Foto: Damien Meyer/ AFP/ Profimedia
Începerea cursurilor la universități creează o senzație de déjà vu. Deși a trecut un an și jumătate de la declanșarea pandemiei și avem acces la vaccinuri anti-Covid, România se lasă atrasă în aceeași capcană. Să începem cursurile față în față, cu riscuri sanitare sporite de persoanele nevaccinate, sau să regresăm, din nou, la soluția online, încarcerându-i pe studenți în pătrățelele lor de „interacțiune” digitală?
Vaccinarea foarte scăzută din România este un eșec al solidarității. Individualismul toxic al „dreptului de a face ce vreau” câștigă în fața solidarității cu comunitatea, cartierul, orașul în care trăim. Noile generații, ce-și petrec anii de formare prin colțurile internetului, în loc de băncile școlii, pierd experiența esențială a vieții împreună, a comunității universitare. Tinerii nu mai au unde să practice negocierea, asimilarea opiniilor celorlalți despre sine, empatia față de colegi și față de profesorii din alte generații. Prin refugiul în educația online, amplificăm individualismul cultivat deja de capitalismul bulelor digitale. Vedem deja impactul distructiv al acestui egocentrism în invocarea libertății de a nu ne păsa de ceilalți, pentru propriul confort mental. Nu cred că ne mai putem permite încă un val de tineri cetățeni educați în ficțiunea că „adevărul meu” este tot ceea ce contează.
„Vrem o țară ca afară”, dar, colectiv, nu suntem dispuși să facem și eforturile altor populații europene. „Afară” vedem deja multe rate de vaccinare de peste 60%. Ne comparăm, dezamăgiți, cu bunăstarea celor din Germania, Franța, Austria, Spania și Italia: de ce la ei se poate și la noi nu? Avem acum ocazia să ne batem nu doar în salarii, ci și în vaccinare – care este, literalmente, la îndemâna tuturor. Dar, în loc de a folosi singura cheie a reluării unei vieți normale, noi ne auto-amăgim cu „dreptul” de a nu te vaccina, de a fi confortabil în incertitudinile proprii, de a ignora bunăstarea celorlalți pentru afirmarea propriului ego. La o rată stabilizată sub 30%, vaccinarea în România este deocamdată un eșec neasumat de nimeni.
La această rată a vaccinării, adăugând apariția continuă a unor noi variante de coronavirus, devine clar că pandemia și urgența sanitară nu se va termina, în România, în viitorul apropiat. Este momentul să trecem logica sanitară în fundal, încorporând-o într-un simț comun al măștilor, distanțării și aerisirii. Trebuie să aducem în prim plan urgența recuperării solidarității – prin educație față-în-față. Confortul profesorilor sau studenților de a participa de acasă și de a minimiza orice risc de infectare nu mai poate paraliza universitățile.
Campusurile sunt un generator al solidarității, al spiritului de comunitate, al conexiunilor invizibile între generații, colegi, profesiuni diferite. Dacă înghețăm și această sursă a apartenenței la un întreg mai mare decât propria familie, riscăm să nu ne mai recuperăm niciodată din eroarea egocentrismului ce a ajuns să macine societatea românească.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.