Foto: Tatyana Tomsickova/ Alamy/ Profimedia
În aeroport, aşteptând cu un copil de aproape 2 ani. Energia lui e vie, fără îngrădirea logică a regulilor. N-are stare, mişună peste tot, e când vesel tare şi agitat, când mârâit şi obosit. Îşi pierde uşor răbdarea, desigur. E ca forța unui ghețar din vârful muntelui, topit primăvara şi nerăbdător să îşi trimită apele năvalnic în toate direcțiile.
Cum țin părinții această explozie energică mai ales când spațiul şi contextul cer disciplină şi autocontrol?
Iată 4 variante, fiecare dintre ele fiind, de fapt, modelul după care conținem sau eliberăm energia apelor vii, libere şi năvalnice ale primei copilării.
1. O amorţim, o scoatem din contact cu sine. Mama îi dă copilului un telefon cu animații. Acesta nu mai este în aeroport, nu mai este nici în corpul lui. Simțurile i se mută în virtual. Ghețarul îngheață la loc.
2. O accentuăm. Mama aleargă după copilul care se târăşte, care cercetează lumea printre picioarele călătorilor grăbiți. E obosită, nervoasă, îl ia din când în când în brațe, îl pune la loc, în scaunul de aşteptare. Îi tot spune să stea liniştit. El mârâie, se răsuceşte abil şi evadează din brațele strânse, înapoi, în zonele nepermise ale aeroportului, pe sub panglica delimitărilor oficiale.
Ea îl urmează jenată şi neputincioasă. Apele din ghețar curg în toate direcțiile, pe unde găsesc câte o adâncitură, oricât de mică. Mama încearcă să le ţină cu palmele, dar energia liberă a vieții trece fără scuze dincolo de reguli sociale de neînțeles pentru mintea unui copil de nici 2 ani.
3. O învingem. Mama pune copilul în cărucior, îl leagă cu centura de siguranță şi îl lasă să plângă până la epuizare. Nu mai poate nici ea. A încercat de toate. Suzetă, sticla cu apă, biberonul, jucărelele, plimbările de mânuță. Apele sunt strânse brusc cu un baraj care adună toată forța ghețarului. Zidul ține, zbieretele obosesc şi se sting treptat. Copilul ştie că va primi din nou atenție dacă tace, dacă se supune.
4. O canalizăm încet într-o singură matcă, direcționând treptat toate firele către o singură curgere. Mama simulează întâi energia copilului. Se plimbă cu el şi se lasă condusă de cercetările lui. Pune în cuvinte lucrurile către care privirea lui se îndreaptă curioasă. Când simte că e una cu el, în universul lui, îi redirecționează atenția, inventând repede un joc pentru spațiul permis al locului de aşteptare. Construieşte dintr-o hârtie un avion mic. Aterizează şi decolează cu el. Îşi scoate oglinda din poşetă şi fac fețe împreună în ea. Amprente, apoi, pe suprafața ei. Desenează pe o hârtie fețe vesele, mirate, triste etc. Cu cercuri repezi, pentru 3-4 minute cât ține atenția unui copil mic. Iar se plimbă şi spune "stoop" amuzantă şi fermă în fața zonelor delimitate. Copilul o ascultă. O urmăreşte hipnotizat. Ea e sursa apelor dezghețate, ea e primăvara. Ea are energie cât s-o conțină şi pe a lui.
Cele patru tipuri de strategii sunt 4 moduri de a fi în lume, în general. 4 modalități de poziționare în fața vieții, a necunoscutului, a necontrolabilului. Copilul mic îşi verifică forța asta a energiei lui în raport cu adultul. Ce face acesta este hotărâtor pentru cum îi organizează "curgerea".
Tot ce vrem, încă dinainte de a deveni conştienți de noi înşine şi de lumea plină de reguli, este să avem cel puțin un om în viața noastră care ştie şi poate să ne întâlnească exact acolo unde suntem. Dacă sunt copil mic, nu vreau să fiu "aşteptat" la distanța lui "trebuie". Vreau ca cineva să intre în lumea mea, să îmi copieze energia asta a mea şi să mă ridice odată cu ea către ce ar trebui să fac. Fără să fiu amorțit, învinovățit sau pedepsit.
Am văzut mama 4 într-un bunic recent, chiar în aeroport. Copil sub 2 ani, însoțit de mama şi bunic. El, seniorul, avea toată puterea primăverii.
Când bunicul a dispărut pentru o vreme, la baie, copilul a devenit o apă de neconținut. Cu toate încercările mamei de tip 2. Cum s-a întors omul de aproape 80 de ani, cum am văzut din nou, cu ochiul liber, cum energia băiețelului se limpezeşte.
De aici pornesc toate refuzurile iraționale, luptele pentru putere, crizele de nervi, neascultarea copilului pe termen lung. De la cum au fost întâlniți, unde şi de cine, în energia lor, înainte de dezvoltarea intelectului şi a rațiunii propriu-zise. 0-2 ani - intervalul marilor arhitecți ai energiei vieții.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.