Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Cum am devenit eretic în bula mea de Facebook

Telefoane concert

Foto: Guliver Getty Images

Dacă nu poți găsi la adversarul tău nici măcar un singur lucru demn de lauda și de admirația ta, oricare ar fi poziția sau ideea pe care o susții, mă simt înclinat să fiu sceptic nu numai cu adevărul pe care îl propovăduiești, cât și cu esența definitiv și fără de apel demonică a inamicului pe care îl înfierezi.

Mi se pare, poate greșesc, că fundamentul profund al unei societăți tolerante, nu e atât doctrina democrației absolute, care nu ar putea greși vreodată, cât puterea de a vedea în adversar și un interlocutor, nu numai un dușman.

Dar dacă celălalt este doar un nemernic, un tiran, un dușman al poporului pe care doar tu îl reprezinți, oricât de mult m-aș regăsi în „valorile” registrului tău politic, mă voi scuti de povara sectantă pe care îmi ceri să o port în numele unei purități ideologice.

Fac parte dintr-o anume „bulă” a societății noastre de azi. Am convingeri politice foarte clare, ce-mi par mie însumi bine fundamentate și argumentate. În jurul meu, toți prietenii apropiați, cunoștințele aproximative, relațiile tangențiale împărtășesc aceleași idei generale. Fac eforturi conștiente de a descoperi persoane care fac parte din cealaltă „bulă”, dar nu am succes. În fapt, doar câteva rude îndepărtate cu care mă întâlnesc o dată la zece ani sunt singurele persoane cu care aș putea polemiza pe teme politice, dacă discuția nu ar degenera foarte rapid în acuze reciproce riscând a compromite total legăturile aproximative de familie.

Mă întreb dacă nu cumva limpezimea părerilor mele politice și sociale nu sunt cumva rezultatul omogenității aproape de consangvinitate ideatică a „bulei”. Am o părere destul de bună în ceea ce mă privește, așa încât ideea mi s-a părut multă vreme cel puțin suspectă. Cu siguranță, îmi spuneam, capacitatea mea de a înțelege rațional, logic momentul istoric în care trăim m-a făcut să „atrag” pe cei ca mine și nu invers. Apa ia forma vasului, nu invers, nu-i așa?

Nu mai sunt atât de sigur. Observ contrariat radicalizări ale unor poziții cu care în miezul lor rezonez, dar a căror formă și ton mă deprimă. Tonul face muzica. Stridența, cacofonia îmi pare că strică gândirea liberă. 

Am devenit oarecum nepopular în bula mea, suspectat de neconformitate ideologică, de miopie politică, de indulgență suspectă cu dușmanul valorilor democratice, liberale, europene. Am avut discuții dificile rezolvate doar prin suspendarea lor sine die într-un climat de nemulțumire reciprocă.

Oameni de o enormă inteligență ce mi-au servit drept repere în formația academică, prieteni dragi și vechi explică cred sincer că pot prezice viitorul politic, că pot citi gândurile și adevăratele intenții ale „nenorociților” de partea cealaltă a invizibilei linii ce separă virtuoșii (noi) de tirani (ei) .

Exasperați de uniformitatea, disciplina și conformitatea celorlalți, îi acuzau, oarecum îndreptățit, de submisiune vinovată la spălarea pe creier a televiziunilor „vândute”. Nu le-ar trece prin minte că propria poziție ar putea fi viciată de supraestimarea amănuntelor care le convin și de subestimarea dovezilor care le contrazic ideile. Ai noștri sunt oarecum simpatici și cu siguranță binemerită indulgența noastră pentru că greșesc scuzabil pentru propășirea cauzei, ai lor sunt odioși, suflete schimonosite și perverse care nu au dreptul nici măcar la recunoașterea unor calități tehnice de stil, fluență și oratorie.

Mă frapează tot mai des la mine însumi senzația de adevăr profund care mă învăluie la fiecare idee care-mi trece prin cap. Ideea mea sunt eu însumi și invers, ceea ce face de multe ori îndoiala, frica și anxietatea induse de nesiguranță foarte neplăcute și prin urmare de evitat. Bănuiesc că fuga de spiritul critic și discernământ e la fel ca oroarea copilului pus să înghită medicamente - oricât de curajos ai fi, tot îți vine să te schimonosești.

Am început, irizat de lecturile din vremea din urmă, să cred că aproape toate gândurile, ideile, părerile, opiniile pe care le avem într-o viață de om sunt total sau parțial false, indiferent de ceea ce credem despre tăria și corectitudinea lor. Ceea ce ne face totuși să nu sucombăm intolerabilului gând este percepția că nu putem greși. Autoiluzionarea este cel mai puternic motor al vieții intelectuale.

Si atunci mă întreb caraghios de unde atâta siguranță apodictică, de unde atâta încrâncenare, de unde atât patos și apucături de baba Vanga? Înainte de oricine altcineva, cascada asta de întrebări retorice mi le livrez mie însumi, după care, inevitabil, paharul se revarsă.

Ce vreau să zic? Unde bat? Nicăieri. Mi se pare însă că războiul crunt al ideilor mici și mari face prea multe victime și că observând rufele din mașina de spălat este uneori mai sănătos decât să fii șoseta flaușată din cuvă, spălată, conformă, dar în cele din urmă scămoșată. Spun asta dintr-un loc umbros de tristețe de unde mă trage periodic curentul melancoliei și unde mă indispune igrasia orgoliilor transpirate peste care vine pleașcă ciuperca călâie a oboselii cronice.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aici e baiul, si va citez:
    Nu le-ar trece prin minte că propria poziție ar putea fi viciată de supraestimarea amănuntelor care le convin și de subestimarea dovezilor care le contrazic ideile. Ai noștri sunt oarecum simpatici și cu siguranță binemerită indulgența noastră pentru că greșesc scuzabil pentru propășirea cauzei, ai lor sunt odioși, suflete schimonosite și perverse care nu au dreptul nici măcar la recunoașterea unor calități tehnice de stil, fluență și oratorie. In Romania, alalalt este de vina pentru orice.
    • Like 0
  • check icon
    Nimic altceva, aici, decât...cuvinte meșteșugite. Am rămas doar cu : "Ce vreau să zic? Unde bat? Nicăieri."...>))
    • Like 1
  • Un amic mi-a spus odata ca unii oameni pot fi educati "beyond their intelligence". In orice domeniu. Si asa ca este bine sa fii atent pe cine si cat educi. Daca sunt autodidacti, asta este treaba lor.
    Dupa ai peste 40 de ani si mai esti inca confuz pe ideile tale politice, sau de comunicare cu "inamicul" politic, atunci este clar ca ai fost educat "beyond your intelligence" in domeniul politic.
    • Like 2
  • Interesant articolul si mult mai interesant este ca a starnit comentarii pe masura. Cred ca in mare, putem fi toti de acord cu citeva idei:
    - doar prostii nu au dubii
    - Prosti si destepti se afla de ambele parti ale baricadei
    - Intr-o societate in care fluxul de informatii reale si false este atit de mare, certitudinile isi pierd esenta

    Eu unul propun sa ne focusam mai putin pe vorbele factorile de influenta ,ci sa ne concentram pe efectele actiunilor lor. Sunt efectele astea bune pentru noi ca indivizi ?

    Solutiile individuale corecte vor conduce catre solutia colectiva de durata. Problema noastra este ca toti vrem sa desenam solutii colective si ce sa vezi, nu putem sa cadem de acord. Nimic vechi si nimic nou.

    Cind spun sa ne focusam pe evolutii , fapte si efecte . Vreau sa dau un exemplu foarte la moda , "reforma in justitie".

    Efecte ale reformei din ultimele 24 de luni:
    a) O fractura a societatii la fel de adanca ca in timpul mineriadelor - bila neagra
    b) Un balamuc legislativ nemaintilnit pina acum in Romania - bila neagra
    c) Borfasi de anvergura eliberati sau achitati , fara nici un beneficiu al statului sau al cetateanului - bila neagra
    d) Un razboi nimicitor inauntrul sistemului jusititiei , unde se pare ca au cistig de cauza indivizi/individe cu legaturi ( intimplatoare sau nu) in zona politicului si coruptiei - bila neagra
    e) Prejudicii de miliarde de euro la care nimeni nu se gindeste sau pe care incearca sa le recupereze - bila neagra

    Deci evolutia refomei justitiei executata de factorii de decizie are efecte catastrofale nu numai pentru mine, ci pentru orice cetatean onest al Romaniei.

    S-ar putea sa fiu contrazis ,dar cred ca peste 85% din electori ar fi de acord ca aceste efecte sunt negative.

    Unde parerile difera sunt cauzele si solutiile , dar cred ca putem gasi un anumit nivel de convergenta in a constata ca suntem o societate fracturata si nefericita de unde oamenii isi gasesc scaparea cu fuga.

    Deci pe asta ar trebui sa ne concentram discutiile in bula sau in afara bulei noastre .

    Sau putem sa continuam in paradigma nebuniei sau prostiei in forma continuata : "Insanity is doing the same thing over and over again and expecting different results." Albert Einstein

    • Like 1
    • @ Radu Bogdan
      Delia MC Delia MC check icon
      Logica ne salvează la fiecare pas. Ați făcut o frumoasă demonstrație de gândire pragmatică. Doar exercitarea iar și iar a gândirii, reluarea argumentației iar și iar, numai asta creează o oarece siguranță și alungă oarecum îndoiala( cel puțin asta funcționează la mine). Cei care par a "vedea în viitor" sunt cei care pe baza a 2-3 indicii și a experientelor anterioare văd rezultanta. Nimic spectaculos, doar exercițiu.
      Dar da, apar lehamitea, oboseala, sentimentul de zădărnicie, îndoiala, însingurarea. Dar...numai cine nu gândește nu se îndoiește, îndoiala e în esență sănătoasă. Da, e bine să ne punem întrebări mereu. Să preferăm mereu adevărul unei minciuni confortabile. Să recunoaștem cinstit aspectele pozitive chiar dacă acel ceva/cineva pare total " rău ". Și mai presus, să înțelegem cum s-a ajuns aici, înțelegere care conține de multe ori în sine o cale.
      Probabil nimeni nu are în mod absolut dreptate.
      Ca încheiere, compromisul îl fac doar cu familia mea, care îmi e prea scumpă să ne distrugem clipele frumoase cu divergențe de opinie. În rest evit pur și simplu subiectele sensibile.
      O " bulă " nu am, rezonez însă cu ce se scrie pe aici si nu numai. Mă bucur că mulți, cei mai mulți gândesc așa. Pentru Facebook există pauze, oricum e supra-saturat cu truisme pe care nu pot să le mai văd și toate acele poze și pozeuri care îmi repugnă prin abundență. Și există "snooze", opțiunea de liniște. Care se poate revoca oricând.


      • Like 0
  • gabi check icon
    La nivel ideatic asa merg si nelinistile astea, mai degraba metafizice. Practic insa, pune tu stampila pe Dragnea la vot, ai "curaj" ? :)
    • Like 0
  • Well, fuck me! Un text bun dar foarte greu, mai ales pentru un maghiar necitit ca mine! Scuza-ma daca-l "trag in jos" la nivelul meu. Eu acum vreo 20 de ani mi-am propus un mod de gandire: niciodata, chiar daca as citi si as trai absolut tot ce se poate citi si trai, nu pot fi 100% sigur de orice adevar. A nu se confunda asta cu gandirea liberala mai noua, care ne spune ca un adevar absolut nu exista, si ca faptele nu conteaza. Nu. Doar ca eu nu sunt in stare sa analizez toate punctele de vedere pentru a cunoaste adevarul absolut despre anumite lucruri (desigur cu unele exceptii evidente, ca doar nu ma indoiesc de forma planetei Terra). Si astfel nu pot sa cad niciodata in capcana de a deveni un aparator fanatic al oricarui idei. Niciodata nu voi fi intr-o bula. Sau daca voi fi, nu pentru mult timp. Mi-am regasit acest crez in filmul Wolrd War Z, la definitia "the 10th man rule". Desigur am si eu niste convingeri foarte puternice, care momentan se inradacinesc in valorile explicate de Ayn Rand sau Adam Smith. Si stiu de exemplu, ca nici daca as metamorfoza sau m-as naste din nou, n-as mai putea sa devin un socialist, sau unul cu gandire de stanga. Insa nu pot, din cauza acestei 10th man rule, sa declar ca valorile in care momentan cred, sunt 100% corecte, morale si calea de urmat pentru fiecare individ.
    Da, astfel devii un eretic. Vei fi putin marginalizat de ceilalti 9 oameni in fiecare bula. De cei care nu critica niciodata, ci accepta tot ce li se livreaza in bula. Uneori iesi invingator din argumente, uneori pierzi rabdarea si lasi ultimul cuvant la interlocutor. Si te simti un outcast cateodata. Important este sa nu te simti cel care este mai presus de ceilalti, doar pentru ca te uti de afara la masina de spalat. Sa o faci pentru tine, uneori sa porti discutii si atat.
    • Like 3
    • @ Szilárd McGregor
      Ma bucur sa mai vad un adept/follower de-al lui Adam Smith.
      Welcome to the Club :)
      • Like 1
    • @ Sergiu F.
      Multam! De fapt mie Milton Friedman "mi-a deschis ochii", cu al sau program Free to Choose, fiindca vorbeste pe limba celor care nu inteleg finantele si economia. Insa stiu ca Adam Smith este tatal tuturor celor care au o viziune sanatoasa despre economie, cei non-keynesieni. Exista economisti cu articole foarte faine si aici pe Republica. Am si cerut lui Lucian Croitoru, sa faca si el un program asemanator, ca noi, cei neinstruiti, sa intelegem mai bine legaturile, un fel de Economics 101. Acuma...el fiind la BNR, cu fiat money si decizii directe asupra ajustarii inflatiei, nu cred ca programul ar fi foarte aproape de ideile lui Adam Smith, dar macar am avea cunostintele de baza si noi, cititorii.
      • Like 0
  • Parerea mea umilă- din cele trei comentarii anterioare doar Răzvan G. ă înțeles ....gândurile dumneavoastră.
    Sunteți un om bun. Mă bucur că radicalismul nu ne ronțăie cu totul pe dinăuntru!
    Cel puțin nu pe toți.....
    • Like 0
    • @ Tomitanus
      Ba au înțeles și Nicu B. și Liliana I.... doar că nu sînt de acord. Și argumentează, mai mult sau mai puțin detaliat, ceea ce oricum e mai bine decît „ba pe-a mă-tii” din atîtea pagini de FB și bloguri.
      • Like 1
  • Vad aici un fel de exacerbare a hipsterismului: oamenii din jurul meu sunt prea uniformi, așa că musai trebuie să fiu eu puțin altfel, mai cu moț, mai neconformist.
    În rest, da, o avea "adversarul" lucruri de lauda, dar nerelevante. O fi demn de laudă X-ulescu că își iubește copilul, dar nu e deloc pozitiv dacă iubirea asta și-o manifestă dându-i contracte frauduloase cu statul. O fi muzician sau poet priceput, dar ce folos dacă e corupt? O avea dreptate când susține politica socială Y, dar ce folos când știu că e doar de fațadă?
    • Like 3
  • Ați scris foarte foarte frumos şi mă regăsesc in starea de spirit pe care o descrieți. Francezii au o expresie "se remettre en question", căreia nu-i găsesc decat o traducere moale "a-şi pune singur intrebari". Si eu incerc sa nu uit treaba asta, şi să-mi pun singur intrebari: ceilalți sunt chiar "diavolul", nu exista in gandirea lor niciun punct de vedere pertinent? Si faza la care am ajuns, şi o spun cu tristețe, este că "ceilalți" sunt atat de radicali, atat de inmărmuriți in certitudinile lor, incat dialogul, schimbul de idei, mi se par, din ce in ce mai mult, imposibile. Cu toate astea, incă răman, ca si dumeavostră, un eretic...
    • Like 4
  • Frumoasă alegorie! Dar...pe Andrei Pleşu îl înțeleg mult mai bine.
    • Like 1


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult
Text: Nicu Pană/ Voce: Alex Livadaru
sound-bars icon