Foto: Wikipedia
Dacă tot a răsunat „Ciuleandra” la Munchen și-n inimile noastre, să săpăm un pic și să dăm de istorie! Și fiecare să-nțeleagă ce-i șoptește mintea și-i dă ghes sufletul...
La vremea ei, Maria Tănase era ceea ce astăzi s-ar chema un megastar, o pasăre măiastră care încânta inimile ascultătorilor, fie că erau oameni de stat sau oameni de rând. Acolo unde apărea ea lumea era electrizată, ovațiile nu mai conteneau, avea, cum se spune, lumea la picioare, cucerită de vocea și farmecul pe care ea îl răspândea în jur.
Chemată pentru un concert de deschidere a Teatrului de Vară de la Istanbul, Maria Tănase n-a dormit o noapte întreagă, pentru că, surpriză, cântecele ei n-au "prins" la public. Era pentru prima oară când nu auzea "bis"-ul cu care era atât de obișnuită, când publicul nu era hipnotizat de prezența ei.
După ce s-a întors de pe-o parte pe alta și a măcinat în gol gândurile mai negre ca noaptea, a căutat a doua zi prin cele mai ascunse cârciumi ale orașului, unde urechea i-a fost singurul ghid și translator. „În cea mai nenorocită cârciumă", după cum spun sursele, a găsit un bătrân lăutar, un tătar, care dintr-un instrument cu o singură coardă scotea 5.000 de sunete. Cu bătrânul lăutar simplu și desculț a stat o zi întreagă și a învățat Șahane, un cântec în turcește despre care localnicii i-au spus că îi plăcea lui Atatürk și sigur ar fi, prin urmare, și pe inima tuturor turcilor.
La a doua reprezentație, cu bătrânul lăutar pe scenă, nu doar că a dat cucerit un public intrat în delir, ci a iscat o adevărată nebunie, martorii vremii descriind o mare de oameni aduși la pragul cel mai de sus al bucuriei, pălării și poște zburând în toate părțile la auzul cântecului aparținând culturii lor, adus pe scenă de un străin.
Onorați de efortul și căutările reale de a pătrunde și înțelege sufletul turcilor, aceștia și l-au deschis apoi pe-al lor, ascultând într-o liniște de mormânt cântecele ei oltenești.
„Nu mai era teatru, cei 2.000 de oameni făceau manifestație. S-au așezat după aceea magnetizați și au ascultat cucernic, împietriți, 3 cântece românești. După aceea, ea a început să-i ierte”. (Stejărel Olaru, Maria Tănase. Artista, omul, legenda).
A susținut numeroase recitaluri la Radiofuziunea din Ankara în urma cărora președintele Turciei a numit-o cetățean de onoare al țării, oferindu-i și un post de cercetător al "Institutului etnografic" din Turcia.
Aceasta este o poveste mai veche pe care mi-au reamintit-o întâmplările recente ale vremii și căreia i-au dat o patină aparte oamenii care la meciul României cu Ucraina, la mai bine de 60 de ani de la moartea Mariei Tănase, au fredonat Ciuleandra pe un stadion ce a vibrat la unison pe acordurile ei.
Iar istorisirea poate fi despre ce vrea inima fiecăruia și, slavă Domnului, avem de unde alege: despre adevărata valoare care rămâne peste timp, despre respectul pentru un popor străin care presupune aplecare reală, căutare și efort, despre dăruire și iertare, despre hârtia de turnesol a mesajului de după acordurile muzicale care, ca pomul ce după roade se cunoaște, unește sau dezbină.
Sunt concerte și concerte, oameni și oameni, iertări și uitări! Să rămânem în bucuria cântecului și a valorii care ne-a unit pentru un minut, pentru o zi, tămăduind cu leac de peste timp țesătura mult prea destrămată a acestei țări!
Deci "înc-o dată, măi, băieți"!
Hai România! Succes sufletiștilor!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.