Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Ciuleandra” la Munchen și o poveste cu Maria Tănase. Ce a făcut cântăreața când, invitată fiind în străinătate, a văzut că muzica ei nu prinde la public

Maria Tănase

Foto: Wikipedia

Dacă tot a răsunat „Ciuleandra” la Munchen și-n inimile noastre, să săpăm un pic și să dăm de istorie! Și fiecare să-nțeleagă ce-i șoptește mintea și-i dă ghes sufletul...

La vremea ei, Maria Tănase era ceea ce astăzi s-ar chema un megastar, o pasăre măiastră care încânta inimile ascultătorilor, fie că erau oameni de stat sau oameni de rând. Acolo unde apărea ea lumea era electrizată, ovațiile nu mai conteneau, avea, cum se spune, lumea la picioare, cucerită de vocea și farmecul pe care ea îl răspândea în jur.

Chemată pentru un concert de deschidere a Teatrului de Vară de la Istanbul, Maria Tănase n-a dormit o noapte întreagă, pentru că, surpriză, cântecele ei n-au "prins" la public. Era pentru prima oară când nu auzea "bis"-ul cu care era atât de obișnuită, când publicul nu era hipnotizat de prezența ei.

După ce s-a întors de pe-o parte pe alta și a măcinat în gol gândurile mai negre ca noaptea, a căutat a doua zi prin cele mai ascunse cârciumi ale orașului, unde urechea i-a fost singurul ghid și translator. „În cea mai nenorocită cârciumă", după cum spun sursele, a găsit un bătrân lăutar, un tătar, care dintr-un instrument cu o singură coardă scotea 5.000 de sunete. Cu bătrânul lăutar simplu și desculț a stat o zi întreagă și a învățat Șahane, un cântec în turcește despre care localnicii i-au spus că îi plăcea lui Atatürk și sigur ar fi, prin urmare, și pe inima tuturor turcilor.

La a doua reprezentație, cu bătrânul lăutar pe scenă, nu doar că a dat cucerit un public intrat în delir, ci a iscat o adevărată nebunie, martorii vremii descriind o mare de oameni aduși la pragul cel mai de sus al bucuriei, pălării și poște zburând în toate părțile la auzul cântecului aparținând culturii lor, adus pe scenă de un străin.

Onorați de efortul și căutările reale de a pătrunde și înțelege sufletul turcilor, aceștia și l-au deschis apoi pe-al lor, ascultând într-o liniște de mormânt cântecele ei oltenești.

„Nu mai era teatru, cei 2.000 de oameni făceau manifestație. S-au așezat după aceea magnetizați și au ascultat cucernic, împietriți, 3 cântece românești. După aceea, ea a început să-i ierte”. (Stejărel Olaru, Maria Tănase. Artista, omul, legenda).

A susținut numeroase recitaluri la Radiofuziunea din Ankara în urma cărora președintele Turciei a numit-o cetățean de onoare al țării, oferindu-i și un post de cercetător al "Institutului etnografic" din Turcia.

Aceasta este o poveste mai veche pe care mi-au reamintit-o întâmplările recente ale vremii și căreia i-au dat o patină aparte oamenii care la meciul României cu Ucraina, la mai bine de 60 de ani de la moartea Mariei Tănase, au fredonat Ciuleandra pe un stadion ce a vibrat la unison pe acordurile ei.

Iar istorisirea poate fi despre ce vrea inima fiecăruia și, slavă Domnului, avem de unde alege: despre adevărata valoare care rămâne peste timp, despre respectul pentru un popor străin care presupune aplecare reală, căutare și efort, despre dăruire și iertare, despre hârtia de turnesol a mesajului de după acordurile muzicale care, ca pomul ce după roade se cunoaște, unește sau dezbină.

Sunt concerte și concerte, oameni și oameni, iertări și uitări! Să rămânem în bucuria cântecului și a valorii care ne-a unit pentru un minut, pentru o zi, tămăduind cu leac de peste timp țesătura mult prea destrămată a acestei țări!

Deci "înc-o dată, măi, băieți"!

Hai România! Succes sufletiștilor!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Și Maria Tănase a cântat manele, doar foarte diferite de aiurelile care apar acum. Maneaua înseamnă țambal, vioară, lăută, nu instrumente băgate în priză. Și da, manueaua autentică poate fi confundată cu muzica lăutărească, dar nu este. Așa-zisele manele actuale sunt încrucișări între hip-hop sau trap, cu versuri de două parale. Nu au nimic din maneaua autentică, cea cântată de Maria Tănase sau Barbu Lăutarul. Din punctul meu de vedere e doar prost gust.
    • Like 0
  • A avut de-a face si cu Carol II.
    • Like 0
  • Gabriel check icon
    pentru un motiv oarecare, articolul necesita editare pentru ca o parte din text este dublata.
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult