Foto: Getty Images
“I am sensual and very physical. I'm very erotic. But my sexuality exists on a sort of a fantasy level”. – Donna Summer
De când am citit vorbele celebrei artiste pe care cu toții am admirat-o, am simțit, interpretând textul, o rupere în sufletul ei. Ceea ce spune ea este că da, am o parte supraviețuitoare erotică și senzuală pe care o vedeți cu toții când sunt pe scenă și cânt Love to Love you Baby. Și mai am o parte care este definitorie în identitatea oricărei persoane, însăși sexualitatea mea, care însă este la nivel de fantezie. Adică nu e palpabilă, nu e aici, cu mine, în corpul meu, pe pământ. E ruptă de mine.
Ceea ce vreau să spun este că am intuit pe loc că a suferit și ea de traumatizarea sexualității ei. De abuz sexual, cum îl știm cu toții. Am căutat apoi informații despre viața ei și am aflat că, din nefericire, Donna Summer a suferit abuzuri sexuale de la pastorul de la biserica la care mergea, probabil cel care i-a dezvăluit talentul artistic pe scena bisericii la vârsta ei de 10 ani.
Și fix așa arată abuzul sexual din copilărie. Fiindcă, așa cum ne spun studiile, peste 90% din traumatizările sexuale ale copiilor și adolescenților se fac de către persoane apropiate, din interiorul familiei sau din cercul celor apropiați familiei. Persoane pe care copiii le cunosc, în care au încredere și care, la un moment dat, se folosesc de relația de încredere, adeseori construită cu minuțiozitate – unchi, mătuși, bunici, tați, mame, profesori, profesoare, pastori, traineri, prieteni de familie etc.
Scopul acestui articol este acela de a aduce mai multă claritate asupra momentelor confuze în care oamenii se întreabă: A fost sau nu un abuz sexual? Fiindcă momentele clare sunt de neinterpretat pentru toată lumea.
Psihotrauma sexuală este definită de prof.dr. Franz Ruppert ca fiind acea traumă suferită de o persoană al cărei corp devine obiect de satisfacere a nevoii sexuale a unei alte persoane, proces în care victima este lezată fizic și psihic, fără a avea posibilitatea de a opune rezistență sau de a scăpa din respectiva situație, lucru ce creează sentimente copleșitoare de durere, anxietate, tristețe, furie, dezgust, rușine, vinovăție și inferioritate.
Voi reda mai jos situațiile confuze pe care le-am întâlnit eu cel mai des, lista nefiind exhaustivă.
Victima este copil sau adolescent/ă
** Când victima abuzului sexual este un copil, iar hărțuirea se petrece la inițiativa persoanei mai mari, nu neapărat adulte. Spre exemplu, un copil de 9 ani poate abuza sexual un copil de 5 ani.
** Când copilul stă în casă cu persoana de atașament, aceasta nu îl atinge, însă emană o energie sexuală necontrolată, direcționată către fetiță sau băiețel sub formă de priviri, gesturi, fantezii subconștiente, masaje făcute copilului în mod confuz (copilul nu știe dacă atingerea e protectoare sau erotică). Această energie sexuală necontrolată apare de cele mai multe ori ca urmare a disfuncționalității relației de cuplu, când tata o devalorizează pe mama, iar fata devine un fel de parteneră emoțională (iar in subconștient și erotică) a tatălui, cu care acesta se sfătuiește legat de chestiuni de adulți. Și invers, când mama nu îl respectă pe tată și își folosește fiul/ fiica pe post de partener de viață pe care se bazează pentru susținere și sprijin, proiectând în același timp pe copil și energia sa sexuală.
** De foarte multe ori, adultul care a abuzat un copil din familia sa spune, pentru a se apăra, că fetița sau băiețelul au inițiat contactul fizic și mângâierile. Și de multe ori este adevărat – copilul inițiază mângâierea ușor erotică, însă o face astfel din două motive. Fie pentru că simte fantezia nerostită a adultului și se conformează, dorind atât de mult contactul fizic și iubirea sub orice formă, tânjind după mângâiere și după căldura iubirii. Fie pentru că a mai primit astfel de mângâieri și le repetă, ca și cum ar vrea să le înțeleagă esența – au fost iubire, grijă și protecție, sau a fost abuz sexual?
** Când abuzul se petrece de mai multe ori cu aceeași persoană, copilul nu mai protestează, ba chiar părând că el însuși caută contactul fizic. Atunci persoana adultă spune că fetița sau băiețelul au vrut. Că dacă era rău, de ce s-a mai dus? Copilul s-a dus ca să păstreze secretul, ca să înțeleagă ce se întâmplă. S-a dus de frică. S-a dus pentru că, poate era singura formă de afecțiune pe care o primea. Dar atingerile tot rele sunt, chiar dacă pentru copil a fost și o parte de plăcere.
Pentru că în fiecare traumatizare sexuală există și o parte de plăcere. Partea din victimă care s-a identificat cu agresorul, pentru a putea supraviețui abuzului. Dar despre asta voi scrie separat.
Victima este adolescentă sau femeie
Aici voi povesti un scenariu des întâlnit, pentru a înțelege un pic mai bine dedesubturile și confuzia acestei situații clasice.
Andreea are 28 de ani (la fel cum poate avea și 15 ani). A ieșit la o întâlnire cu Alin, bărbatul pe care îl place. Alin o întreabă dacă poate să meargă sus, la ea să bea un vin și să asculte niște muzică. În gândurile Andreei are loc un conflict puternic – Dacă îi zic să nu intre, o să zică că sunt o ciudată și că îmi e frică, că fac pe Fecioara Maria. Dacă intră și începem să ne sărutăm și el insistă să trecem și la second base (să îmi atingă gâtul și sânii)? Ok, fie second base merge. Dar dacă ajungem la third base (partea corpului de la abdomen în jos) și eu nu vreau? Hai că e ok și third base. Dar dacă o dată ajunși la 3rd base, va vrea să facem sex? Ce mă fac eu atunci, că eu nu pot să îl opresc. Ei, bine, hai că văd eu, că poate nu ajungem acolo, Poate se oprește el!!
Realitatea este că Andreea ar vrea să bea un pahar de vin cu Alin și să se sărute. Atât și-a zis ea că ar vrea. Că vrea să ia lucrurile încet. Așa e bine și sigur, așa se construiește o relație. Însă ea știe de la tatăl și mama ei și de la tot grupul de prieteni că, odată ce bărbatul urcă sus la tine, trebuie să cam accepți că vei face sex, indiferent daca tu vrei sau nu. Fiindcă dacă nu ai vrea, atunci de ce îl inviți sus la tine? O invitație nu înseamnă DA sexului?
Nu, nu înseamnă asta. Înseamnă că dacă Andreea îi spune lui Alin că vrea să se oprească la first base, el trebuie să înțeleagă NU-ul ei și să se oprească. Știu, știu că NU-ul ei nu e ferm, fiindcă fie îi e teamă să zică NU-ul ferm, fie poate nu știe nici ea ce vrea, în tensiunea erotică a momentului. De aceea, dacă Alin e un bărbat cu o masculinitate sănătoasă, protectoare pentru Andreea, el va verifica cu ea dacă își dorește mai mult. Nu va trece de la second base la third base fără aprobarea ei. Iar Alina poate să zică NU și să se răzgândească chiar și la fourth base, când sunt amândoi goi.
De aceea, în situația de mai sus, indiferent de stadiul de erotism în care se află cei doi, dacă Alin nu aude NU-ul Andreeei, este abuz sexual! Uneori NU-ul ei este nerostit. Atunci Alin nu e vinovat, pentru că nu era suficient de conectat la ea, ca să îl vadă pe corpul și pe chipul ei. De aceea e bine ca un bărbat să verifice cu femeia mai des, fiindcă majoritatea femeilor din lume au suferit o hărțuire sexuală de un fel sau altul, ceea ce a marcat-o și a făcut-o să se îndoiască de ea, de dreptul ei de a spune NU. E important ca bărbatul să știe că, uneori chiar dacă ea nu zice NU, acest lucru nu înseamnă DA: Fiindcă a nu zice NU, pentru Andreea înseamnă că a fost abuz sexual, pe care ea l-a permis fiindcă nu a putut zice NU. E important ca bărbatul să știe despre el că uneori nu e conectat profund la femeia cu care e și nu îi poate citi gândurile. De aceea e bine să verifice. Pentru a o proteja. Fiindcă sexualitatea înflorește atunci când bărbatul protejează spațiul erotic. E la el protecția.
Am lămurit-o și pe asta. Că asta era cea mai grea!
De aceea, bărbații au nevoie să își asume mai mult rolul protector din masculinitatea lor. Iar noi, femeile avem nevoie să îl învățăm mai bine pe NU.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cred ca bancul meu e mai bun decat articolul asta din categoria < smart woman> ( Acesta era numele unei rubrici disparute de pe hotnews intretinuta de niste mamici care povesteau si ele ce bine si frumos e sa cresti un copil de una singura).Noroc cu comentariile care mai salveaza situatia.Pentru ca atunci cand citesc despre fete de 28 de ani care o ard in dileme adolescentine : " Ce ma fac daca trece de 3rd base?", nu pot sa nu-mi aduc aminte de o anume intrebare: “Credeti ca de la manele ne vom mai putea intoarce la Bach?”
Cazul 2 însă e discutabil. Cum bine preciza mai jos Dl. Dan, există 2 spețe în relațiile sexuale dintre adulți: când inițiatorul (susceptibil de abuz) are un ascendent asupra persoanei susceptibile de a fi victimă, sau, dimpotrivă, când cei doi parteneri sunt pe poziții similare de putere.
În primul caz e de asemenea discutabil dacă avem de-a face cu un abuz (exclud cazul incestului, care, de cele mai multe ori, deși din păcate nu întotdeauna, este un abuz al unei persoane asupra alteia, din aceeași familie). Dar în cazul persoanelor neînrudite, situația tipică este șeful care face avansuri unui subordonat. Aici putem să vedem clar un ABUZ DE PUTERE. Dar e greu de concluzionat un posibil abuz SEXUAL. De ce zic asta? Fiindcă oricât de greu ar fi pentru angajat / angajată să spună NU, datorită posibilelor consecițe dramatice asupra carierei, totuși ea e liberă oricând să spună acel NU. Chiar dacă consecințele sunt dramatice. Atenție, nu vreau să minimalizez deloc această faptă REPROBABILĂ. Acțiunea șefului de a face avansuri / presiuni asupra subordonatei este moralmente vorbind o MIZERIE. El nu ar trebui niciodată să facă așa ceva. Reglementările interne ale companiei pot chiar pedepsi disciplinar aspru astfel de comportamente abuzive. Dar nu cred că ele intră sub incidența penalului. Fiindcă angajata acceptă și ea, evident, acest COMPROMIS. Pe scurt angajatorul face un abuz de putere (nu neapărat sexual), sancționabil disciplinar, în timp ce angajatul / angajata face un compromis pentru ca ”să fie bine, să nu fie rău”.
În legătură strict cu exemplul nr.2 din articol, adică cel cu 2 parteneri aflați pe poziții egale. Faptul că D-na Delia spune că fata nu procedează corect dacă doar îl pune pe jar pe băiat e adevărat, dar DOAR din punct de vedere moral. Legal, fata chiar are dreptul să zică NU în orice moment al preludiului, ba chiar, zic eu, în orice moment DIN TIMPUL actului sexual. Vorbind stric teoretic, legal, ea poate simți la un moment dat un disconfort puternic fizic sau psihic, poate avea o reacție puternică de respingere, la care băiatul oricât ar fi de exasperat / excitat nu are ce face decât să se conformeze. Un NU este în absolut orice moment la fel de valabil. Și nerespectarea acestui NU reprezintă după caz, abuz sexual sau chiar viol. Nu sunt jurist, dar îmi dau și eu cu părerea ca un chibiț.
Referitor la cazul NU-ului mut, nerostit, înclin să-i dau dreptate autoarei, dar parțial și cu mențiunea că e dificil de intuit uneori pentru un tip adevărul pur din hățișul sentimentelor unei tipe. Poate să fie un abuzator fără să vrea (dacă și-ar da sema poate s-ar opri) sau poate să fie un pămpălău, care a interpretat excesiv o emoție și o ezitare firești ale partenerei, ca pe un NU adevărat. Există deci riscul să cadă în extrema cealaltă, adică să o lase pe tipă neîmplinită, fiind mai ”gentleman” decât e cazul și deci infantil. Uneori o tipă poate spune un ”NU” de formă, în mod erotic, fără a respinge partenerul, ci dimpotrivă. Nu minimalizez și nici nu răstălmăcesc valoarea cuvântului NU, dar spun că uneori, mai ales pentru persoanele începătoare în ale iubirii fizice, aflați sub un bombardament de sentimente și atitudini și proprii și ale partenerului, este dificil să fie impecabile. Cred că singura soluție general valabilă este afecțiunea (chiar și momentană) pentru partener / parteneră, ceea ce presupune și atenție maximă la detalii și delicatețe și tandrețe și chiar putere protectoare, așa cum zice și autoarea. Când un partener este brutal, egoist, nesimțitor la sentimentele și atitudinile celuilalt partener, atunci aproape sigur putem vorbi de un abuz. Repet, asta nu înseamnă că, ulterior, unui partener nu i se poate face lehamite de comportamentul celuilalt partener, dacă, așa cum puncta D-na Delia unul îl joacă pe degete și îl pune pe jar pe celălalt.
2. La naiba, orice femeie ar trebui să-și cunoască trupul. Să știe că la apropierea bărbatului vine excitația sexuală INVOLUNTARĂ și corpul ei vrea chiar dacă mintea ei nu. De aia ÎNAINTE de paharul de vin sus poți să discuți cu tipul. Ori amâni discuția cu riscul că-l pierzi. E important sexul ori s-a calificat pentru runde ulterioare ca partener? Ori urci oricum că-l dorești și nimic altceva nu mai contează. Nu accepți să fii singură cu un tip dacă nu vrei sex, atât de simplu. Altfel rămâne natura să-și facă treaba și și-o face negreșit. Treaba aia pe "base" îmi pare o perversitate, îl lași pe tip excitat și nefinalizat numai că tu ori te ții de joculețe ori nu știi ce naiba vrei. Sexualitatea masculină e impetuoasă iar cea feminină mai lentă și profundă. Să duci treaba până la o "base" și să-l lași așa pe tip mi se pare lipsă de respect. Lasă-l mai bine în stradă sub un pretext oarecare. Dacă aș fi bărbat nu m-aș mai întâlni cu o femeie care zice stop fix înainte. Sinceritatea și respectul trebuie să fie reciproce, nu? Ori numai el o respectă în timp ce ea, conștient ori nu, îl fierbe la foc mărunt....
A, despre Donna Summer am crezut că se culcă cu Giorgio Morroder, impresarul, în naivitatea mea copilărească și fan Munich Machine pe atunci.
Ca mamă de băiat, eu citesc cu mare atenție aceste sfaturi și înțeleg de aici că există un risc ca bărbatul să fie de bună-credința, iar fata să nu știe cum să-l amâne.
Nu e sănătos să tot rostogolim ideea asta că bărbatul e încins și nu se poate opri (orice femeie care a avut un partener ok de fapt știe că bărbații nu sunt mașini, dimpotrivă), și nu e în regulă să inducem ideea că nu te poți răzgândi!
Pur și simplu ambii parteneri trebuie să accepte că e un joc din care fiecare are dreptul de a se retrage, tot așa cum fiecare îl poate iniția. Dacă totul e ok, se va întâmpla, spre bucuria amândurora. Poate se va repeta, poate nu. Depinde de mulți alți factori.
Dar ideea e destul de simplă: nu prea poți fi sigur că vrei o relație cu cineva până ce nu se ajunge și în pat, fiindcă aspectul acesta nu e secundar și chiar s-ar putea să nu-ți placă. Dar nici nu poți să sari direct în pat, fiindcă o mică negociere despre cum "deocamdată să ne mai cunoaștem" ia un pic de timp, așa că băieților e bine să li se spună din adolescență să întrebe de mai multe ori și să fie conștienți de faptul că fata știe că ei sunt mai puternici.
Poate? După un punct instinctul preia controlul iar bărbatul are superioritate fizică. Iar după ceva alcool e și mai dificil. El funcționează deja în modul instinct și receptează/interpretează semnale din același registru. Există un point of no return? Schimbarea bruscă a registrului e problema în cazul când el nu-i o brută pusă doar pe marcat.
Totuși să vedem ce ar putea gândi un tip față în față cu o femeie care îi zice stop la baza 2, 3, 4 și chiar se oprește.
1. Băi, asta e nebună, mă chinuiește. Ori laie ori bălaie. Câți ar fi atât de delicați, iubitori și înțelegători să-i găsească ei o scuză?
2. Sau: nu-i place de mine! Nu-i place tatuajul ori am păr pe piept, ori burtă, trebuia să mai tras de fiare, ori penis mic! Trauma poate fi ȘI a lui. Credem că numai noi ne facem probleme, ce-o să zică el când vede că am sânii mici că din push-up nu se vede? Au și ei sensibilitățile lor. Ba chiar foarte profunde.
Exact ultima parte conține neadevărul. Bărbatul ocrotește înafara patului dacă are o relație de ocrotit. În pat face sex. Ocrotește spațiul erotic? Instinctul îi zice să se perpetueze iar mândria bărbătească să satisfacă sexual femeia. Oprirea femeii îi transmite că ea nu vrea ce are el de oferit. În situația actului finalizat dar nedorit de ea, suferă ea, în cealaltă el. Cum facem?
Autoarea amestecă lucrurile și asta pentru că noi, femeile, suntem alea subtile și vrem neapărat un sens, bărbatul funcționează binar, da/nu. Unii mai sinceri o recunosc. Nu, nu-i vreun defect, e clar, concret și e bine așa.
Nu mai bine ca femeile să-și cunoască particularitățile și LIMITELE propriei fiziologii dar și a lui și prin asta să evite situațiile ambigui? Evident reciproc.
Tocmai pentru că bărbații nu sunt mașini, pot avea complexe rele, plec de la ideea de respect. Eu văd în asta un joc, dar dacă celălalt nu se joacă? Pentru ca Andreea să se respecte pe ea dar și pe Alin, cel mai bine e să nu pună natura la încercare și să se afle singură cu el când știe sigur că vrea. "Alina poate să zică NU și să se răzgândească chiar și la fourth base, când sunt amândoi goi" e o teorie luată de axiomă. Poate el nici nu vrea, nu scrie pe nici unul că-i un gentil și n-a vrut de la bun început DOAR asta, s-o aducă în pat. Dacă el nu se oprește, legal e abuz. Dar are rost să ajungi la psiholog ori avocat numai că ai mizat pe ceva nesigur, teoretic, numai că unii psihologi de ocazie îți zic una dar în practică e alta? Că nu l-a prevăzut pe "și dacă" ascultându-i pe ei bazându-se pe "poate"? Părerea mea și sfatul meu către orice femeie, că n-o să vină dna Mantelers s-o consilieze pe Andreea dacă ar fi un caz real ci i-ar recomanda psihoterapie. Na, mersi frumos. Iar durerea nu pleacă ușor.
Fiind femeie, dacă nu poți să îți clarifici dorințele și să-ți dozezi reacțiile și să discuți deschis limitele, mai bine aplici prudența, chiar cu riscul de a pierde partenerul care îți place.
Nu poți arunca vina mereu pe partea masculină.
Da, ai dreptul să spui NU și să îți fie respectat acest drept dar numai tu te poți păzi de un abuz prevenind-ul. Dacă nu l-ai putut preveni societatea nu te poate repara sau întoarce timpul înapoi, singura datorie rămasă este aceea de a pedepsi.
1. Femeia/fata zice NU si barbatul/baiatul continua fara sa tina cont, indiferent de relatia dintre ei. Aici barbatul se foloseste de superioritatea fizica.
2. Un barbat ce se afla in pozitie dominanta (dar nu fizic, i.e. cel mai adesea un sef, sau, mai trist, un tata/unchi/frate mai mare/etc.) iti impune vointa fata de o femeie/fata ce nu poate spune nu din frica ca va fi pedepsita in alt fel. De notat ca, desi mai rar, si un barbat poate fi hartuit sexual de catre o femeie care se afla intr-o pozitie de forta.
Situatia descrisa in articol nu mi se pare ca se incadreaza la niciuna dintre categoriile de mai sus, intrucat e vorba de 2 oameni generici, egali. Acolo, doar (1) o sa fie hartuire sexuala (daca se intampla), insa (2) nu. Daca femeia nu zice NU, cum poate exact un barbat sa isi dea seama ca nu vrea??? Sa inventeze un aparat de citit gandurile? Aberant! Foarte grav la acest exemplu este ca, teoretic, duce la ideea ca orice intalnire sexuala poata fi interpretata, la nevoie, ca hartuire sexuala de catre una dintre parti.
NU mai induceti in eroare lumea, aveti mai mare grija la aceste nuante si respectati mai mult persoanele care intradevar au suferit din aceasta cauza!!!
Foarte adevărat. De altfel mișcarea metoo a fost deturnată imens de femei care și-au adus aminte (sau s-au răzgândit între timp) că nu au vrut să facă sex dar... cumva a alunecat...
Banii sunt ochiul dracului și este greșit să postulăm că un nu, spus în gând, este dovada existentei unui abuz sexual.
Sunt de-a dreptul indignat de raul făcut femeilor traumatizate de către femeile mercantile sau de către ametitele care ajung goale în pat cu bărbatul deasupra și se gândesc că poate nu e bine ce fac...