Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Am mers, cu un grup de oameni din business, în pelerinaj în capitala capitalismului. Indiferent ce se întâmplă în lume, la New York mantra rămâne: „Putem face niște bani împreună?”

Wall Street

Foto: Profimedia Images

În iulie anul acesta am călătorit la New York împreuna cu câțiva prieteni și colegi mai mult sau mai puțin corporatiști, ocazie cu care am vizitat o serie de companii printre care Bloomberg, Alliant, antreprenori mai mici sau mai mari.

Am observat, nu fără surpriză, că doar pentru cei în jur de 60 de ani războiul din Ucraina părea să existe ca subiect de discuție. Pentru restul, tot ceea ce conta era: ”So what can do together? Can we make some money?”.

Cultura pervazivă în capitala banilor pare a fi aceea a unei totale și radicale deschideri pentru orice fel de tranzacție lucrativă. Inflație? Să fie, nu contează atât timp cât generăm venituri într-un ritm mai ridicat decât inflația. Dobânzi mari? Șomaj? Nu contează atât timp cât profiturile noastre ne permit să reinvestim în zonele „corectate” de inflație. Dolar prea puternic? Care-i baiul? Vom putea cumpăra mai mult la Londra și Paris.

Seninătatea și candoarea pe care mi s-a părut că o înregistrez mă face să cred că la mijloc nu este cinism rapace, cât mai ales un optimism debordant rezistent la orice umbră de îndoială. Un analist al Bloomberg, la mai puțin de cinci minute după ce m-a cunoscut, mi-a recomandat să aplic pentru un post la organizația lui, oferindu-se generos să-mi facă și o recomandare. L-am întrebat dacă nu este imprudent să ofere un astfel de gir unui om abia întâlnit. Mi-a răspuns iute: „Eu iubesc organizația asta și recomand tuturor să încerce să se alăture Bloomberg. Compania are filtre și algoritmi, selecția nu este treaba mea.”

Asociatul Blomberg de la poartă care ne-a făcut turul în calitate de turiști business exuda un soi contagios de bucurie nejucată în legătură cu orice: peștii koi din acvariu? Știa câți sunt acum, câți au fost, ce mănâncă, cum îl cheamă și la ce servesc ei. Irelevant, poate chiar ridicol, însă în același părea să știe inclusiv aspecte tehnice ale clădirii: ce tip de fier, beton și instalație de ventilare se folosise. Pe alocuri îți mai strecura câte ceva despre întâlnirea lui fortuită cu Will Smith in lift transformând banalul ”Hi, how are you doing today?” într-un fel de relatare despre un eveniment epocal.

Efervescența asta căpăta pe alocuri accente amețitoare. În metrou oameni total necunoscuți se aștern la vorbă cu tine fix lângă alții care se comportă ca în Gotham. Junkies care se injectează în talpă în văzul lumii, domni și doamne care își fac machiajul sau toaleta în public. Și vorba unui profesor catalan care ne-a însoțit: „La noi, în Barcelona, ne plângem și facem mare tam-tam că nu știu ce stație de metrou nu are rampă pentru cei cu dizabilități. Metroul de la New York nu are așa ceva în nicio stație, e probabil la fel ca în 1900. Probabil că cheltuiesc banii în altă parte”.

Gropile și asfaltul din Manhattan aduc mai degrabă a București decât a oraș în care chiriile în unele zone nu mai scad sub 5000 de dolari pe lună. Celebrul hot-dog de la tonetele de lângă Central Park costa acum 10 USD și uneori, dacă ai răbdare poți să-l mănânci lângă șobolani cât pisica ziua în amiaza mare. Mi se spune totuși că orașul nu a fost niciodată atât de sigur și de curat pe cât este acum...

Cred că pentru orice profesionist în management un „pelerinaj” la NYC odată la câțiva ani ar trebui să fie obligatoriu. Am aflat că așa zisele ESG-uri si SDG-uri înscrise În agenda 2030 UN au devenit noul eldorado al investițiilor. Salvarea lumii, a planetei pare să fi migrat de la periferia activismului la chiar miezul tare al Wall Street-ului. Nu avem nimic împotriva schimbărilor climatice sau a economiei circulare dacă putem să facem niște bani cu asta.

Deși la început o atare abordare mi s-a părut duplicitară și chestionabilă încep să cred că asumarea în integralitate a nevoii fundamentale a capitalului de produce profit ar putea să fie o variantă mai bună și credibilă decât voluntariatul, activismul și clamarea valorilor pure. NYC nu pare a avea nicio iluzie în legătură cu părțile sale negre ale felului de a fi în lume, nu le neagă și nu le ascunde. Caritatea, justiția socială sunt preocupări individuale, cel mult apanajul asocierilor private, restul urmează sau nu strict ca efect secundar la EBIT-ului pe care îl generează sau nu ”business-ul”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu inteleg de ce toti care au ocazia sa mearga in orase importante si mai ales sa intre in contact cu companii renumite, sa vorbeasca cu oameni care probabil au ceva de spus, vin si ne relateaza despre asfaltul de pe strada, pretul unui hot-dog si altele de acest gen. De ce nu pot scrie ceva interesant, ceva unic, ceva cu care sa ramai dupa ce citesti textul? Noroc ca n-a fost lung.
    Daca doriti sa povestiti pur si simplu calatoria la NY atunci faceti-va un blog.
    Altfel pierdem timpul cu banalitati. Sau e doar de lauda? O plimbare lejera si chiar daca s-a mai discutat ceva, oricum nu v-a interesat. Probabil ca priveati pe geam la toneta cu hot-dog.
    Si cireasa de pe tort: oferirea unui post. Refuzat cavalereste: nu ma cunosteti si-mi propuneti un post? Mai, mai.
    • Like 0
  • Poate trebuia sa va duceti acolo cu proiectele lui Iuliean Hornet al nostru pentru curatirea mediului si folosirea gunoaielor pentru obtinerea de energie. Este, efectiv, ceva bun.
    • Like 0
  • Poate trebuia sa va duceti acolo cu proiectele lui Iulean Hornet de curatire a mediului si folosire a gunoaielor ca sursa de energie. Efectiv, ceva bun.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Ati spus foarte bine. Totul este in jurul banilor. Si cam atat.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult