Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Rezultatele dezamăgitoare ale referendumului din Republica Moldova au provocat în România reacții de „răzbunare”, îndemnuri la sistarea ajutoarelor. De ce „nu vor acasă” frații de peste Prut

Moldova - vot

Foto: Abaca Press / Profimedia

Cu rezultate atât de strânse, referendumul și alegerile din Republica Moldova au dat naștere la interpretări controversate, deosebit de virulente în spațiul public românesc.

Un număr mare de jurnaliști și interlocutori sau comentatori au lansat rafale de acuzații către cetățenii Republicii Moldova, acuzații de filorusism și nerecunoștință față de România. Referitor la acest subiect avem o adevărată epidemie de generalizare pripită, în majoritatea cazurilor bazată pe generalizarea unor experiențe personale de interacțiuni cu cetățeni moldoveni cu un comportament antiromânesc sau pro rus sau pe o percepție superficială a unui asemenea tip de atitudine. Au fost și voci care au menționat circumstanțe atenuante, cum ar fi o comparație cu comportamentul electoral al românilor după 1989, când au votat majoritar și repetat PSD și cu denominațiile anterioare, un partid al cărui lider fondator a fost și este perceput ca simpatizant al URSS/Rusia și până la un „Sindrom Stockholm” de dimensiuni naționale, sindrom de care ar suferi în masă populația românească din fostul URSS. 

Din punct de vedere al aritmeticii naționalităților, rezultatele electorale ale unei confruntări dintre orientarea pro rusă și cea pro Occident/România sunt puternic influențate de proporția naționalităților conlocuitoare din Republica Moldova.

Dacă în România, în ciuda unor pusee antimaghiare ale unor naționaliști de serviciu, problema naționalităților nu este o chestiune acută, acest lucru se datorează și proporției reduse a acestor naționalități. După emigrarea în masă din România a minorităților germane și evreiești, proporția etnicilor români este în jur de 90%, fapt confirmat de toate recensămintele din 1992 încoace.

În timpul ocupației sovietice, Republica Moldova a fost supusă unui proces deosebit de violent de deznationalizare, chiar și după standarde sovietice. Proporția alogenilor a fost mai mare decât în orice altă republică sovietică, cu excepția Kazasthanului,

La ultimul recensământ sovietic relativ organizat, cel din 1988, RSSM avea 4,3 milioane locuitori, din care aproape 2,8 milioane moldoveni, 64% (90% dintre ei locuiau în mediu rural), 600.000 de ucraineni, 560.000 de ruși, 150.000 de găgăuzi, aproape 100.000 bulgari. Din cei peste 700.000 de cetățeni moldoveni din Transnistria, 45%, aproape 350.000, erau de etnie moldovenească.

Recensămintele mai recente (2014 și 2024 - cu rezultate încă nepublicate) nu au inclus Transnistria și Tighina. Actualmente, în Republica Moldova trăiesc circa 2,5 milioane de cetățeni, din care 75% se declară moldoveni (fără Transnistria și Tighina).

Din punct de vedere al opțiunilor electorale, pe baza unei logici populare și a simțului comun, ne putem gândi că populațiile de naționalitate rusă și găgăuză vor vota o orientare pro moscovită. Paradoxal, spre deosebire de ucrainenii din Ucraina, în special din Rutenia, care sunt rusofobi, ucrainenii deportați în alte foste republici sovietice au preponderent o orientare pro rusă.

Putem considera că și moldovenii din Transnistria au, în majoritatea lor, o orientare pro rusă. Au fost ocupați aproape fără întrerupere de ruși din 1792/1793 și nici măcar nu au beneficiat, la fel ca basarabenii, de a trăi în România în perioada interbelică. Este o incorectitudine flagrantă faptul că niște oameni care s-au separat de un stat, purtând și un război (1992) pentru asta, fac eforturi mari să voteze în cadrul acelui stat.

Evident, intensa propagandă sovietică/rusă a lăsat în urmă o parte a populației locale deznaționalizată, definită generic în anii 90 cu apelativul de „mancurți”.

La fel ca în România anilor 90, la fel ca și în cazul altor țări cu un grad redus de bunăstare materială, o proporție însemnată din cetățenii Republicii Moldova au plecat să muncească în străinătate. Până la data la care Uniunea Europeană a desființat vizele de intrare pentru cetățenii moldoveni, mulți dintre ei mergeau la muncă în Rusia. Nu există statistici riguroase privind numărul acestora. Sunt estimări că în 2014, doar în Moscova lucrau peste 150.000 de moldoveni. Se poate presupune că majoritatea acestora ar avea tot o orientare pro rusă. Astăzi, numărul moldovenilor care lucrează în țările occidentale este din ce în ce mai mare. 

Este evident faptul că, dacă nu luăm în calcul minoritățile rusofone, cetățenii transnistreni, moldovenii care lucrează în Rusia, majoritatea cetățenilor moldoveni au o orientare pro europeană.

Rezultatele dezamăgitoare ale referendumului și alegerilor din Republica Moldova au dat naștere în presa și pe rețelele sociale din România la reacții isterice de „răzbunare”. Îndemnuri de a anula cetățenia română tuturor moldovenilor care au obținut-o sau de a sista toate ajutoarele acordate de România sunt foarte prezente.

Cetățenia română nu se acordă automat tuturor cetățenilor moldoveni. Ea se acordă, conform dreptului internațional, celor care (prin părinții sau bunicii lor) au fost cetățeni ai României în perioada 1918-1944. Evident, prin corupția multor funcționari români, au beneficiat de această cetățenie și multe persoane care nu aveau dreptul legal să o dobândească.

Cu privire la ajutoarele acordate Chișinăului, România nu este atât de darnică și altruistă pe cât ne place să credem. Există o serie de tratate internaționale și sub egida ONU, prin care țările dezvoltate acordă un ajutor de dezvoltare țărilor sărace, ajutor de minimum 0,34% din PIB-ul propriu. Sunt țări care depășesc cu mult această proporție. De exemplu, Norvegia acordă permanent ajutoare pentru dezvoltare de peste 1% din PIB. În anii 90 și România a beneficiat de ele. 

Începând din 2007, când a devenit membru al Uniunii Europene, România este considerată țară dezvoltată. Știu că pentru mulți români acest lucru pare o glumă, dar avem un PIB per capita mai mare decât în multe țări, inclusiv mai mare decât în China și, bineînțeles, Rusia. România acordă, conform tratatelor internaționale pe care le-a ratificat, un ajutor de dezvoltare de 0,34% din PIB. În ultimii ani, acesta a ajuns la circa 1 miliard de euro. Este o obligație pe care trebuie să o onorăm, nu o dovadă de generozitate benevolă. Atât doar că România a ales să acorde aceste ajutoare, aproape în totalitate, Republicii Moldova.

Oricum, problema orientării politice a Republicii Moldova rămâne în coadă de pește...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Acum, un lucru mi-e clar:
    - Bine ca nu ne-am unit la inceputul anilor 90, cand s-ar fi putut asta, dar nu au vrut ei. Ce de sosocari am fi avut acum!!!
    • Like 0
  • Pot să invoc proverbul râde ciob de oala spartă. Toate tâmpeniile debitate de cei care au comentat acest scrutin pot fi invocate și pentru români și, mai ales, pentru românii din diaspora. Cu votul cui a fost trimisă parlamentar european această curioasă caricatură- proputenistă. Șoșoacă? Sunt mai români cei care aduc la putere un partid -și tot felul de troglodiți- la putere ? După logica multor comentatori ar trebui să-i alungăm din țară. Abia aștept rezultatul referendumului inițiat de dl. Nicușor Dan.
    • Like 0
  • Să nu ne grăbim să-i judecăm pe moldoveni. Urmează alegeri și la noi, iar PSD, urmașul PCR (ADN-ul sovietic nu dispare), va câștiga tot ce se poate câștiga, atât președinția cât și parlamentul. Nu suntem deloc mai breji, doar ne credem noi mai europeni.
    • Like 2


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult