Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De 5 săptămâni, de când sunt în tabără cu grupuri de copii, unul nu a întrebat de telefon. Când părinții au vrut să știe de ce, răspunsul a fost mereu acelaşi

Copii jucându-se în tabără

Foto: Alamy/ Profimedia

Dacă ați petrece o săptămână cu un grup de copii, ați înțelege cu adevărat care este nivelul de activitate fizică de care au nevoie, în general, ca să nu întrebe de console, telefon sau tabletă.

Există un prag de ocupare şi de angajare a energiei fizice care consumă complet pofta de a butona.

Doar că adultul e prea obosit să îşi imagineze cât anume din ziua unui copil trebuie petrecută activ, în mişcare. Numai gândul în sine îl oboseşte - acela că între 7 şi 16 ani, omul ar trebui să alerge, să se cațere, să construiască, să înoate, să vâslească, să cerceteze, să cânte, să danseze - cam 6 -7 ore pe zi. Afară, în natură, cu prietenii.

Cu pietre aruncate în băltoace. Cu genunchii juliți. Cu fața arsă de vânt.

Pentru asta este construit corpul uman. Pentru descoperirea limitelor fizice, pentru oboseala aceea bună care te adoarme neîntors.

Ne petrecem ore în şir în lupte pentru a-i convinge să lase tableta. Nu este deloc despre ce argumente îi conving, nici despre disciplină sau responsabilizarea lor. E mai degraba vorba despre un adevăr biologic pe care nu îl respectăm.

Cea mai mare boală a lumii noastre este inactivitatea. Canapeaua şi serialele tv. Tableta pentru copii şi sentimentul că tot suntem obosiți şi că avem nevoie de odihnă. Certurile. Argumentările. Explicațiile. Rugămințile. Amenințările. Toate sunt simptomele unui corp insuficient provocat fizic.

Un copil obosit are nevoie de multă mişcare. Un copil pe care îl cerți că nu respectă limita de timp la calculator nu are, de fapt, program activ, clar şi angajant dinspre părinții lui. N-a învățat încă ce poate face cu propriul corp.

De 5 săptămâni, de când sunt în tabără, cu grupuri de copii până la 14-15 ani, unul nu a întrebat de telefon. Când i-au întrebat părinții de ce, răspunsul a fost mereu acelaşi: "Păi, dacă am avut tot timpul ce face!!'

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    E mai mult decât evident că atunci când ai timp ți-l poți petrece cu folos. Când nu ai apare problema. Așa-zisul sistem românesc de educație lansează o goană inutilă după examene, meditații etc. Copilul se trezește la 6:30 - chiar mai devreme dacă stai în vreun cartier rezidențial -, pe bănci între 5 și 8 ore, apoi meditații. Temele până pe la 11 seara, intrat în somn profund pe la 12. Când să ai un program activ când ai bucățele de timp, pe care ți le petreci cum poți? În vacanță e altceva.
    • Like 0


Îți recomandăm

Trump Groenlanda / sursa foto: Profimedia

Privită prin lentila unui strateg geopolitic, reluarea obsesivă a temei Groenlandei nu trebuie citită ca un proiect teritorial, ci ca un instrument de arhitectură a atenției. În politica de mare putere, agenda publică este la fel de importantă ca desfășurarea de forțe, iar Donald Trump a demonstrat în repetate rânduri că înțelege acest adevăr mai bine decât mulți dintre criticii săi. Groenlanda este zgomotul. Iranul este fondul.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Problema de matematică s-a dovedit a fi destul de grea. Nu au rezolvat-o corect decât domnii Dan Tudose și Florin Belgun. Iată soluția: în ce caz a³+b³ divizibil cu ab (a,b nr. naturale). Fie d cmmdc al lui a și b. Prin urmare, a=da₁, b=db₁, cu a₁ și b₁ prime între ele. a³+b³=d³(a₁³+b₁³); ab=d²a₁b₁; deoarece a₁ este prim cu b₁, a₁³+b₁³ nu este divizibil cu a₁, nici cu b₁. a³+b³ va fi divizibil cu ab dacă și numai dacă d³ este divizibil cu ab și, deci, d=ka₁b₁ (k natural). Rezultă a=ka₁², b=ka₁b₁².

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult