imnul, s-a dansat alături de belgieni într-o manifestare spontană de fair play și simpatie transnațională. Am văzut mulți conaționali care și-au felicitat vecinii de scaun belgieni pentru victorie, iar aceștia le-au răspuns cordial.

Eu unul am stat lângă o familie de români din Belgia. Bunicul, din Târgoviște, ținea cu ai noștri, fiul purta un fular dual, jumătate în culorile Belgiei, jumătate românesc, iar cel mic era îmbrăcat de sus până jos în echipamentul Belgiei. Unii ar putea vedea în asta o metaforă a disoluției noastre prin osmoză.

De ce nu e așa totuși. La sfârșit, toți trei aveau lacrimi în ochi și spuneau îmbrățișând alți români: „Ne e dor de acasă. Mulțumim că ne-ați adus acasă aici!”

Și vă mai spun una.

Putem fi mai blânzi cu CFR-ul nostru chinuit. Dintr-un motiv sau altul, Deutsche Bahn, operatorul neamț de căi ferate, a reușit contraperformanța de a face de rușine reputația punctualității și rigorii germane.

Trenul cu care am călătorit de la Viena la Koln a avut întârziere 3 ore și jumătate și nu a ajuns până la urmă la destinație. Am fost obligați să debarcăm și să ne descurcăm singuri ca să ajungem totuși în timp util la meci. Am verificat mersul trenurilor și am constatat că această cursă a ajuns la timp în doar 6% din zile anul acesta, întârzierea medie fiind de 110 minute! Prizele nu funcționau, internetul în vagoane se mișcă precum dial-up-ul nostru de prin anul 2000, totul la prețuri cvadruple!

Ce este și mai bizar este că germanii par resemnați, dau din umeri zicând: asta e, bine că merge și așa… Ei bine, nu merge și așa.

Sunt foarte încrezător că pe 26 iunie, de ziua băiatului meu, vom sărbători calificarea la Universitate, la Frankfurt și oriunde în lume unde s-au deșteptat românii mei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aad check icon
    "Nimic din vitriolul specific culturii de galerie, iar asta mi se pare în sine o mare victorie."
    Pai, de unde vitriol in tribune neicusorule, daca l-am trimis in parlamentul Romaniei? Ales democratic....
    Am trimis-o pe aia in parlamentul Europei, il trimitem si pe Georgica pe la vreun post pe afara, ascuns... si gata, asa se asaneaza viata social-politica a Romaniei.
    • Like 0


Îți recomandăm

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult

Solar Resources

V-am spus anul trecut povestea IT-stului care a făcut o „reconfigurare de traseu” în carieră: sătul de orele pierdute în trafic în București, s-a întors „la țară”, lângă Turnu Măgurele, să facă agricultură bio.

Citește mai mult

Post Malone

A deschis turneul său european ”The Big Ass Tour” la Cluj și a spus în fața tuturor că nu a mai fost niciodată în România, dar că e „ireal” că a fost primit atât de bine aici. A vorbit cu sinceritate despre începuturile sale și despre cum i se zicea la început că va fi un „one hit wonder”. Am descoperit la Untold X un artist cu o voce foarte bună, inepuizabilă, ca o baterie cu reîncărcare rapidă: la finalul fiecărei piese părea că rămâne fără suflare. În mod neașteptat, se reîncărca în câteva zeci de secunde în care i se auzea respirația adâncă și intra cu aceeași forță în următoarea melodie. E foarte valoros Post Malone, pentru mine, revelația acestei ediții (foto: Inquam Photos / Vlad Bereholschi).

Citește mai mult