Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De 5 săptămâni, de când sunt în tabără cu grupuri de copii, unul nu a întrebat de telefon. Când părinții au vrut să știe de ce, răspunsul a fost mereu acelaşi

Copii jucându-se în tabără

Foto: Alamy/ Profimedia

Dacă ați petrece o săptămână cu un grup de copii, ați înțelege cu adevărat care este nivelul de activitate fizică de care au nevoie, în general, ca să nu întrebe de console, telefon sau tabletă.

Există un prag de ocupare şi de angajare a energiei fizice care consumă complet pofta de a butona.

Doar că adultul e prea obosit să îşi imagineze cât anume din ziua unui copil trebuie petrecută activ, în mişcare. Numai gândul în sine îl oboseşte - acela că între 7 şi 16 ani, omul ar trebui să alerge, să se cațere, să construiască, să înoate, să vâslească, să cerceteze, să cânte, să danseze - cam 6 -7 ore pe zi. Afară, în natură, cu prietenii.

Cu pietre aruncate în băltoace. Cu genunchii juliți. Cu fața arsă de vânt.

Pentru asta este construit corpul uman. Pentru descoperirea limitelor fizice, pentru oboseala aceea bună care te adoarme neîntors.

Ne petrecem ore în şir în lupte pentru a-i convinge să lase tableta. Nu este deloc despre ce argumente îi conving, nici despre disciplină sau responsabilizarea lor. E mai degraba vorba despre un adevăr biologic pe care nu îl respectăm.

Cea mai mare boală a lumii noastre este inactivitatea. Canapeaua şi serialele tv. Tableta pentru copii şi sentimentul că tot suntem obosiți şi că avem nevoie de odihnă. Certurile. Argumentările. Explicațiile. Rugămințile. Amenințările. Toate sunt simptomele unui corp insuficient provocat fizic.

Un copil obosit are nevoie de multă mişcare. Un copil pe care îl cerți că nu respectă limita de timp la calculator nu are, de fapt, program activ, clar şi angajant dinspre părinții lui. N-a învățat încă ce poate face cu propriul corp.

De 5 săptămâni, de când sunt în tabără, cu grupuri de copii până la 14-15 ani, unul nu a întrebat de telefon. Când i-au întrebat părinții de ce, răspunsul a fost mereu acelaşi: "Păi, dacă am avut tot timpul ce face!!'

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    E mai mult decât evident că atunci când ai timp ți-l poți petrece cu folos. Când nu ai apare problema. Așa-zisul sistem românesc de educație lansează o goană inutilă după examene, meditații etc. Copilul se trezește la 6:30 - chiar mai devreme dacă stai în vreun cartier rezidențial -, pe bănci între 5 și 8 ore, apoi meditații. Temele până pe la 11 seara, intrat în somn profund pe la 12. Când să ai un program activ când ai bucățele de timp, pe care ți le petreci cum poți? În vacanță e altceva.
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro
De 5 săptămâni, de când sunt în tabără cu grupuri de copii, unul nu a întrebat de telefon. Când părinții au vrut să știe de ce, răspunsul a fost mereu acelaşi
Text: Oana Moraru/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon
Dedeman susține inovația în tehnologie