Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Birocrația europeană: rău cu rău, dar mai rău fără rău

Comisia Europeana - steag - Getty

Foto: Getty Images

„N-ai dosar cu șină”: iată coșmarul cetățeanului în relație cu statul. Știm, din experiențe proprii și ale altora, cât de frustrantă poate fi pregătirea unei interacțiuni cu administrația publică și câte eșecuri și absurdități riscăm. În imaginarul colectiv, birocrația paralizantă pare să fie mai ales o boală europeană. Retorica unei Uniuni ce sufocă prin reglementări a dominat discursul Brexit, iar Statele Unite apar portretizate ca un reper al tăierii acestei „red tape”, în contrast cu închisoarea birocratică UE. Cum putem evalua proporția de realitate versus mit din această diagnoză a unei patologii continentale?

În primul rând, numerele resping ideea unei balonări birocratice europene. Serviciul Civil European, adică funcționariatul Comisiei Europene, include aproximativ 33.000 de angajați, cu tot cu cei permanenți și cei temporari. Statele Unite angajează la nivel federal circa 2,85 milioane de funcționari. Dacă vom compara serviciul civil european cu angajații sectorului public la nivel național, în diferite țări europene, tot acolo ajungem. Serviciul civil francez angajează cam 5,7 milioane de oameni, iar serviciul civil german cam 5 milioane. Prin urmare, funcționariatul european este chiar foarte concentrat, dacăl raportăm la cei 450 de milioane de cetățeni pe care îi servește.

În al doilea rând, comparația UE vs. SUA omite importanța pe care birocrația privată o are în Statele Unite, acolo unde corporațiile preiau funcțiile statului. Pentru noi, în Europa, „birocrația” se referă la stat, deoarece avem un stat care se ocupă, de bine de rău, de sănătate, de educație și de alte servicii publice. Dacă statul ar fi înlocuit de firme, cu o poziție de putere similară, am avea de-a face cu birocrația lor. Ca dovadă, în SUA, cetățenii trebuie să gestioneze hârțogării complicate pentru serviciile de sănătate, din cauza sistemului privat de asigurări, în care orice cheltuială trebuie justificată la sânge. În SUA, sistemul de sănătate înghite o treime din bani pentru birocrația proprie, privată, ajungând să coste cam $2500 anual per persoană (de patru ori mai mult decât în Canada), doar pentru gestiunea dosarelor. Cetățenii americani pierd cantități semnificative de timp (sau bani) pentru a-și calcula și plăti impozitele anuale, deoarece platformele publice așa-zis gratuite sunt făcute chiar de firmele private de consultanță care au interesul să-i direcționeze pe cetățeni spre serviciile lor cu plată. Așadar, ideea că birocrația statală e subțire în SUA este înșelătoare, deoarece aceasta e flancată de sora sa, birocrația masivă corporativă.

În al treilea rând, perspectiva noastră asupra statului este distorsionată de faptul că trăim în România, o țară cu un stat ciuruit, sărăcit, menținut în incompetență și subfinanțare. Da, un stat prost plătit pare un stat prost. Analiza Comisiei Europene din 2021 privind administrațiile publice arată că statele cu procente mari de cheltuieli publice sunt și cele cu o eficiență ridicată a statului. Sunt chiar acele țări în care românii doresc să emigreze, pentru traiul bun susținut de sectorul lor public competent și bine finanțat: Franța, Germania, Spania și țările nordice. Prin contrast, România are un stat famelic și ineficient.  

Sursa: Public Administration in the EU Member States, 2021


Sursă: Public Administration in the EU Member States, 2021

Totuși, o birocrație mare nu este automat eficientă. Cheia succesului constă într-un sector public amplu, dar cu o proporție mică de funcționărime pur administrativă, comparativ cu angajații în servicii sociale și publice - după cum arată aceeași analiză.

În concluzie, lamentațiile privind birocrația publică europeană și dorința de a da mai puțini bani „la stat” riscă să arunce și bebelușul odată cu apa din cădiță. Statul are rolul de a gestiona bunurile comune, fără a le lăsa pradă eroziunii și de a organiza competiția pe piețele jucătorilor privați. Dacă nu plătim arbitrii, calitatea jocului scade. Dacă nu plătim școlile și spitalele publice, calitatea minții și corpului concetățenilor noștri se duce de râpă. Degeaba dăm vina, apoi, tot pe angajații care trebuie să peticească, în loc să construiască. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult