(Pseudo)Suveraniștii. Ce-i mână pe ei în luptă

Epoca actuală este martora formării și evoluției unui curent politic, de o ideologie neclară, eclectică în manifestări și proliferând un discurs mai degrabă critic distructiv decât constructiv. În limbaj cotidian putem afirma că este vorba de un Gică-Contra politic cu accente isterice anti-globalizare.

​Adepții acestui curent politic se autointitulează suveraniști, deseori conservatori și, de obicei, sunt etichetați de către adepții ideologiei de stânga ca fiind extrema dreaptă. 

Discursul politic al acestor pseudo-suveraniști este centrat pe critica acerbă a stângii politice, a globalizării și a unor organizații internaționale, în principal Uniunea Europeană și instituțiile sale. Sunt criticate acut și unele state și popoare, cum ar fi SUA și evreii, dar și alte instituții internaționale NATO, FMI, Banca Mondială, OMS (în special în timpul pandemiei). Sunt văzuți ca inamici și persoane cu un grad înalt de notorietate internațională cum ar fi: George Soros, Bill Gates, Ursula von der Leyen, Kamala Harris.

​Propaganda (pseudo)suveranistă crește exponențial în intensitate cu ocazia unor crize majore și adoptă poziții antioccidentale și cu ocazia unor evenimente mai puțin importante pe agenda politică mondială.

​Acest discurs a profitat din plin de răspândirea exponențială a rețelelor sociale, în special a celor cu un grad mai redus de reglementare. Sunt folosite intensiv marota teoriilor conspirației și ca metodă de comunicare fake news, deep fake și abilitățile AI. 

Acest tip de propagandă a dobândit accente acute în special în timpul pandemiei COVID, când a contestat vehement măsurile sanitare și vaccinarea. O nouă creștere în intensitate a acestui tip de discurs a avut loc odată cu atacul comis de către Rusia asupra Ucrainei, când a contribuit la o răspândire exponențială a punctelor de vedere putiniste.

​În zona europeană și adiacentă cel mai intens sunt percepuți ca politicieni (pseudo)suveraniști Viktor Orban, premierul Ungariei și Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei.

​Pe lângă deosebirile de ordin cultural și civilizațional față de alte comunități și deosebirile de tip ideologic față de alte curente politice, mai există un element care alimentează aversiunea liderilor așa zis suveraniști față de cultura și civilizația de tip occidental, democrația modernă și ordinea liberală.

​Voi face o scurtă digresiune spre acea funcție a statului numită impozitare sau taxare. În epoca modernă, odată cu creșterea generală a productivității economice datorată modernizării și industrializării, statul a devenit tot mai lacom. Astfel, sub motivul creșterii cheltuielilor publice datorate războaielor și modernizării, Marea Britanie introduce impozitul pe venit după 1848. În SUA, președintele Lincoln face aceeași mișcare sub motivul necesității finanțării Războiului Civil.

​În 1954, guvernul francez ,,inventează,, TVA, măsură adoptată în două decenii în toată Comunitatea Economică Europeană. Și alte state, în special europene, dinafara CEE au pus în practică această măsură de taxare.

​Concluzia este că statele iau din economie, prin taxe și impozite, o parte din ce în ce mai mare. Astfel, bugetele statelor ajung la niște niveluri incomparabil mai mari față de resursele mediului privat, statul devenind principalul actor din economie. Și asta în statele capitaliste cu economie de piață.

​Față de bugetul federal al SUA, de peste 7000 miliarde $, averea lui Elon Musk, de circa 440 miliarde $ pare o nimica toată. Averea celui mai bogat român, de 100 de ori mai mică decât cea a lui Musk, pare o bagatelă față de bugetul României. Într-un draft de buget pe 2025, guvernul estimează că va cheltui 159,6 miliarde euro.

​Pe lângă deosebirile de ordin cultural și ideologic, (pseudo)suveraniștii au ca scop principal al acțiunii lor, ajungerea la putere urmată de o putere discreționară asupra bugetului. Asta nu-i deosebește prea mult de partidele mainstream, în special în țările cu un indice ridicat al corupției, cum este și România. Gândiți-vă la fiecare politician cu mentalitate coruptă, ce gandește el ? Își spune, vreau și eu 1 milion de euro (sau 2 sau 10). Nu e mult, nu se cunoaște, din 160 de miliarde.

​Statele civilizate au construit mecanisme (imperfecte desigur), naționale și internaționale, de apărare a bugetului împotriva actelor de corupție. O justiție independentă pe plan intern, instituții europene în UE, Curtea Internațională de Arbitraj de la Washington, FMI sau Banca Mondială în alte state tocmai acest lucru îl fac.

​Exact aceste instituții sunt inamicii principali ai (pseudo)suveraniștilor, sunt ,,monstruoșii,, globaliști care, în viziunea lor, atacă independența patriei, dar în realitate, le pun bețe în roate în intenția lor de a căpușa bugetul statului.

​Realitatea politică a dovedit, prin numeroase exemple, că toți populiștii, absolut toți, din toate țările, odată ajunși la putere au exercitat un nivel de corupție mult mai ridicat decât partidele mainstream pe care le-au criticat. De la exemple istorice cum ar fi Juan Peron în Argentina și Ferdinand Marcos în Filipine, până la Erdogan (cu ginerele său Bayraktar) și Viktor Orban toți acești (pseudo)suveraniști au ridicat corupția pe noi culmi. Despre Vladimir Putin, nici un om cu o minimă urmă de inteligență nu crede că este ,,sărac și cinstit,,.

​Până și legionarii români, care inițial se bucurau de imaginea unor tineri puri și corecți, în cele 4 luni în care au stat la putere au comis atâtea acte de corupție și abuzuri încât au ”aruncat” poporul și armata de partea mareșalului Antonescu, pierzând lamentabil încercarea de a acapara întreaga putere în ianuarie 1941.

​Populism și (pseudo)suveranism înseamnă corupție și abuzuri, mult mai mari decât cele comise de partidele mainstream.

​Precizare: numesc acest curent politic (pseudo)suveranism, pentru că nu poți sprijini suveranitatea unei țări furându-i fără rușine bugetul și resursele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp