Unul dintre argumentele cel mai des utilizate de persoanele care aderă la ideologiile anti-occidentale, cel mai adesea având un limbaj și o atitudine pro putinistă, este faptul că Rusia - ca în trecut, când a existat Rusia imperială sau pe vremea URSS - are „dreptul” de a avea o zonă tampon, care să o protejeze de NATO. Folosind o asemenea logică, această zonă tampon ar trebui să fie o zonă vasală Rusiei, formată din unul sau mai multe state marionetă, care nu ar avea o independență reală și nici dreptul la o politică externă proprie.
Această concepție de tip geopolitic nu este nouă, deseori a fost și este aplicată de către Rusia manu militari, cele mai cunoscute exemple sunt zdrobirea Revoluției ungare în 1956 și, pe baza „doctrinei Brejnev”, invadarea Cehoslovaciei în 1968.
Un astfel de discurs pornește de la premisa că marile puteri au dreptul, nimeni nu știe și nimeni nu precizează de cine este acordat, de a stabili sfere de influență proprii.
În realitatea imediată, mă refer la cea a agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei, invazia este motivată de pro putiniști tocmai prin aplicarea conceptului de sfere de influență.
Motivația este construită pe o logică de tipul: „Ce ar face SUA dacă Rusia ar încheia un tratat de alianță și ar stabili baze militare în Mexic sau o altă țară în apropierea SUA?”
Acest lucru s-a întâmplat în istoria recentă și nu a fost urmat de nicio invazie și nici de un război.
În urma Revoluției din 1959, Cuba, țară considerată a fi în sfera de influență a SUA până la acea dată, a devenit prima țară comunistă din emisfera vestică, aflată la doar 170 km de teritoriul american (Ket West). Pentru a supraviețui, regimul cubanez a solicitat sprijinul economic, militar, politic și ideologic al URSS.
Concretizarea sprijinului militar a venit în octombrie 1962, gândit de liderii URSS și ca o măsură de a domina strategic SUA, prin amplasarea unor rachete nucleare pe teritoriul Cubei, rachete a căror rază de acțiune se întindea pe mai mult de o treime din teritoriul SUA. Cercetarea militară americană a descoperit repede prezența acestor rachete, prezență considerată inacceptabilă de către Pentagon. Factorii militari i-au propus președintelui John F. Kennedy o masivă și imediată invazie militară a Cubei, înainte ca aceste rachete să devină pe deplin operaționale. Președintele american a acționat cu calm, dar și cu hotărâre și a ordonat o măsură mai redusă ca intensitate militară, dar care să le arate sovieticilor hotărârea americană de a nu permite amplasarea acestor rachete în Cuba. A fost declanșată o blocadă navală a Cubei, flota americană fiind suficient de numeroasă pentru a impune acest lucru. În paralel, au fost purtate intense convorbiri și negocieri de ordin diplomatic, politic și militar cu URSS.
Ca o scurtă digresiune, asaltul din Golful Porcilor efectuat, cu un an înainte, de câteva sute de cubanezi anticastriști, cu un modest sprijin american, nu poate fi considerat nici în glumă o invazie militară. Au căzut în 3 zile de luptă 67 de militanți anticastriști și 176 militari din armata cubaneză. Această aventură militară a fost ideea consilierului de securitate McGeorge Bundy. Eșecul acestei aventuri militate a dat naștere la o multitudine de glume și bancuri politice despre McGeorge Bundy. Imaginea lui a ajuns comparabilă cu imaginea lui Nicolae Ciucă în România actuală. Industria filmului a exploatat această „evaluare” a opiniei publice americane prin producerea serialului de comedie Familia Bundy, al cărui personaj principal, Al Bundy, este construit după chipul și asemănarea „marelui” consilier de securitate.
Revenind la ceea ce ulterior s-a numit „criza rachetelor din Cuba”, președintele John F. Kennedy a continuat negocierile cu sovieticii, inclusiv cu liderul sovietic Nichita Hrușciov și a refuzat declanșarea unei operațiuni militare, dorită de unii dintre generalii din Pentagon, chiar dacă rachetele sol-aer sovietice au doborât un avion spion U2 care zbura deasupra Cubei. Spre deosebire de pilotul Gary Powers care pilota tot un avion U2 deasupra Uralilor în 1960 și a fost doborât tot de rachete sovietice, pilotul care zbura deasupra Cubei nu a supraviețuit.
Ca rezultat al intenselor și prelungitelor negocieri americano-sovietice, rușii și-au retras rachetele din Cuba. Au obținut, în contrapartidă, retragerea rachetelor americane din estul Turciei și promisiunea fermă a americanilor că nu vor invada Cuba. În ciuda discursurilor isterice antiamericane ale lui Fidel Castro și ale altor lideri comuniști cubanezi, și astăzi, după 62 de ani, americanii s-au ținut de cuvânt.
Da, toate marile puteri nu sunt niște exemple de sfințenie și conceptul de sfere de influență este o realitate a politicii moderne și contemporane. Dar avem exemple când a fost aplicat rațional și fără a declanșa războaie devastatoare.
Ca un efect de ordin intelectual al acestei crize, în marile universități a apărut o nouă disciplină academică, Teoria alegerii raționale, cu aplicativitate în economie, sociologie, științe politice (inclusiv subdomenii cum ar fi geopolitica și geostrategia).
Ca un efect similar al agresiunii asupra Ucrainei, poate că Putin vrea să rămână în istoria intelectuală a umanității prin apariția unei discipline de genul Teoria Alegerii Iraționale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
SUA nu a invadat militar Cuba pentru ca acest teritoriu nu a facut parte 1000 de ani din SUA si nu exista o comunitate masiva de etnici americani care au intrat intr un conflict militar, de lunga durata, cu majoritarii cubanezi, soldat ču mii de victime din randul etnicilor americani. Altfel, Cuba era. demult....
Rusia s-a format pe pe o parte din teritoriul actual al Ucrainei; iar prima capitala a fost chiar la Kiev. Nu poti nega adevarul, nu poti sterge 1000 de ani de istorie! Nu are nicio importanta cat de mica/mare era Rusia acum 1000 de ani, si ca ea s_a extins in timp. Important este ca Rusia s-a format pe actualul teritoriu al Ucrainei. Nu in Siberia, nu in Caucaz!
Rusia kieveana, era in inima Ucrainei de azi. Asa ca, usor sa nu, cei 1000 de ani pe scari, sunt corecti.
Daca un stat din SUA ar iesi din uniune asa cum a iesit Ucraina din URSS si s-ar alia militar cu Rusia, ar accepta US asa ceva?
Apropo de Rusia si extinderea sa vs extinderea SUA: Texas,New Mexico, Arizona,Nevada, California si o parte din Oregon au apartinut Mexicului!
Ucraina detine teritorii de la Romania,Ungaria,Polonia si fosta Cehoslovacie!
Exemple de expansiune a multor tari, istoria e plina!
Dar noi trebuie sa retinem doar expansiunea Rusiei! pentru ca Slava Ucraina!
Ma opresc aici dar voi continua cu admiratia mea pentru Rusia, asa cum dvs. sustineti ca o am! Sunt departe de a fi un admirator al Rusiei, eu doar ma straduiesc sa nu practic dubla masura si ipocrizia...
Va sugerez sa cititi, daca nu ati facut o, 3 materiale:
Doctrina Monroe
Ultimul interviu (2015 ) al lui Simon Peres ( relevant pentru momentul
Crimeea 2014, Ucraina in NATO...)
Declaratia parlamentului Romaniei din 28 noiembrie 1991, ( se refera la referendumul pentru independenta Ucrainei si cererea vehementa a Romaniei de recuperare a teritoriilor romanesti din Ucraina!
Te crucesti cand citesti!
Spor la citit!
Toate cele bune!
mi-as fi dorit, sau as fi vazut o alta concluzie decat remarca la adresa lui Putin.
mi-as fi dorit si detalii despre implicarea si rolul altor state sau sefi de stat. asa, mai mult ca o sugestie a rolului posibil de jucat de catre KWI intr-un drum la Moscova la inceputul invaziei? zic si eu, daca am fi avut cu cine... Prea putini au incercat, prea multi extrem de inversunati, prea mici oameni de stat.