Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Mulți dintre critici pare că nu au nimic cu Eva Măruță, ci cu familia Măruță și în special cu Cătălin Măruță. Despre familie ca brand

Familia Măruță

Foto - Facebook Cătălin Măruță

Tare, tare mi-aș dori să fiu în clipa aceasta iar pe băncile facultății, alături de colegii mei cu minte briliantă și profesorii mei străluciți. Cu ei disecam un brand și pătrundeam, atenți să nu alunecăm pe panta emoțiilor, a interpretărilor și ușor, ușor a iraționalului, în tainele unor nume celebre de companii, persoane publice etc. Acești profesori fantastici ne ajutau, prin studiul unor aspecte care aparent nu aveau legătură cu viața noastră interioară, să dăm trei pași înapoi, să vedem tabloul complet, să înțelegem mișcarea gândurilor și a sentimentelor noastre, a oamenilor, a lumii.

Citind articolul foarte frumos al Oanei Zamfir despre cazul Eva Măruță, m-am așezat într-o bancă imaginară încercând să urmez firul rațional al lucrurilor, însușit cu ani în urmă. Iar aici sunt două aspecte, pe care dacă nu le luăm în seamă, am ratat din start. Primul este acela că oamenii nu au acest exercițiu interior de a așeza lucrurile în liniște, de a se apăra de tendința de a fi furați de propriile emoții. Prin urmare, este inutil a aștepta ca reacțiile legate de subiect să fie bine argumentate, raportate direct la faptul în sine, și nu încurcate în ițele propriilor gânduri, trăiri, amintiri, emoții.

Al doilea se referă la însuși faptul că rețelele de socializare, prin prisma lipsei contactului vizual cu persoana din realitate, favorizează exprimarea licențioasă: dăm drumul cuvintelor, furiilor, chiar jignirilor la liber, fără opreliști. În fapt, și este dovedit științific, foarte mulți dintre cei care fac un comentariu direct la persoana fetiței lui Cătălin Măruță pe rețele, nu i-ar spune copilului nimic în față. Copiii da, poate că s-ar putea întâmpla ca în povestea tristă a Oanei Zamfir, să respingă, ba chiar, și mai trist, să dea cu pietre în cel atât de diferit față de ei, dar nu adulții. 

Astfel, este de mare, mare ajutor să înțelegem că ceea ce percepem că se întâmplă pe rețelele de socializare nu are corespondent total în realitate. Românii nu-s mai diferiți decât alții, căci odată intrați pe ele intră în malaxorul specificului lor: timp puțin de gândire la dispoziție, spațiu redus pentru neocortex, adică pentru structuri raționale pe care rețelele încearcă să ne facă să le ocolim, probabilitate foarte mare de a intra pe viteza în gândire și săritul de la premise la concluzii, lipsa contactului vizual, adică bariera care ar mai putea spune minții să nu sară totuși gardul, respectiv să întreacă măsura în cuvinte! 

Tot „scandalul" acesta mai mult perceput și artificial întreținut prin algoritmi și inteligența artificială care, nu uitați oameni buni, vă aduc în față exact ceea ce, pe baza a mii de date despre voi înșivă, consideră că v-ar interesa, va trece! Ce nu vor trece și vor continua nestingherite, vor fi discuțiile interminabile de pe grupurile de tot felul, care nu știu că aceste medii nu sunt propice comunicării și că, în caz că se iscă o discuție mai tulbure, este musai să dai un telefon sau să te vezi față în față pentru ca, printr-o completă utilizare a creierului din dotare, să le curmi din fașă. Aviz părinților, profesorilor, nouă tuturor, atunci când simt că discuția s-a încins de la un subiect de nimic.

Închei pledoaria pentru o mai bună cunoaștere a mediilor pe care nu le cunoaștem îndeajuns, dar care ne otrăvesc viața la maximum, și spun că, și în acest caz, avem de-a face cu o serie de păreri dezlănțuite pentru că mediul o permite, căci exact pentru asta au fost construite, prin aceasta își scot banii.

Apoi, intrând în mijlocul furtunii, și analizând un pic comentariile oamenilor, devine evident că nu toate sunt lipsite de bun simț, de o exprimare punctuală a propriei păreri, indiferent dacă sunt pro sau contra, semn că mulți dintre noi își țin mintea-n lesă și n-au căzut în plasa emoțiilor dezlănțuite. Ce devine și mai evident la o citire atentă este că mulți dintre oameni nu au nimic cu copilul Măruță, ci cu familia Măruță, adesea mai mult cu domnul Cătălin Măruță. Interesant! Nu am instrumentele pentru a face o astfel de analiză obiectivă și tare ar mai fi necesar de făcut, căci asta ne-ar conduce spre cum este alcătuită mintea oamenilor, ce imagini, fragmente le rămân peste timp și cum, la un eveniment cu potențial de declanșare a amintirilor și emoțiilor, acestea învie, dar fără a mai ști de unde exact, ce și cum.

În acest caz s-ar chema că familia Măruță s-a împușcat în picior cu propriul brand personal care nu-mi prea vine să cred că a fost lăsat să se construiască la voia întâmplării, ci cu aportul unor specialiști. Dacă am putea fi părtași la o ședință de gestionare a brandului „Măruță" am afla că este unul foarte complex, căci sunt 3, 4 membri implicați acolo, unul cu o vizibilitate mai mare decât a altuia și că, din start, au știut că lucrurile sunt foarte amestecate în mintea oamenilor și că tatăl se încurcă cu imaginea fiicei, vocea incontestabilă a mamei și expunerea aferentă cu percepția calității produsului oferit de către tată. Și tot așa. Au știut din start (la adulți mă refer) ce active și pasive fac parte din capitalul brandului sub a cărui umbrelă stau, că există "asocieri în mintea oamenilor care adaugă sau scad ceva din valoarea produsului sau serviciului oferit per ansamblu". Au știut, iar dacă nu, sper să o afle, că era inevitabil ca fiica, ca subramură a brandului mare, să intre în malaxorul reacțiilor la prima vizibilitate mai ridicată pe piață pe baza NU neapărat a prestației ei, ci pe baza a ceea ce oamenii percep însumat legat de numele Măruță și a tot ceea ce declanșează asta în mintea lor. Știau că mintea omului are dedesubturile ei, pe asta și-au și construit, ca adulți, numele și că aceste dedesubturi se pot declanșa atunci când nu te aștepți. Da, așa este: ce legătură are tatăl cu fiica? Este o întrebare mai mult decât de bun simț și logică. Ce vreau să spun este că la un nivel atât de înalt se știa că ei intră într-o lipsă a logicii maselor odată cu o expunere foarte mare. Deci făcând asta nu pot să se plângă că nu o primesc, că nu au parte de ea.

Apoi, să nu uităm: mintea lucrează cu asocieri, iar în iunie 2009 abia apărea smartphone-ul. Așa-i că ați uitat? Da, mintea noastră a uitat că abia prin 2011, 2012 aveam cu toții rețelele la purtător, că abia atunci subiectele au putut începe să devină virale. Asocierile însă nu au uitat: tot în 2009 Măruță îl invita pe ucigașul Mihaelei Runceanu la emisiunea sa, iar singurul mod al oamenilor de a-și striga revolta, într-un gest disperat de a proteja familia iubitei cântărețe și de a nu oferi spațiu unei persoane despre care nu mai voiau să știe nimic era în doar în comentariile diferitelor site-uri de știri, unde nu reușeau, evident, să fie foarte vocali. Comentariile de atunci erau preponderent legate de reproșul la dorința acestuia de rating cu orice preț, trecând peste faptul că anumite lucruri pur și simplu NU se fac. Nu punct! Conștient sau nu, umblând la cutia cu emoții a creierului pentru a lipi de ecrane oamenii din interes, dezgust, oroare pe care cunoscătorii minții știu bine să le exploateze, domnul Cătălin Măruță a creat un pic ciorba care acum i se întoarce împotrivă și care, prin legile implacabile ale brandului, specificului rețelelor și minții umane, lovesc inevitabil și în fiica sa, aspect pe care-l cunoștea dinainte sau măcar ar fi trebuit să-l prevadă.

Astfel, înregistrez cu mulțumire toate părerile care o apără de fetiță și însuși articolul citit este foarte bine venit. Da, avem oricum tendința de a respinge valoarea, de a nu-i accepta pe cei pe care-i percepem a rupe rândurile, așa este. Da, fetița trebuie să aibă un talent și o dezinvoltură înnăscută pe care sper să și-o pună pe mai departe în valoare.

Da, Andra cântă extraordinar și este un artist complet, dar atenție!, deja intră la categoria adulți, care gândesc bine orice acțiune și, revenind la banca imaginară a facultății mele, nu cred că a fost o decizie foarte bună pentru imaginea ei acceptarea de a fi transmisă în direct nășia la cununia lui Piedone. În lumea media, deci a imaginii și asocierilor concrete din creierul uman, acest nume este inevitabil legat de Colectiv, deci de durere, disperare și un subiect care bubuie de potențial de reacții total iraționale.

Iar domnul Măruță? Domnului Cătălin Măruță nu sunt eu în măsură să-i contest calitățile de jurnalist, entertainer etc. Personal nu am mai putut să-l urmăresc din momentul interviului cu părinții Mihaelei Runceanu, unde a apăsat vizibil pedala emoțiilor într-un moment care cerea un maxim de discreție, discreție care l-ar fi costat automat în termeni de rating pe termen scurt, dar i-ar fi punctat la valoare percepută pe termen lung. Nu a lucrat la asta și, ce să vezi, termenul lung nu uită, ci se întoarce: irațional, fără legătură cu subiectul în cauză, dezlănțuit cu viteza pe care acum algoritmii o pot înteți fără s-o cunoaștem, fără să știm unde ne pot duce, fără legătură cu faptele concrete ale prezentului.

Personal, cred că acest copil este o victimă și a tarelor noastre, pe care avem nevoie să nu le mai ascundem și să ni le vedem ca într-o oglindă. Dar și a unui context pe care adulții, respectiv părinții, l-au construit în jurul ei, cu voie sau fără voie, ceea ce doar musca strecurată la ședințele de management al brandului Măruță știe și bunul Dumnezeu, care numai El le poate judeca pe toate până la urmă.

Asta ca să știm că nu știm într-un final nimic, că alegerea dintre a fi om sau gloată este grea pentru fiecare dintre noi ca adulți, mai ales dacă bani grei atârnă dinspre cea de-a doua și că, dintr-o lecție de branding poți sfârși cu o minte mai deschisă un pic, prin rostul pietrei ce poate fi ridicată doar de cel fără de păcat în lumea creării imaginii cu orice preț.

Și, cel mai sigur, mult mai mult am avea de câștigat din analiza depozițiilor numelor grele din zona IT în senatul american decât bețele-n roatele unui copil ale cărui calități, dacă chiar sunt, atunci ele vor și rămâne după cernerea timpului, ceea ce îi și dorim!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cu bietul copil nu are nimeni nimic. Asta atata timp cat nu-i baga nimicurile de parinti fumuri in cap. Cu parazitii de parinti avem ce avem. El este un nimic, luat in brate de gunoiul protv si facut moderator, un nimeni care isi face ratingul din invitarea unor persoane cunoscute, fie de valoare discutabila, fie niste batjocoritori ai manifestarilor artistice, in mare nevoie de a se afla despre existenta lor. Nu este singurul nimic ce se ocupa cu asa ceva. Asta nu stie cum se castiga un ban transpirand si dramuindu-l. Ea este o gurista de un anumit nivel mediocru, ajunsa mare in juriul unei emisiuni ce nu are nicio finalitate favorabila pentru naivii ce cocureaza. Iar bani aruncati la gunoi. Si sunt multi bani nemeritati. Asta este realitatea ce a generat "hate"-ul. Oricum, li se acorda prea multa atentie. Ne-am plictisit sa aflam zilnic pareri si comentarii referitoare la ei. Si la multi alti ratati.
    • Like 3
    • @ Zugravu Mircea
      Pustoaica a invatat ca dezinvoltura este acelasi lucru cu lipsa limitelor. Talent actoricesc aproape nul. A memorat replicile si fandoselile. Atat.
      Nu inteleg pe cei care , fara sa castige un sfant, lauda copila ... Poate au alte simturi, sau nu le au. Ce stiu eu.
      • Like 1
  • Ce am vazut au fost fumurile din capul pustoaicei ...facilitatea asta vine din familie. Si in acest caz, exact acelasi lucru.
    • Like 2
  • Foarte bun articol, si asa cum era de asteptat , deranjeaza anumiti indivizi tocmai din motivele expuse . Si ei la randul lor vor sa provoace o reactie aici, incepand cu un atac personal la autor
    • Like 2
  • Ovidiu check icon
    Până a citi mult prea lungul și redundantul articol al "briliantei" Ramona Pricop, recunosc ca habar nu aveam de noul scandal iscat de filmul noii vedete Eva Măruță, care a împărțit lumea showbiz-ului românesc și a criticilor, în două. Nu eram la curent cu viața familiei Măruță, nu știam dacă aveau copii, sau nu, pe unde mai cântă ea sau la ce emisiuni mai apare el. Pentru mine, Măruță era un tip chel, care, ulterior, îsi pusese păr pe scalp, fapt divers din care presa atentă la showbiz făcuse, la vremea respectivă, o știre. Doamna Măruță știu că avea voce bună, nu era o Maria Callas, o Angela Gheorghiu, nu văd de ce ar fi ridicată în slăvi, nu are o cariera internatională, dar se descurca, fiind plăcută de o parte a publicului autohton. Am mai privit-o, în trecere pe Dorobanți, într-o imagine-reclamă, într-o vitrină, și cam atât.
    De ce se înfierbântă românii din motive de Măruță? Adică, dacă tu îi adori, de ce trebuie să-mi placă și mie, sau invers? La ce-mi folosesc detaliile despre viata lor? Sunt chiar atât de importanți? Nu putem respira dacă nu-i lăudăm, sau bârfim? Să fie sănătoși, puțin îmi pasă de amănuntele vieții lor!
    Nu-ți place de ei? Du-te, vezi "Oppenheimer", "Killers of the Flower Moon", "Ferrari", "Napoleon", și lasă naiba "Tati part-time-ul" Măru(n)ților! Pentru ce ai pierde timpul cu ei?

    • Like 6
  • Proof check icon
    Nu urmaresc emisiunea lui măruță.
    Nu trebuie judecata o persoana (cu atat mai putin un copil) doar pt. ca e fiica unor vedete.
    Toata lumea cred ca ar face la fel daca erau in pozitia lor (andra si maruta).
    Toti vor sa isi vada copiii fericiți.
    Restul e frustrare si putina ipocrizie.
    • Like 0
  • andrei andrei check icon
    e un fenoment foarte interesant. romanii au frustrari uriase din cauza nepotismelor de la stat unde fiecare primarie are cel putin 3-4 rude angajate pe pile. sa nu mai zic la nivel mai mare unde sunt institutii de pline de familii intregi. frustrarea asta se simte aici. daca la nivel de institutie de stat nimeni nu poate sa faca ceva ca nu exista o vedeta mare care sa depinde de oameni, doar nu stie toata romania vreun director de la apele romane vaslui sau vruen primar din bihor sa il injure. dar pe maruta il stiu toti. frustrarea aia adunata acum e directionata spre el. ca seamana vag cu nepotismul cu care sunt toti obisnuiti. asa ca in loc ca toata frustrarea aia sa fie directionata spre un director de spital care isi angajeaza rudele acum toti o directioneaza spre maruta. si se racoresc toti. nepotismele raman la fel, ca oricum pe un director il doare in cot daca 100 de oameni il injura.

    problema ea ca lumea confunda ceva de stat un nepotismul e ilegal si ceva privat unde fiecare face ce are chef. eu daca am un restaurant pot sa angajez pe cine am chef, doar imi risc banii mei. ideal ar fi sa aduc cei mai buni oameni, dar la fel de bine pot sa imi aduc toate rudele. nu e nepotism cand finantez afacerea proprie. dar romanii nu inteleg. au vazut rosu si au sarit ca taurii sa se racoreasca. s-au racorit acum destul cat sa ii ignore in continuare pe adevaratii vinovati de toate rudele angajate la stat.

    asta e nivelul
    • Like 6
  • Catalin Maruta e una din bolile venerice ale societatii romanesti. Nu e o vulgaritate. E un diagnostic!
    • Like 5


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult