Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Eu am dreptate și tu trebuie să accepți dreptatea mea". Ce se ascunde, de fapt, în spatele acestei afirmații

Cuplu certându-se

Foto: Profimedia

Conflictele sunt importante. Sunt bune, sunt necesare. Cu toate astea, ne speriem de ele, fiindcă ne îndepărtează și ne deconectează. Iar lipsa de conexiune este cel mai dureros lucru din lume. Dacă înțelegem însă pentru ce ne luptăm în conflict, ne va ajuta mult.

Pare că în fiecare conflict pe care îl avem, indiferent de tipul de relație în care are loc conflictul - de cuplu, parentală, de prietenie, de muncă, de filiație - miza noastră este de a-l convinge pe celălalt că noi avem dreptate. Este ca și cum am spune (mai mult sau mai puțin agresiv): „Eu am dreptate. Fix așa stau lucrurile, cum spun eu. Trebuie să auzi ce spun eu, ca să înțelegi că așa stau lucrurile. Trebuie să vezi că am dreptate."

Azi vreau să explic ce e în spatele lui „Eu am dreptate și tu trebuie să accepți dreptatea mea". Vreau să înțelegem, ca să schimbăm natura conflictelor, să ne apropiem de nevoia noastră reală și să știm ce să cerem.

De ce sunt convinsă că miza reală, profundă a unui conflict nu este aceea de a avea dreptate? Pentru că nu există în ființa umană nevoia de a avea dreptate!

Astfel, a avea dreptate este o strategie pe care eu o folosesc pentru a-mi îndeplini o nevoie. Iar conflictele sunt întotdeauna despre NEVOI. Vă propun să completați propoziția:

"Dacă eu am dreptate într-un conflict, atunci ....

.... tu o să mă vezi - o să vezi ce am simțit, prin ce am trecut, cât am suferit

.... tu o să mă auzi

.... tu o să mă înțelegi. O să înțelegi că mi-e greu să nu mă apreciezi

... tu o să validezi furia / tristețea / dezamăgirea mea și o să mă simt primit de tine

... tu o să vezi că am nevoie de un pic de apropiere de tine

... tu o să vezi că am nevoie de un pic de spațiu

... tu o să mă prioritizezi

... tu o să mă respecți și nu mă mai manipulezi

... tu o să mă alegi și astfel o să mă simt special/ă

Vedeți nevoile din spatele lui „a avea dreptate"? 

Sunt nevoile simbiotice:

** de a fi văzut, validat, înțeles, auzit, de a fi apreciat, valorizat, de a fi special, unic, de a fi ales, prioritizat, respectat, primit, iubit.

și nevoile de autonomie:

** de a avea spațiu, de a trăi ce am eu de simțit, de a mi se permite să fiu trist/ supărat/ îmbufnat etc, fără să pierd dragostea ta, aprecierea ta, conexiunea cu tine.

Așa că, atunci când mă cert și urmăresc să am dreptate, e bine să iau lista asta de nevoi (care e important să devină parte din conștiința noastră că le avem, să ne conectăm la ele) și să ne întrebăm

Care e nevoia mea în acest conflict? De apropiere de persoana iubită? De a fi primit/ă? de a fi văzut? de a fi respectat? De a fi susținut/ă, încurajat/ă? De spațiu? De apreciere din partea managerului meu? De ce am eu exact nevoie în relația aceasta?:

Și atunci nu ne mai certăm pentru dreptate. Și știm să zicem ce ne doare și ce să cerem. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
sound-bars icon