Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

De ce nu a câștigat Rusia războiul

tanc - razboi

Foto: Genya Savlov / AFP / Profimedia

Actualul conflict dintre Rusia și Ucraina pare să se prelungească nedefinit. Nici unul dintre adversari nu reușește să obțină avantaje zdrobitoare, la nivel strategic.

Războiul este o competiție sângeroasă în care șansele de câștig sunt influențate major de resursele - umane, materiale, teritoriu, determinare etc. - disponibile precum și de eficiența folosirii acestor resurse. Am tratat într-un articol anterior câteva dintre cauzele care au făcut ca Ucraina - chiar și cu ajutor occidental - să nu reușească (încă) să iasă câștigătoare din acest conflict.

Problema se pune de ce Rusia - având un teritoriu de peste 25 de ori mai vast, o populație de 3,5 ori mai numeroasă, o economie de 8-10 ori mai mare, resurse minerale imense care beneficiază de o cerere inelastică și o tradiție militară puternică (însoțită de o mentalitate dominantă pe măsură) - nu a reușit să câștige acest război?

În primul rând, în ciuda istoriei militare difuzate intensiv propagandistic, Rusia nu este o țară invincibilă din punct de vedere militar. De-a lungul istoriei sale Rusia a pierdut multe războaie, și cu adversari care aveau la dispoziție resurse inferioare.

În al doilea rând, pentru a înfrânge militar Rusia nu este necesar să îi fie ocupat întregul teritoriu sau capitala. Ca și în cazul altor războaie, este necesară în primul rând înfrângerea voinței de a lupta a inamicului.

Problema eficienței folosirii resurselor într-un conflict sau doar într-o competiție ține de o serie de factori din sfera organizării și a inteligenței individuale, dar și sociale și de variabile de ordin etic.

Principalul „inamic” al eficienței acțiunii unei comunități sau națiuni este corupția. Problema este la fel de veche ca și istoria umanității. Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru Macedon, a cucerit Grecia fără a fi nevoit să ducă lupte mari. Societatea elenă, care rezistase militar cu succes formidabilelor ofensive persane, devenise ineficientă din cauza scăderii abrupte a standardelor etice. În traducere liberă, devenise o societate coruptă. Filip al II-lea spunea că nicio cetate greacă nu va rezista (nu în fața falangelor macedonene), ci în fața unui măgar încărcat cu aur.

Deși este greu de cuantificat, corupția este măsurată astăzi printr-o serie de indici. Cel mai cunoscut sistem de „măsurare” a corupției unei țări este cel folosit de Transparency International. Cu toată marja sa de eroare, acest sistem ne poate oferi o imagine de ansamblu asupra nivelului de corupție (în special politică) dintr-o țară. Acest indice poate varia de la zero - corupție absolută, până la 100 - fără corupție. În ultimii ani, cele mai puțin corupte țări, cu indici în jur de 90 de puncte, au fost țările scandinave (Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca) și Noua Zeelandă. SUA au un indice de circa 70 de puncte, iar România de 46.

Conform Transparency International, media indicelui corupției din ultimii ani a fost în Rusia de 26, iar al Ucrainei de 36. Nu pare o diferență mare dar, vorba unui banc ușor pueril „știi cât contează”.

Corupția reprezintă principalul factor de scădere a eficienței acțiunilor unei comunități sau națiuni, și în plan economic, social, politic, cultural, dar mai ales militar. Chiar dacă dispune de resurse superioare, acțiunile unei țări implicate într-un conflict vor fi lipsite de eficiență dacă țara în cauză este coruptă. Cu alte cuvinte, rezultatele militare sunt invers proporționale cu nivelul de corupție.

De exemplu, principala cauză a rezultatelor catastrofale ale campaniei militare duse în Primul Război Mondial de către Armata Română în toamna/iarna anului 1916 a fost gradul ridicat de corupție al societății românești.

Rusia „bate pasul pe loc” în acest război - chiar dacă a debutat cu declarații sforăitoare despre înfrângerea Ucrainei într-un interval de timp foarte scurt - din cauza corupției înfiorătoare a societății rusești. Această situație are multiple forme de manifestare, de la bugete supradimensionate, la „închiderea ochilor” în cazul unor acte de indisciplină a militarilor sau a comiterii unor infracțiuni, la proasta mentenanță și întreținere a echipamentelor militare, până la operațiunile de informații și contrainformații. Deci, pe lângă alte cauze de ordin structural, principala cauză a „absenței victoriei” pentru Rusia o reprezintă lipsa de etică a societății rusești în ansamblu. Cel mai vizibil efect al acestei lipse de etică este tocmai... corupția.

Acest fapt ar trebui să se manifeste ca o lecție și pentru societatea și politica românească, mai ales dacă se ajunge la un conflict militar cu Rusia. Nici sprijinul militar al NATO, nici cel mai performant arsenal militar, nici cele mai generoase bugete alocate apărării nu vor putea proteja România dacă vom continua să fim o societate coruptă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Rusia nu a câștigat ÎNCĂ războiul, însă este o certitudine că îl va câștiga. Atunci când va vrea ea. Și în termenii ei.

    Rusia întotdeauna câștigă, iar timpul a demonstrat acest lucru. Chiar dacă uneori pierde bătălii, Rusia mereu câștigă războaie.

    Rușii au fost întotdeana mai inteligenți decât amerlocii, iar timpul a demonstrat și acest lucru.

    Și acum inteligența lor funcționează, iar oamenii inteligenți o înțeleg: Rusia nu are niciun motiv să se grăbească să câștige acest război.

    Hai să vedem: de ce s-ar grăbi Rusia să câștige războiul ukrofascisto-imperialisto-amerloc?

    Se știe că America imperialistă a impus tuturor statelor membre ale UE să supună Rusia mai multor pachete de sancțiuni economice, care, aplicate împreună, constituie Wirtschaftskrieg-ul - războiul economic despre care tot vorbește și pe care îl tot critică Sahra Wagenknecht, pe bună dreptate.

    Și tot ea, Sahra Wagenknecht, a fost printre vocile cele mai puternice care au arătat de la bun început că aceste sancțiuni și-au dovedit atât de bine "eficiența", încât afectează Rusia... din părți, în schimb se întorc ca un bumerang împotriva statelor membre ale UE, care în final sunt mult, mult mai afectate de sancțiuni decât Rusia.

    Victima nr. 1 a sancțiunilor este categoric Germania, țară aflată în plin proces de dezindustrializare datorită sancțiunilor zise"antiruse" care au dus la creșterea prețurilor la produse energetice și anumite materii prime, ceea ce a generat creșterea costurilor de producție, de transport și de distribuție și scumpiri în lanț la toate produsele și serviciile, insolvențe pe bandă rulantă sau restrângerea și/sau relocarea activității multor firme germane etc. etc.

    În tot acest răstimp, Rusia a continuat să își vândă bine merci produsele energetice in the rest of the world, iar aici trebuie spus că, la nivel mondial, țările UE care acceptă să fie vasalii Americii imperialiste și să aplice, în propriul lor detriment, politicile păguboase emanate de la washington, reprezintă o minoritate. Prin urmare, Rusia are piață suficientă, plus că și în UE anumite produse încă mai sunt cumpărate din Rusia, direct sau indirect.

    Același lucru este valabil despre nelivrarea anumitor articole către Rusia de către țările care susțin sancțiunile "antiruse": de nevoie, Rusia fie și-a dezvoltat propriile capacități de producție, fie cumpără din sau via țări terțe nealiniate la politicile amerloace tâmpite și păguboase privind impunerea de sancțiuni Rusiei.

    Prin urmare, Rusia rezistă mult și bine războiului, în timp ce, pe de-o parte, Ucraina este cea care se milogește pe la toți să o "ajute", iar "ajutorul" cu arme și bani a tot venit în numeroase tranșe și tot degeaba: Ucraina se confruntă militar cu o criză a resurselor umane, în curând nu prea va mai avea pe cine să recruteze.

    Pe de altă parte, țările UE s-au săturat tot mai mult de sancțiunile impuse de păpușarii imperialiști de la washington și de consecințele dezastruoase ale acestora pentru țările UE: scumpiri și deteriorarea continuă a situației economice.

    Și cred că nu este foarte departe momentul în care țările UE se vor sătura până peste cap și vor înceta de bună voie să mai aplice politicile păguboase "antiruse", de fapt antieuropene, impuse de la washington.

    Se va întâmpla ceea ce a spus de la bun început prof. dr. Günter Verheugen, fost comisar european pentru extindere și fost vicepreședinte al Comisiei Europene: "Wir müssen bereit sein, Russland wieder die Hand zu reichen." - "Trebuie să fim gata să îi întindem din nou mâna Rusiei." (articol din neues deutschland, 03.04.2022). De curând a apărut o carte excelentă care arată mizeriile Americii imperialiste, greșelile UE și reiterează cu consecvență aceeași idee, respectiv reluarea relațiilor pașnice și reciproc-avantajoase cu Rusia:

    Günter Verheugen, Petra Erler: "Der lange Weg zum Krieg. Russland, die Ukraine und der Westen. Eskalation statt Entspannung", Wilhelm Heyne Verlag, München, 2024.

    Excelentă carte, o recomand! O carte care emană din două minți excelente și care arată importanța relațiilor vitale ale statelor UE și în special ale Germaniei cu Rusia. O poziție corectă, cu adevărat europeană, nu de vasal al Americii imperialiste. Și în interesul țărilor UE, în frunte cu Germania, nu în interesul Americii imperialiste.

    Prin urmare, Rusia are și timp, și interes să astepte. Și să câstige războiul atunci când vrea ea și în ce termeni vrea ea.
    • Like 0
  • Mhai Nai check icon
    "o lecție și pentru societatea și politica românească" ? Si magarul?
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult