Foto: Getty Images
La începutul anilor 2000, creatorii Gmail au propus ca motto al companiei faimoasa frază „Don’t be evil”. Vizibilitatea publică a acestui imperativ a crescut, apărând în Codul de comportament Google. Motto-ul a fost diluat apoi, în 2015, în „Do the right thing”. În 2018 principiul a migrat, tacit, din primul paragraf înspre ultimul rând al documentului. Reflectă, oare, această distanțare de considerente etice un stil mai general de percepție? Cât de relevante pentru noi sunt, azi, reperele morale în judecățile pe care le facem privind tehnologiile digitale și producătorii acestora?
Pe 7 iunie 2022, negociatorii Consiliului și Parlamentului European au anunțat acordul privind standardizarea porturilor de încărcare pentru mobile și tablete. Începând cu toamna 2024, toate acestea vor putea fi vândute în UE doar dacă dispun de un port USB-C. Măsura, îmbrățișată de companii, asociații ale industriei și ale consumatorilor, nu este deloc pe placul Apple. Acesta folosește încă soluția proprietară „Lightning Port” pentru telefoane. Cred că episodul este ilustrativ pentru dispoziția noastră de a iubi și a ierta marii giganți corporativi, în numele unei iluzorii neutralități morale a afacerilor sau tehnologiei.
Acțiunile Apple sunt parte dintr-o serie de decizii pe care cea mai mare companie a lumii, cu o valoare estimată de aproape 3000 de miliarde de dolari (similar cu GDP-ul Marii Britanii), le impune piețelor globale cu impunitate. Vehemența opoziției față de o tranziție acuzată de a fi bruscă este incoerentă cu propria decizie de retragere a portului audio jack, în 2016. Decizia a șocat atunci pe toată lumea. Noua estetică wireless era întemeiată pe căștile iPod de peste $150, menite să împiedice folosirea căștilor cu fir, cu un cost mediu de $5. Această tranziție forțată nu a luat în calcul preferințele utilizatorilor, fiind un dictat de tipul „take it or leave it” pentru rezidenții universului Apple. Renunțarea la cel mai folosit port la nivel global a însemnat și sporirea dependenței consumatorilor de produsele și cerințele Apple. Acesta impune restricții și costuri arbitrare oricui dorește să utilizeze sau să se interfațeze cu dispozitivele sale. Refuzul Apple de a accepta standardizarea USB-C derivă din același principiu asumat de maximizare a profitului prin capturarea clienților în propriul labirint de specificații, în care intri doar cu taxă și cu umilință.
Standardizarea porturilor nu este un capriciu. Măsura reflectă dorințele cetățenilor, încâlciți în cabluri și încurcați în tipuri și fire de încărcătoare. Acestea golesc buzunarele, umplu sertarele și sfârșesc în gropile de gunoi. Măsura va economisi anual peste 250 de milioane de euro. Discuția a început în 2009, când în multe aeroporturi puteai vedea puncte de încărcare ce ofereau chiar și zece conectori diferiți. Au fost necesari 13 ani de negocieri cu companiile pentru ca în 2021 să fie anunțată trecerea la standardul USB-C. După încă doi ani jumătate, avem un text ce satisface așteptările industriei din SUA, China, Coreea de Sud și Europa. Discuția nu a fost mediată de politicienii europeni, ci de USB Implementers Forum (USB IF), care include peste 700 de companii, printre care Dell, HP, Intel, Microsoft și Samsung, dar și Apple. Pe scurt, este o standardizare cerută de cetățeni și adoptată în dialogul dintre autoritățile publice și industrie. Apple dorește să prevină utilizarea unui standard deschis, precum USB-C, pentru a nu renunța la puterea arbitrară de a-și taxa și a-și controla partenerii și utilizatorii.
Deși este văzută ca o victorie a binelui comun și a unei piețe libere în contra tendințelor monopoliste ale celei mai mari companii din lume, există riscul ca Apple să nu accepte această definiție a situației. Alternativa vehiculată ca replică ar putea fi încărcarea fără fir. Într-o lume tot mai preocupată de reducerea consumului de energie, este notabil faptul că încărcarea fără fir este considerabil mai risipitoare. Estimările arată că are nevoie de cca 30-50% mai multă energie pentru aceeași performanță. Dacă încărcarea wireless devine o practică globală, noi centrale energetice ar trebui construite doar pentru a oferi suplimentul de energie necesar tranziției. Nu este nici primul, nici ultimul caz în care plăcerea confortului și noutății intră în conflict cu rațiunea ecologică. Apple ar putea, destul de plauzibil, să exploateze această tensiune în propriul folos și în defavoarea unei societăți responsabile energetic.
Este deja clar că produsele tehnologice creează bunăstare, dar și vătămare. Ele ne sporesc libertatea, dar ne și îngrădesc autonomia; ne deschid noi oportunități, dar reproduc și chiar amplifică inechitățile societăților pe care le seduc. În ce măsură mai putem astăzi să considerăm tehnologiile niște simple instrumente neutre moral? Cum mai pot companiile să se absolve, tacit, de judecățile etice, sub pretextul că sunt doar vehicule amorale în slujba acționarilor? Standardizarea USB-C ne dă, cred, încă o ocazie pentru a regândi așteptările noastre de la acțiunile celor mai puternice personaje de pe planetă – marile corporații de tehnologie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am în familie câțiva mai snobi cu fițe de-astea ionatane și am făcut diferite teste (cu instrumente oficiale) - le zice benchmark-uri, atât pe Snapdragon-urile mele (telefoane mobile) comparat cu i(diot)Phoane-le lor cât și pe PC-uri, respectiv laptop-uri comparate cu ale lor și discrepanțele au fost evidente, atât tehnic cât să nu mai vorbim pecuniar. Pe lângă diferența de dependență software față de un singur respectiv o varietate de furnizori. A fost inutil, Apple-mania e religie deci niciun argument logic ori tehno-logic (sic!) nu o vor nărui.
Era un desenel cu iCoffee cu morala: „don't be an iDiot”...