„Butonul nu greșește, butonul nu ne judecă.” Schimbarea prin tehnologie: e-lada de zestre sau cutia Pandorei online

Foto: Zero Creatives / ImageSource / Profimedia

Discutam cu un student despre cea mai bună pizza din București. Eu credeam că totu-i aranjat dacă spui mărimea și toppingul. Am aflat că nu e chiar așa. Andrei mi-a povestit că știe el o pizza grozavă, dar nu prea o comandă, fiindcă e nevoie să plasezi comanda la telefon. Din câteva cuvinte schimbate cu un om te poți enerva ușor, te poți simți tratat prost sau jignit. Față de un om, ce grozav este un buton! Butonul nu greșește, butonul nu ne judecă. Nenumărate startup-uri promit simplificarea vieții prin înlocuirea oamenilor cu un buton sau cu un bot. Totuși, această simplificare nu este neutră, ci are consecințe morale. Rezultă întrebarea: care sunt valorile spre care ne îndreptăm, luând calea eficienței?

Photo: Pixabay

Eficiența se obține prin creșterea calității sau scăderea costurilor. Cel mai adesea, scăderea costurilor este mai ușor de imaginat. Astfel, „eficient” ajunge să însemne „mai ieftin”, „mai rapid” sau „mai comod”. Riscurile lui „mai ieftin” ne sunt binecunoscute. Cine nu se bucură, însă, de un preț redus sau de „doi la preț de unul”? „De bani se plâng toți, dar de minte niciunul”, spune proverbul. Tot ce poate fi măsurat este ușor de optimizat, iar banii sunt măsurabili prin excelență. Așa ajungem ca în bancul în care un bărbat, vizibil amețit de băutură, caută pe jos ceva, sub un felinar. Un polițist se apropie și-l întreabă „Sunteți bine, domnule? Ce s-a întâmplat?” „Păi, îmi caut cheile, le-am pierdut acum un sfert de oră”. „Și aici le-ați pierdut?” „Nu, le-am pierdut sub pod, dar le caut aici, că e lumina mai bună!” Când o inovație caută să taie costurile de bani, timp sau disconfort, valoarea sa este imediat aplaudată. Totuși, nu tot ce măsurăm contează și nu tot ce contează poate fi măsurat, observa sociologul W. B. Cameron. Goana după ieftin, mult, simplu și rapid a dus la McDonaldizarea societăților. Trăim o atrofiere a aprecierii calității, durabilității, solidarității și judecăților mai nuanțate ale valorii.

„Mai ieftin” înseamnă și costuri deghizate, plătite de altcineva. Inventarea sticlelor de plastic a fost o bucurie enormă pentru producătorii de băuturi. Aceștia au scăpat de recuperarea și refolosirea sticlelor de sticlă. Ambalarea în plastic este mult mai ieftină pentru companii. Desigur, costurile reciclării și poluării cad acum în sarcina statului și contribuabililor. Scăderea costurilor a însemnat și bunuri temporare, fragile, ireparabile, supuse eroziunii morale chiar prin design.

„Mai ieftin” și „mai comod” se obține prin înlocuirea oamenilor cu mașini. Oamenii pot fi simpatici, dar și antipatici. Oamenii pot fi competenți, dar și imbecili, pot fi flexibili, dar și încăpățânati și lenți. Prin contrast, mașinile sunt predictibile. Oamenii se uită la noi și ne judecă, așa cum și noi îi judecăm pe ei. Mașinile nu ne judecă. De aceea, ajungem ușor ca, una peste alta, să preferăm interacțiunea cu un buton față de cea cu un om. În experimentul „ultimatumului”, doi participanți primesc o sumă de bani. Unul dintre ei (proponentul) are libertatea de a face o ofertă definitivă celuilalt, privind împărțirea sumei. Respondentul o poate accepta sau respinge. Dacă o acceptă, ambii primesc sumele cuvenite. Dacă o respinge, ambii pierd totul. Studiile arată că oamenii tind să respingă oferte mai mici de 40%, deși este irațional economic („ceva este mai bine decât nimic”), fiindcă le consideră injuste sau umilitoare. Totuși, dacă proponentul este un calculator, nu un om, respondenții acceptă și oferte mult mai dezavantajoase, ajungând chiar până la 10%. Un computer nu este văzut ca rău-intenționat sau discriminatoriu. Totuși, în spatele său se află o organizație care maximizează câștigurile pentru unii, în dauna altora. Butonul pare neutru și lipsit de intenție, deși e clar că l-a pus cineva strategic acolo.

Este important, așadar, să privim și reversul medaliei. Eficiența nu înseamnă doar costuri mici, ci și calitate ridicată. Inovarea ne poate aduce o viață mai bună, o societate mai ospitalieră. Cele două nu rezultă neapărat din „mai ieftin”, „mai mult”, „mai rapid” sau „mai comod”. Dar cine decide scopurile pe care să le urmărească inovarea? Modelul Silicon Valley este axat pe judecățile acționarilor. Aceștia, adică reprezentanții capitalului, sunt cei care ajung să definească binele și răul în societate. Nu e o surpriză că logica intereselor capitalului a încurajat criteriile creșterii exponențiale, globalizării, accelerării și profitului maxim. Modelul european se bazează pe judecăți mai diverse ale valorilor. Nu suntem doar „cumpărători” sau „investitori”. Conceptele de „cetățean”, „persoană umană”, „membru al comunității” sau „persoană vulnerabilă” se regăsesc în dezbaterea politică europeană. În modelul european poate fi bine să fie și „mai puțin”, „mai lent”, „mai uman”, „mai împreună” sau chiar „mai scump”. În spatele fiecărui preț redus și a fiecărei livrări „în aceeași zi” stă o selecție a valorilor și o împărțire în câștigători și pierzători. Modelul european ne invită să căutăm calitatea mai departe de felinarul burselor globale. Așa vom avea șansa unei inovări în care noul este întemeiat pe binele comun și nu doar pe maximizarea profitului.

Modelul european înseamnă și o mutare a accentului în comunitatea de inovare, oferind mai multe lentile prin care este cântărită calitatea. De 10 ani, proiectul Innovation Labs ne-a arătat cât de importantă este participarea intensă a universităților, alături de mentori, antreprenori, jurnaliști, investitori și companii cu o viziune transformativă. Universitățile oferă, în primul rând, un rezervor de talent. Ele sunt locul de întâlnire al tinerilor curioși și deschiși spre schimbarea societății prin tehnologie. În plus, universitățile sunt și o piață publică a ideilor. Ele păstrează mereu deschisă întrebarea „ce e rău și ce e bine”. Programele de inovare ancorează răspunsurile antreprenorilor la început de drum în mizele societății. Prin mentorat și dialoguri publice, în evenimente și mass media, inovarea poate ajunge să răspundă mai bine preocupărilor întregii societăți. Provocarea pentru comunitatea europeană de inovare este să devină o ladă de zestre care conectează trecutul și viitorul nostru comun, mai degrabă decât o cutie a Pandorei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp