Foto: Abaca Press / Profimedia
Cu rezultate atât de strânse, referendumul și alegerile din Republica Moldova au dat naștere la interpretări controversate, deosebit de virulente în spațiul public românesc.
Un număr mare de jurnaliști și interlocutori sau comentatori au lansat rafale de acuzații către cetățenii Republicii Moldova, acuzații de filorusism și nerecunoștință față de România. Referitor la acest subiect avem o adevărată epidemie de generalizare pripită, în majoritatea cazurilor bazată pe generalizarea unor experiențe personale de interacțiuni cu cetățeni moldoveni cu un comportament antiromânesc sau pro rus sau pe o percepție superficială a unui asemenea tip de atitudine. Au fost și voci care au menționat circumstanțe atenuante, cum ar fi o comparație cu comportamentul electoral al românilor după 1989, când au votat majoritar și repetat PSD și cu denominațiile anterioare, un partid al cărui lider fondator a fost și este perceput ca simpatizant al URSS/Rusia și până la un „Sindrom Stockholm” de dimensiuni naționale, sindrom de care ar suferi în masă populația românească din fostul URSS.
Din punct de vedere al aritmeticii naționalităților, rezultatele electorale ale unei confruntări dintre orientarea pro rusă și cea pro Occident/România sunt puternic influențate de proporția naționalităților conlocuitoare din Republica Moldova.
Dacă în România, în ciuda unor pusee antimaghiare ale unor naționaliști de serviciu, problema naționalităților nu este o chestiune acută, acest lucru se datorează și proporției reduse a acestor naționalități. După emigrarea în masă din România a minorităților germane și evreiești, proporția etnicilor români este în jur de 90%, fapt confirmat de toate recensămintele din 1992 încoace.
În timpul ocupației sovietice, Republica Moldova a fost supusă unui proces deosebit de violent de deznationalizare, chiar și după standarde sovietice. Proporția alogenilor a fost mai mare decât în orice altă republică sovietică, cu excepția Kazasthanului,
La ultimul recensământ sovietic relativ organizat, cel din 1988, RSSM avea 4,3 milioane locuitori, din care aproape 2,8 milioane moldoveni, 64% (90% dintre ei locuiau în mediu rural), 600.000 de ucraineni, 560.000 de ruși, 150.000 de găgăuzi, aproape 100.000 bulgari. Din cei peste 700.000 de cetățeni moldoveni din Transnistria, 45%, aproape 350.000, erau de etnie moldovenească.
Recensămintele mai recente (2014 și 2024 - cu rezultate încă nepublicate) nu au inclus Transnistria și Tighina. Actualmente, în Republica Moldova trăiesc circa 2,5 milioane de cetățeni, din care 75% se declară moldoveni (fără Transnistria și Tighina).
Din punct de vedere al opțiunilor electorale, pe baza unei logici populare și a simțului comun, ne putem gândi că populațiile de naționalitate rusă și găgăuză vor vota o orientare pro moscovită. Paradoxal, spre deosebire de ucrainenii din Ucraina, în special din Rutenia, care sunt rusofobi, ucrainenii deportați în alte foste republici sovietice au preponderent o orientare pro rusă.
Putem considera că și moldovenii din Transnistria au, în majoritatea lor, o orientare pro rusă. Au fost ocupați aproape fără întrerupere de ruși din 1792/1793 și nici măcar nu au beneficiat, la fel ca basarabenii, de a trăi în România în perioada interbelică. Este o incorectitudine flagrantă faptul că niște oameni care s-au separat de un stat, purtând și un război (1992) pentru asta, fac eforturi mari să voteze în cadrul acelui stat.
Evident, intensa propagandă sovietică/rusă a lăsat în urmă o parte a populației locale deznaționalizată, definită generic în anii 90 cu apelativul de „mancurți”.
La fel ca în România anilor 90, la fel ca și în cazul altor țări cu un grad redus de bunăstare materială, o proporție însemnată din cetățenii Republicii Moldova au plecat să muncească în străinătate. Până la data la care Uniunea Europeană a desființat vizele de intrare pentru cetățenii moldoveni, mulți dintre ei mergeau la muncă în Rusia. Nu există statistici riguroase privind numărul acestora. Sunt estimări că în 2014, doar în Moscova lucrau peste 150.000 de moldoveni. Se poate presupune că majoritatea acestora ar avea tot o orientare pro rusă. Astăzi, numărul moldovenilor care lucrează în țările occidentale este din ce în ce mai mare.
Este evident faptul că, dacă nu luăm în calcul minoritățile rusofone, cetățenii transnistreni, moldovenii care lucrează în Rusia, majoritatea cetățenilor moldoveni au o orientare pro europeană.
Rezultatele dezamăgitoare ale referendumului și alegerilor din Republica Moldova au dat naștere în presa și pe rețelele sociale din România la reacții isterice de „răzbunare”. Îndemnuri de a anula cetățenia română tuturor moldovenilor care au obținut-o sau de a sista toate ajutoarele acordate de România sunt foarte prezente.
Cetățenia română nu se acordă automat tuturor cetățenilor moldoveni. Ea se acordă, conform dreptului internațional, celor care (prin părinții sau bunicii lor) au fost cetățeni ai României în perioada 1918-1944. Evident, prin corupția multor funcționari români, au beneficiat de această cetățenie și multe persoane care nu aveau dreptul legal să o dobândească.
Cu privire la ajutoarele acordate Chișinăului, România nu este atât de darnică și altruistă pe cât ne place să credem. Există o serie de tratate internaționale și sub egida ONU, prin care țările dezvoltate acordă un ajutor de dezvoltare țărilor sărace, ajutor de minimum 0,34% din PIB-ul propriu. Sunt țări care depășesc cu mult această proporție. De exemplu, Norvegia acordă permanent ajutoare pentru dezvoltare de peste 1% din PIB. În anii 90 și România a beneficiat de ele.
Începând din 2007, când a devenit membru al Uniunii Europene, România este considerată țară dezvoltată. Știu că pentru mulți români acest lucru pare o glumă, dar avem un PIB per capita mai mare decât în multe țări, inclusiv mai mare decât în China și, bineînțeles, Rusia. România acordă, conform tratatelor internaționale pe care le-a ratificat, un ajutor de dezvoltare de 0,34% din PIB. În ultimii ani, acesta a ajuns la circa 1 miliard de euro. Este o obligație pe care trebuie să o onorăm, nu o dovadă de generozitate benevolă. Atât doar că România a ales să acorde aceste ajutoare, aproape în totalitate, Republicii Moldova.
Oricum, problema orientării politice a Republicii Moldova rămâne în coadă de pește...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- Bine ca nu ne-am unit la inceputul anilor 90, cand s-ar fi putut asta, dar nu au vrut ei. Ce de sosocari am fi avut acum!!!