Startupuri și unicorni în Europa și SUA: între produs și profit

Foto: Getty Images

Anul 2021 a fost „pe val”. În aprilie, UI Path și-a primit buletinul de unicorn, odată cu lansarea IPO, devenind reprezentanta cea mai vestită a României în lumea startupurilor tech. La nivelul întregii țări, investițiile fondurilor de capital de risc (VC) s-au triplat față de anul anterior, de la 30 de milioane de euro, la 116 milioane, conform raportului How To Web. Avântul s-a simțit și la nivel european, unde investițiile VC în 2021 au crescut cu 115% față de 2020, ajungând la aproximativ 100.4 miliarde de euro (Pitchbook). Dar cum stăm față de SUA? Capra vecinului rămâne substanțial mai grasă și câștigă în dimensiuni văzând cu ochii. Volumul investițiilor VC în SUA a fost de trei ori mai mare în 2021 față de Europa (aprox. 307 miliarde de euro), dublându-se față de 2020 (tot conform Pitchbook). Nici nu știi dacă să te bucuri, sau să persiști într-o admirație căptușită cu invidie, sau poate amândouă.

Cred, totuși, că ancorarea imaginarului nostru în unicorni și investițiile capitalului de risc este o capcană. Înainte de a ne bucura prea tare de investițiile VC în România sau Europa, înainte de a-i invidia pe americani, merită să ne gândim cât de investite sunt aceste fonduri, la rândul lor, în bunăstarea societăților în care operează. Cu alte cuvinte, cât de mult le pasă de orice altceva, dincolo de the bottom line? Există vreo altă valoare pe care o urmăresc, în calitate de scop și nu de mijloc, în afară de maximizarea profitului pentru investitori? Ce lecții tragem din evoluțiile societății americane, angrenată de puterea tot mai mare a capitalismului financiar într-o logică a polarizării și a consolidării intereselor marelui capital față de restul omenirii? Pentru tinerii antreprenori, căutarea agresivă a profitabilității deschide multe uși, dar închide multe direcții. Echipa devine un mijloc pentru un număr, înscrisă într-o cursă cu etape și reguli de performanță foarte clare, stabilite de deținătorii capitalului. Desprinderea de utilizatorii locali și lansarea pe o piață globală este musai, și trebuie făcută pe repede-nainte.

McKinsey observa în 2020 că Europa generează 36% din startupurile globale, dar doar 14% din unicorni. Comparația pare să indice o problemă. Totuși, observă același raport, companiile europene sunt la fel de vii ca și cele americane - adică nu dau faliment mai des decât suratele lor de peste ocean. Pur și simplu, startupurile europene nu au aceeași traiectorie abruptă, orientată spre un exit cât mai rapid și spectaculos. Startupurile europene sunt mai adesea auto-finanțate, profitable, dar cu o evoluție mai lentă – fără să urmărească o creștere exponențială și o accelerare continuă a profitului, condițiile necesare investițiilor VC.

Fascinația cu spuma îmbogățirii rapide, cu traiectoriile exponențiale și cu războaiele comerciale ale cuceririi pune în umbră celelalte forme de creare de valoare și de reușită antreprenorială, mai intim conectate cu societățile în care operează. Definirea succesului strict în termeni financiari este o ideologie radiantă, care schimbă regulile jocului și ceea ce ne imaginăm că este posibil. Față de SUA, Europa este societatea în care încă mai pot fi gândite concedii și vacanțe, limite ale zilei și săptămânii de muncă și o atenție în creștere față de efectele perverse ale hiperconsumului și risipei instituționalizate. Vrem să trăim într-o lume în care nu totul este de vânzare, în care valoarea nu este total reductibilă la cota de piață și contul în bancă? Atunci, ar fi bine să ne bucurăm de succesele antreprenoriale mai lente, mai relaxate, mai independente. Mai demult, deveneai antreprenor dacă voiai să nu ai șefi. Astăzi, marca antreprenoriatului tech riscă să devină supunerea necondiționată față de investitori. Cred că merită re-evaluate beneficiile finanțării locale, prin clienți sau bootstrapping, crowdfunding sau fonduri europene, în lumina valorilor pe care le servesc și a autonomiei pe care o oferă dezvoltatorilor. Cu atât mai mult, este important ca piața europeană să devină tot mai integrată și fondurile europene tot mai accesibile startupurilor, pentru a invita creșterea zonală și reducerea dependenței față de finanțarea prin VC.

Unii antreprenori vor să construiască un produs rezonabil și rezonant la nevoile locale sau regionale, un produs care să evolueze organic, în interacțiunile negrăbite dintre dezvoltatori și clienți. Pentru aceștia, evoluția va fi mult mai lentă decât cea dorită de fondurile de risc. Inovatorii de la firul ierbii, axați pe produs și nu pe profit, vor experimenta, vor căuta, uneori vor mai greși. Poate, chiar, vor avea etape de stagnare sau de regres, în redefinirea produsului și a modelului de afaceri, înainte de a găsi o nouă alianță cu publicul pe care îl servesc. Fondurile VC solicită antreprenorilor să urmărească, mai întâi și înainte de toate, interesele capitalului – dincolo de preferințele utilizatorilor curenți, de opțiunile dezvoltatorilor sau de bunăstarea pe termen lung a societății în care operează. Suntem siguri că aceasta este cea mai bună prioritate pentru noi, la nivel social? Este intrarea în dansul piețelor financiare globale singura insignă a reușitei?

Ecosistemul antreprenorial este prins în tensiunea local versus global, stakeholder versus shareholder, produs versus profit, top 1% versus 99%. Care sunt valorile pe care le căutăm? Pentru mine, prioritățile lansate de ANIS, Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii, în Raportul său „Va urma” din 2022, sunt un excelent punct de amplificare a discuției. Diversitatea mizelor surprinse face posibilă și formularea unor întrebări esențiale privind direcția societății românești și europene. Din poziția de profesor și mentor al tinerilor antreprenori tech, și nu din poziția de investitor, cred că putem și trebuie să creștem rolul digitalizării în economie și societate. Totuși, mă întreb și dacă este, oare, lansarea a 5 unicorni mai importantă decât creșterea performanțelor copiilor în testele PISA? Sau decât repatrierea experților ce ar putea reconfigura societatea românească aici, la fața locului? Cred că o astfel de listă de priorități, precum cea propusă de ANIS, ne poate ghida pentru a regândi și a balansa rolul jocului în piețele financiare globale față de cel al jocului pe tabla de șah a viitorului nostru, în Europa.

Priorități pentru România. Sursă: Raportul „Va urma” 2022, ANIS, https://vaurma.ro/anis