Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De 5 săptămâni, de când sunt în tabără cu grupuri de copii, unul nu a întrebat de telefon. Când părinții au vrut să știe de ce, răspunsul a fost mereu acelaşi

Copii jucându-se în tabără

Foto: Alamy/ Profimedia

Dacă ați petrece o săptămână cu un grup de copii, ați înțelege cu adevărat care este nivelul de activitate fizică de care au nevoie, în general, ca să nu întrebe de console, telefon sau tabletă.

Există un prag de ocupare şi de angajare a energiei fizice care consumă complet pofta de a butona.

Doar că adultul e prea obosit să îşi imagineze cât anume din ziua unui copil trebuie petrecută activ, în mişcare. Numai gândul în sine îl oboseşte - acela că între 7 şi 16 ani, omul ar trebui să alerge, să se cațere, să construiască, să înoate, să vâslească, să cerceteze, să cânte, să danseze - cam 6 -7 ore pe zi. Afară, în natură, cu prietenii.

Cu pietre aruncate în băltoace. Cu genunchii juliți. Cu fața arsă de vânt.

Pentru asta este construit corpul uman. Pentru descoperirea limitelor fizice, pentru oboseala aceea bună care te adoarme neîntors.

Ne petrecem ore în şir în lupte pentru a-i convinge să lase tableta. Nu este deloc despre ce argumente îi conving, nici despre disciplină sau responsabilizarea lor. E mai degraba vorba despre un adevăr biologic pe care nu îl respectăm.

Cea mai mare boală a lumii noastre este inactivitatea. Canapeaua şi serialele tv. Tableta pentru copii şi sentimentul că tot suntem obosiți şi că avem nevoie de odihnă. Certurile. Argumentările. Explicațiile. Rugămințile. Amenințările. Toate sunt simptomele unui corp insuficient provocat fizic.

Un copil obosit are nevoie de multă mişcare. Un copil pe care îl cerți că nu respectă limita de timp la calculator nu are, de fapt, program activ, clar şi angajant dinspre părinții lui. N-a învățat încă ce poate face cu propriul corp.

De 5 săptămâni, de când sunt în tabără, cu grupuri de copii până la 14-15 ani, unul nu a întrebat de telefon. Când i-au întrebat părinții de ce, răspunsul a fost mereu acelaşi: "Păi, dacă am avut tot timpul ce face!!'

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    E mai mult decât evident că atunci când ai timp ți-l poți petrece cu folos. Când nu ai apare problema. Așa-zisul sistem românesc de educație lansează o goană inutilă după examene, meditații etc. Copilul se trezește la 6:30 - chiar mai devreme dacă stai în vreun cartier rezidențial -, pe bănci între 5 și 8 ore, apoi meditații. Temele până pe la 11 seara, intrat în somn profund pe la 12. Când să ai un program activ când ai bucățele de timp, pe care ți le petreci cum poți? În vacanță e altceva.
    • Like 0


Îți recomandăm

BT Business Talks – Alexandra Mircea

Într-un nou episod BT Business Talks dedicat antreprenorilor care schimbă industrii și comportamente, Alexandra Mircea vorbește despre traseul de la scaunul de tratament la sala de ședințe, despre cum a construit Dentalist și despre puterea conținutului educativ care a atras peste 1,3 milioane de urmăritori.

Citește mai mult

Scoala de vara

Negrești este pe hartă în nordul județului Vaslui, la granița cu județul Iași, în bazinul hidrografic al râului Bârlad. În jur de 7.500 de persoane trăiesc în oraș și satele arondate- Paparnița, Căzănești, Cioatele, Valea Mare, Poiana și Glodeni. Cam 1.600 de copii au vârsta de mers la școală, de la primară la liceu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Petrut Rizea

Tot mai des auzim că „nu mai există respect ca înainte”. Formula pare banală, dar în spatele ei se ascunde o realitate vizibilă în multe spații ale vieții cotidiene: în școli, în instituții, în trafic, pe rețelele sociale, chiar și în familie. Nu este vorba doar despre politețe sau despre formule de adresare, ci despre o schimbare mai profundă, e despre felul în care ne raportăm unii la alții și la reguli.

Citește mai mult

Gelu Duminica si fiica / arhiva personala

Mult timp am trăit cu frica de a nu fi destul: destul de bun, destul de pregătit, destul de puternic. Frica aceasta m-a făcut uneori să aleg drumuri greșite sau să rămân prea mult în locuri care nu-mi făceau bine. Tu, copila mea, să nu uiți niciodată: dacă tu nu crezi în tine, nu avea pretenția s-o facă cei din jurul tău. Și nu, nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui! Tot ce ai de făcut este să fii cea mai bună versiune a ta, respectându-te și respectând pe cei ce contează pentru sufletul tău.

Citește mai mult