Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Indisponibilitatea emoțională este una dintre cele mai mari dificultăți ale relației părinte-copil. Cei prinși în dinamica de mai sus caută, la nesfârșit, apreciere în locuri nepotrivite

Fetiță singură în parc

Foto: Profimedia

Nu-mi pot lua ochii de la bărbatul de lângă masa noastră. Complet cufundat în farfuria lui, pare că abia își susține propria energie. E închis, decupat de restul lumii. Mânâncă încet, concentrat pe mișcările repetitive ale furculiței. Nu-l distrage nimic și nici nu poate fi distras, pentru că toată vitalitatea lui pare să atârne de un fir subțire, unul pe care îl ține întins cu greu. Și soția lui atârnă, și ea, într-un fel de anticameră a sufletului lui.

Pe sub masă, la picioarele lui apare un pisoi mic. Stă concentrat, cu privirea ridicată către el. Așteaptă să primească o bucățică de pește. Ceilalți pisoi, mici și mari, cu tot cu motanii chiori și pisicile tinere de la picioarele noastre au fost deja norocoși. Mesenii toți aruncă pe sub mese cu oscioare de tot felul. 

Numai puiul ăsta așteaptă, privind țintă în sus, către bărbatul pe care și eu încerc să-l privesc cât pot de neostentativ. Mă fascinează, în continuare, golul care pare să-l fi supt până la ultima fărâmă de viață. Pisoiul are răbdare multă. Numai el n-a primit nimic. Așteaptă într-un loc total nepotrivit. E vioi, plin de speranță și foarte concentrat pentru multă vreme. Bărbatul nu îl vede. Nici nu poate să îl vadă. Nu are ochi decât pentru durerea care se hrănește din el, pe dinăuntru.

Noaptea visez că-l invit pe bărbatul acesta la un mare ospăț, dar el tot nu pare să iasă din lumea lui. E îmbufnat și nu apreciază efortul meu. La un moment dat, când mă aștept mai puțin, vine către mine și îmi dă o farfurie cu un minunat desert, așezat ca la marile restaurante.

Mă trezesc foarte fericită. Nu pentru că am hrănit atâta lume, ci pentru că omul ăsta și-a deschis, în sfârșit, sufletul, și a venit spre mine să mă servească.

Indisponibilitatea emoțională este una dintre cele mai mari dificultăți ale relației părinte-copil. Cei prinși în dinamica de mai sus, caută, la nesfârșit, apreciere în locuri nepotrivite sau exact de la oameni care nu o pot oferi. De aici, o foame de iubire, de validare, de apreciere din exterior. De aici, visul și așteptarea atârnată a celui nehrănit sufletește la timp.

Toți părinții ne iubim copiii. Dar nu toți avem și puterea intimității cu ei. Pentru că unii abia ne susținem pe noi și pe furculița noastră.

Conectarea adevărată e ca un ospăț cu cele mai bune bucate. Un ospăț la care ești invitat fără să trebuiască să te dovedești sau să faci ceva anume. Exact ca pisoii de sub masă. Nu cred că se gândea nici măcar motanul cu un ochi pe jumătate scurs că nu e la fel de demn de o bucată ca ceilalți.

Mi se pare o scenă vindecătoare. Înainte de a fi oameni și relații, noi toți suntem o partitură energetică. Privind bărbatul de lângă masa noastră și puiul cu ochi sclipitori, putem să ne amintim exact de lucrul pe care îl căutăm cu toții, noi și copiii noștri - să fim hrăniți pur și simplu. Și să nu luăm niciodată personal pe cel care nu poate încă da.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult