Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Birocrația europeană: rău cu rău, dar mai rău fără rău

Comisia Europeana - steag - Getty

Foto: Getty Images

„N-ai dosar cu șină”: iată coșmarul cetățeanului în relație cu statul. Știm, din experiențe proprii și ale altora, cât de frustrantă poate fi pregătirea unei interacțiuni cu administrația publică și câte eșecuri și absurdități riscăm. În imaginarul colectiv, birocrația paralizantă pare să fie mai ales o boală europeană. Retorica unei Uniuni ce sufocă prin reglementări a dominat discursul Brexit, iar Statele Unite apar portretizate ca un reper al tăierii acestei „red tape”, în contrast cu închisoarea birocratică UE. Cum putem evalua proporția de realitate versus mit din această diagnoză a unei patologii continentale?

În primul rând, numerele resping ideea unei balonări birocratice europene. Serviciul Civil European, adică funcționariatul Comisiei Europene, include aproximativ 33.000 de angajați, cu tot cu cei permanenți și cei temporari. Statele Unite angajează la nivel federal circa 2,85 milioane de funcționari. Dacă vom compara serviciul civil european cu angajații sectorului public la nivel național, în diferite țări europene, tot acolo ajungem. Serviciul civil francez angajează cam 5,7 milioane de oameni, iar serviciul civil german cam 5 milioane. Prin urmare, funcționariatul european este chiar foarte concentrat, dacăl raportăm la cei 450 de milioane de cetățeni pe care îi servește.

În al doilea rând, comparația UE vs. SUA omite importanța pe care birocrația privată o are în Statele Unite, acolo unde corporațiile preiau funcțiile statului. Pentru noi, în Europa, „birocrația” se referă la stat, deoarece avem un stat care se ocupă, de bine de rău, de sănătate, de educație și de alte servicii publice. Dacă statul ar fi înlocuit de firme, cu o poziție de putere similară, am avea de-a face cu birocrația lor. Ca dovadă, în SUA, cetățenii trebuie să gestioneze hârțogării complicate pentru serviciile de sănătate, din cauza sistemului privat de asigurări, în care orice cheltuială trebuie justificată la sânge. În SUA, sistemul de sănătate înghite o treime din bani pentru birocrația proprie, privată, ajungând să coste cam $2500 anual per persoană (de patru ori mai mult decât în Canada), doar pentru gestiunea dosarelor. Cetățenii americani pierd cantități semnificative de timp (sau bani) pentru a-și calcula și plăti impozitele anuale, deoarece platformele publice așa-zis gratuite sunt făcute chiar de firmele private de consultanță care au interesul să-i direcționeze pe cetățeni spre serviciile lor cu plată. Așadar, ideea că birocrația statală e subțire în SUA este înșelătoare, deoarece aceasta e flancată de sora sa, birocrația masivă corporativă.

În al treilea rând, perspectiva noastră asupra statului este distorsionată de faptul că trăim în România, o țară cu un stat ciuruit, sărăcit, menținut în incompetență și subfinanțare. Da, un stat prost plătit pare un stat prost. Analiza Comisiei Europene din 2021 privind administrațiile publice arată că statele cu procente mari de cheltuieli publice sunt și cele cu o eficiență ridicată a statului. Sunt chiar acele țări în care românii doresc să emigreze, pentru traiul bun susținut de sectorul lor public competent și bine finanțat: Franța, Germania, Spania și țările nordice. Prin contrast, România are un stat famelic și ineficient.  

Sursa: Public Administration in the EU Member States, 2021


Sursă: Public Administration in the EU Member States, 2021

Totuși, o birocrație mare nu este automat eficientă. Cheia succesului constă într-un sector public amplu, dar cu o proporție mică de funcționărime pur administrativă, comparativ cu angajații în servicii sociale și publice - după cum arată aceeași analiză.

În concluzie, lamentațiile privind birocrația publică europeană și dorința de a da mai puțini bani „la stat” riscă să arunce și bebelușul odată cu apa din cădiță. Statul are rolul de a gestiona bunurile comune, fără a le lăsa pradă eroziunii și de a organiza competiția pe piețele jucătorilor privați. Dacă nu plătim arbitrii, calitatea jocului scade. Dacă nu plătim școlile și spitalele publice, calitatea minții și corpului concetățenilor noștri se duce de râpă. Degeaba dăm vina, apoi, tot pe angajații care trebuie să peticească, în loc să construiască. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Angajat dându-și demisia

Atunci când vorbim despre costul pierderii unui angajat, avem două categorii de costuri: există costurile hard, respectiv costurile soft. Costurile hard sunt în general cele care se referă la cheltuieli vizibile, directe și tangibile, lucruri care se pot măsura material foarte ușor, lucruri pe care le identificăm cu toții foarte ușor. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

e.on - energie

În viața de zi cu zi, când spunem energie, ne referim la lucrurile mici pe care le facem în mod uzual, fie că aprindem un bec, deschidem televizorul, gătim sau dăm drumul la centrală pentru a ne încălzi. Aceste acțiuni au devenit atât de uzuale, încât nu mai stăm să ne gândim cum a fost produsă energia respectivă - dacă vorbim despre energia electrică - sau de unde provine ea - dacă vorbim despre gazele naturale.

Citește mai mult