Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Rezultatele dezamăgitoare ale referendumului din Republica Moldova au provocat în România reacții de „răzbunare”, îndemnuri la sistarea ajutoarelor. De ce „nu vor acasă” frații de peste Prut

Moldova - vot

Foto: Abaca Press / Profimedia

Cu rezultate atât de strânse, referendumul și alegerile din Republica Moldova au dat naștere la interpretări controversate, deosebit de virulente în spațiul public românesc.

Un număr mare de jurnaliști și interlocutori sau comentatori au lansat rafale de acuzații către cetățenii Republicii Moldova, acuzații de filorusism și nerecunoștință față de România. Referitor la acest subiect avem o adevărată epidemie de generalizare pripită, în majoritatea cazurilor bazată pe generalizarea unor experiențe personale de interacțiuni cu cetățeni moldoveni cu un comportament antiromânesc sau pro rus sau pe o percepție superficială a unui asemenea tip de atitudine. Au fost și voci care au menționat circumstanțe atenuante, cum ar fi o comparație cu comportamentul electoral al românilor după 1989, când au votat majoritar și repetat PSD și cu denominațiile anterioare, un partid al cărui lider fondator a fost și este perceput ca simpatizant al URSS/Rusia și până la un „Sindrom Stockholm” de dimensiuni naționale, sindrom de care ar suferi în masă populația românească din fostul URSS. 

Din punct de vedere al aritmeticii naționalităților, rezultatele electorale ale unei confruntări dintre orientarea pro rusă și cea pro Occident/România sunt puternic influențate de proporția naționalităților conlocuitoare din Republica Moldova.

Dacă în România, în ciuda unor pusee antimaghiare ale unor naționaliști de serviciu, problema naționalităților nu este o chestiune acută, acest lucru se datorează și proporției reduse a acestor naționalități. După emigrarea în masă din România a minorităților germane și evreiești, proporția etnicilor români este în jur de 90%, fapt confirmat de toate recensămintele din 1992 încoace.

În timpul ocupației sovietice, Republica Moldova a fost supusă unui proces deosebit de violent de deznationalizare, chiar și după standarde sovietice. Proporția alogenilor a fost mai mare decât în orice altă republică sovietică, cu excepția Kazasthanului,

La ultimul recensământ sovietic relativ organizat, cel din 1988, RSSM avea 4,3 milioane locuitori, din care aproape 2,8 milioane moldoveni, 64% (90% dintre ei locuiau în mediu rural), 600.000 de ucraineni, 560.000 de ruși, 150.000 de găgăuzi, aproape 100.000 bulgari. Din cei peste 700.000 de cetățeni moldoveni din Transnistria, 45%, aproape 350.000, erau de etnie moldovenească.

Recensămintele mai recente (2014 și 2024 - cu rezultate încă nepublicate) nu au inclus Transnistria și Tighina. Actualmente, în Republica Moldova trăiesc circa 2,5 milioane de cetățeni, din care 75% se declară moldoveni (fără Transnistria și Tighina).

Din punct de vedere al opțiunilor electorale, pe baza unei logici populare și a simțului comun, ne putem gândi că populațiile de naționalitate rusă și găgăuză vor vota o orientare pro moscovită. Paradoxal, spre deosebire de ucrainenii din Ucraina, în special din Rutenia, care sunt rusofobi, ucrainenii deportați în alte foste republici sovietice au preponderent o orientare pro rusă.

Putem considera că și moldovenii din Transnistria au, în majoritatea lor, o orientare pro rusă. Au fost ocupați aproape fără întrerupere de ruși din 1792/1793 și nici măcar nu au beneficiat, la fel ca basarabenii, de a trăi în România în perioada interbelică. Este o incorectitudine flagrantă faptul că niște oameni care s-au separat de un stat, purtând și un război (1992) pentru asta, fac eforturi mari să voteze în cadrul acelui stat.

Evident, intensa propagandă sovietică/rusă a lăsat în urmă o parte a populației locale deznaționalizată, definită generic în anii 90 cu apelativul de „mancurți”.

La fel ca în România anilor 90, la fel ca și în cazul altor țări cu un grad redus de bunăstare materială, o proporție însemnată din cetățenii Republicii Moldova au plecat să muncească în străinătate. Până la data la care Uniunea Europeană a desființat vizele de intrare pentru cetățenii moldoveni, mulți dintre ei mergeau la muncă în Rusia. Nu există statistici riguroase privind numărul acestora. Sunt estimări că în 2014, doar în Moscova lucrau peste 150.000 de moldoveni. Se poate presupune că majoritatea acestora ar avea tot o orientare pro rusă. Astăzi, numărul moldovenilor care lucrează în țările occidentale este din ce în ce mai mare. 

Este evident faptul că, dacă nu luăm în calcul minoritățile rusofone, cetățenii transnistreni, moldovenii care lucrează în Rusia, majoritatea cetățenilor moldoveni au o orientare pro europeană.

Rezultatele dezamăgitoare ale referendumului și alegerilor din Republica Moldova au dat naștere în presa și pe rețelele sociale din România la reacții isterice de „răzbunare”. Îndemnuri de a anula cetățenia română tuturor moldovenilor care au obținut-o sau de a sista toate ajutoarele acordate de România sunt foarte prezente.

Cetățenia română nu se acordă automat tuturor cetățenilor moldoveni. Ea se acordă, conform dreptului internațional, celor care (prin părinții sau bunicii lor) au fost cetățeni ai României în perioada 1918-1944. Evident, prin corupția multor funcționari români, au beneficiat de această cetățenie și multe persoane care nu aveau dreptul legal să o dobândească.

Cu privire la ajutoarele acordate Chișinăului, România nu este atât de darnică și altruistă pe cât ne place să credem. Există o serie de tratate internaționale și sub egida ONU, prin care țările dezvoltate acordă un ajutor de dezvoltare țărilor sărace, ajutor de minimum 0,34% din PIB-ul propriu. Sunt țări care depășesc cu mult această proporție. De exemplu, Norvegia acordă permanent ajutoare pentru dezvoltare de peste 1% din PIB. În anii 90 și România a beneficiat de ele. 

Începând din 2007, când a devenit membru al Uniunii Europene, România este considerată țară dezvoltată. Știu că pentru mulți români acest lucru pare o glumă, dar avem un PIB per capita mai mare decât în multe țări, inclusiv mai mare decât în China și, bineînțeles, Rusia. România acordă, conform tratatelor internaționale pe care le-a ratificat, un ajutor de dezvoltare de 0,34% din PIB. În ultimii ani, acesta a ajuns la circa 1 miliard de euro. Este o obligație pe care trebuie să o onorăm, nu o dovadă de generozitate benevolă. Atât doar că România a ales să acorde aceste ajutoare, aproape în totalitate, Republicii Moldova.

Oricum, problema orientării politice a Republicii Moldova rămâne în coadă de pește...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Să nu ne grăbim să-i judecăm pe moldoveni. Urmează alegeri și la noi, iar PSD, urmașul PCR (ADN-ul sovietic nu dispare), va câștiga tot ce se poate câștiga, atât președinția cât și parlamentul. Nu suntem deloc mai breji, doar ne credem noi mai europeni.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult