Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Avem nevoie de educație sexuală pentru adulți

Cuplu în pat

Foto: Guliver Getty Images

Subiectul educației sexuale sau al educației pentru sănătate a apărut violent în spațiul public odată cu mult-disputata lege dedicată subiectului. Deznodământul îl cunoaștem cu toții. Amendamentele aduse sunt ilustrative pentru o mentalitate închisă - poate mai degrabă tipică evului mediu decât secolului în care trăim și al spațiului european pe care îl împărtășim.

Ce m-a înfiorat însă de zece ori mai tare a fost procesul de cristalizare a unei opinii publice pe subiect. Foști miniștri ai educației și lideri de opinie au început un război mediatic pe marginea temei.

Acești oameni au reușit două lucruri. Primul, să arate încă o dată că suntem o națiune de instalatori specialiști în absolut orice: de la probleme de fotbal, jocuri de noroc, politică și, de ce nu, sexualitate. Al doilea - să creeze o isterie de reacții.

Al doilea val, criza de isterie numită reacție, a dus la alți lideri de opinie (mulți dintre aceștia fiind de sex feminin) care au căutat prin utilizarea unui limbaj cât mai dur („ce treabă au alții cu ce am eu între picioare”) să lupte împotriva abuzului primilor specialiști (căzând de altfel în plasa lor). Îi văd și pe toți aceștia fericiți, numărându-și like-urile. Cu cât cuvintele alese au fost mai „vitriolente”, cu atât au fost obținute mai multe share-uri și like-uri. 

Ambele valuri de „făuritori de adevăr” nu au făcut decât să arunce în derizoriu o discuție critică pentru România. Țările civilizate se bazează pe știință, pe date, pe specialiști reali în fenomene, pe ecosisteme de organizații care monitorizează în detaliu complexe aspecte sociale.

România înregistrează anual în jur de 450 de întreruperi de sarcină la fiecare mie de nașteri vii. Adică unul din trei copii ajunge să nu se nască din cauza unei întreruperi de sarcină. În timp ce, în același timp, Polonia - e adevărat, o țară cu condiții excepționale - înregistrează doar 3 cazuri de întrerupere de sarcină. Iar noi, alături de Bulgaria, Moldova, Rusia, Ucraina, ne înscriem în plutonul de peste 450 de avorturi la mia de nașteri. Toate țări ortodoxe, în care cheltuim bani publici pentru ore de religie, dar nu ne simțim pregătiți să introducem lecții de sănătate.

Ne plângem de uriașul declin demografic al României, dar nu înțelegem pe deplin cauzele psihosociale și de sănătate din spatele fiecărui avort. În 2019 am avut cele mai puține nașteri din anii '60 încoace. Mai precis 178.000 de copii. Tot anul 2019 a fost anul în care în fiecare lună a anului numărul deceselor a fost mai mare decât numărul nașterilor. Dacă în loc de 450 de întreruperi de sarcină am fi avut doar 150, iar celelalte 300 de cazuri la mia de nașteri vii ar fi fost sprijinite prin politici publice personalizate pentru a nu recurge la acest scenariu, am fi avut 231.000 de copii născuți în România. Cu 231.000 de nașteri, am fi crescut natalitatea la cea mai mare valoare din ultimii 10 ani. Dar asta este doar matematică.

10% dintre copiii născuți în România au mame cu vârsta de sub 20 de ani. Organizația Salvați Copiii atrăgea atenția în 2019 asupra faptului că, în anul anterior, 17.981 de copiii erau născuți de mame minore, 3.657 dintre acestea fiind deja la a doua naștere, iar o mamă minoră din România se afla la a șasea naștere. Imaginați-vă un copil de 12-13 ani care își începe prima sarcina pentru ca până la vârsta majoratului să poată naște a șasea oară!

Care sunt implicațiile acestei realități? Cum va arăta viitorul economic, social, accesul la serviciile publice și contribuția acestor cetățeni sunt toate întrebări vitale. 

Dacă mai există printre noi oameni cu călcâiele puternic ancorate în pământ, haideți să acționăm împreună. Politicile publice ale României ar trebui să fie construite permanent împreună cu specialiști. Parlamentarii români ar fi trebuit să treacă prin procese de instruire pe domeniu și prin dezbateri publice cu grupuri de opinie aflate în profundă cunoștință de cauză, înainte de a vota ca o mașinărie politică la semnul toboșarului de pe galeră. Parlamentarii ar fi trebuit să-și consulte electoratul din circumscripția pe care o reprezintă înainte de a emite un vot în agora legiuitoare.

Subiectele sensibile pentru țară trebuie să înceteze a mai fi tratate printr-un spectacol mediatic, perdele de fum și bombe aruncate cu îndemânare pentru distragerea atenției de la lucrurile fundamental importante: strategia de țară, garanția copiilor pentru acces echitabil la nutriție, locuire, sănătate și educație de calitate. Excelentele inițiative ale cetățenilor - petiții pentru orele de educație sexuală, conferințe organizate pe această temă, toate pot avea succes doar dacă ne adunăm și acționăm împreună.

Dincolo de nevoia de a face un alt fel de politici publice bazate pe știință, eu mai propun două concluzii:

1. Avem nevoie de educație sexuală pentru adulți. A scoate din zona de tabu un subiect delicat nu a fost ușor niciodată, în nicio țară, în niciun secol. Dar e al naibii de important să o facem cum trebuie - nu cu tușe groase, nu cu grobianism, ci cu sensibilitate și empatie pentru fiecare adult educat.

2. Orice lege trecută prin parlament este praf de zâne dacă ea nu devine realitate în teren. Iar pentru a avea educație pentru sănătate de calitate în țară, atunci avem nevoie de o realitate în care doamne învățătoare sau domni profesori cu vârste inclusiv de peste 60 de ani, să poată explica cu căldură, cu compasiune și cu energie tinerelor minți de lângă ei importanța sănătății, a intimității, a consimțământului, a iubirii din relațiile interpersonale. Dar pentru punctul doi avem nevoie de punctul unu. Și avem nevoie de oameni care să gândească la acești dascăli înainte de a deschide gura. Și de cât mai puțin spectacol grotesc pe marginea subiectului.

Iar legat de spectacolul grotesc, am primit de la un prieten acest citat ce pare că se potrivește de minune - „The point of modern propaganda isn't only to misinform or push an agenda. It is to exhaust your critical thinking, to annihilate truth” - Garry Kasparov . 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    E stupid să vezi cum adulţii se ofuschează în condiţiile în care apar panouri cu lenjerie intimă la tot pasul (nu e nuditate, dar e tot sexualitate), în care vezi reviste de tot felul la chioşcurile de ziare şi în care telefonul mobil devine regulă de la vârste foarte mici. Ideea e să educi, nu să interzici ceea ce a explodat deja.
    • Like 1
  • Generatia de azi, e generatia copiilor "cu cheia de gat". Cum, nu sunt bine educati? Protesteaza la intruziunea societatii in viata intima?
    Oare de ce?

    Daca educatia "strazii" nu a dat roade, si vedem asta "zi de zi si ceas de ceas", de ce o pastram?
    Nu o fi mai bine sa revenim la "cei 7 ani de acasa"?
    Intreb, nu dau solutii.

    Avem 2 tipuri de educatie. Cu rezultate total diferite. De ce se strofoaca unii sa scoata cpiii de sub influenta parintilor de la varste prea fragede? Vedeti rezultatul. Nu ii puteti manipula, pentru ca nu mai asculta de nimeni si de nimic. Ce va mina?

    De acord, educatia sexuala trebuie in scoli, indiferent cum o numim. Dar nu de la 6-7 ani! De la 10-12 ani, cand incep si hormonii sa-si faca de cap. Sau acum sunt mai timpurii? Ca sa vezi...
    • Like 0
    • @ Munteanu Mongolul Mircea
      Delia MC Delia MC check icon
      Da, sunt. Fenomenul se cheamă creștere seculară și e demult cunoscut.

      Aveți ceva împotrivă să li se spună la 6 ani să nu accepte să fie pipăiți în zonele intime ori pe la 9-10 ani că nu tot ce văd la tv ori pornache în net e în regulă, real și normal? Că nu tot ce zboară se mănâncă? Să se spele? Să nu mai caute tampoane în ghiozdanele fetelor(care încep să aibă, șoc și groază, menstruație de la 10-12 ani) ?
      Ar fi foarte bine, cu cei 7 ani de-acasă, însă între AR FI BINE și ESTE e o mare diferență.

      Nu-i mână decât: statisticile dezastruoase, mamele adolescente, copii cu copii. Că fac avorturi în proporție nepermis de mare, că nu știu că dacă intră dânsa-ntr-însa se lasă cu ochi. Educația se face in școli însă sporadic, pe furate. Ca să se facă bine trebuie ore dedicate.
      Și încă, în urmă cu niște ani a fost propusă ( cred că și aprobată) Legea inocenței, prin care educația sexuală să se facă numai de la 15 ani în sus, că vezi Doamne, le pătează inocența. Ca și cum nu s-ar uita la greu la porno în telefon de când au unul pe mână.
      • Like 1
    • @ Delia MC
      Pai spuneti ce am spus si eu: 10-12 ani. Deci?
      De ce sa le rapim copilaria? De ce de la 6 ani?
      Si de ce sa fie luati de acasa, obligatoriu, la o gradinita absurda si o clasa pregatitoare aiuritoare? (Trecand peste faptul ca nu avem destule gradinite.)
      Daca sunt probleme cu pipaitul, trebuie sa fie invatati ca nimeni nu are voie sa-i pipaie. In fond, asta este corupere de minori. Se poate face fara educatia sexuala propriu zisa. Cred ca ar trebui sa redefiniti conceptele, pentru a nu stirni confuzii.
      Eu nu pledez pentru 15 ani. Desi -initial- credeam ca asa e bine. Dar 10-12, e suficient. In fond, la virsta asta, se maritau fetele in Evul Mediu si antichitate. Nu e nici o noutate. (Iar rromii inca mai practica sistemul.)
      Este de dorit ca pustimea sa stea acasa pina la 7 ani si de prin clasa a IV, sa capete cunostinte despre sex. Oricum, le capata. La tara vad animalele, la oras au computerul.
      Parerea mea.
      • Like 2
  • Delia MC Delia MC check icon
    Da, au nevoie.
    Dar prezentarea situației astfel, încă ceva ce trebuie realizat, face totul mai greu. Problema devine din ce in ce mai stufoasă în loc să fie și să rămână simplă. Ce se întâmplă cu o chestiune stufoasă? Devine prea greu de descâlcit și e în final abandonată.
    Haideți să păstrăm principiul simplității și să vedem ce-i de făcut, că altfel ne pierdem în detalii și ajungem să vedem copacii nu pădurea.

    Credeți că adulții acceptă? Ati auzit de principiul rușinii? Au făcut avorturi și se simt rușinate și tocmai de aceea nu vor să vorbească. Se și tem de dezaprobare, de jigniri, de înfierarea de către societatea creștină. Nu vor accepta fiindcă avorturile alea sunt secretul lor murdar, sursă de rușine și umilință și nimeni nu vrea să se simtă așa. Vorbind despre, ori acceptând să li se vorbească despre ar însemna să accepte propriile greșeli și asta nu vor.

    Singurul lucru care ar convinge sunt faptele și prezentarea realității așa cum este fără menajamente și fără trebuie ori ar trebui căci știm acum, între TREBUIE și ESTE e o mare diferență.
    • Like 0
  • Mr.Oh check icon
    Sa vedem despre ce vorbim ... Modelarea societatii.

    Istoria educației sexuale în școli

    Apariția „adolescenței” în contextul „revoluției sexuale” din anii 1970
    În Europa de Vest, introducerea educației sexuale
    a coincis, în mare parte, cu apariția și disponibilitatea la scară largă a metodelor moderne și sigure de contracepţie, în special a „anticoncepționalelor”,
    și cu legalizarea avortului în majoritatea țărilor, în perioada cuprinsă între anii 1970 și 1980. Aceste inovații au deschis posibilități complet noi pentru
    separarea dintre sexualitate și reproducere.

    Modificarea respectivă a declanșat o „revoluție sexuală” în jurul anilor 1970 și, împreună cu alți factori, a stimulat procesul de emancipare a femeilor. Valorile și normele asociate sexualității au început să se schimbe, astfel și comportamentul sexual a început să se modifice sau, cel puțin, a pierdut caracterul extrem de tabu. Aceasta a devenit o problemă, care ulterior a fost dezbătută public.

    Procesele au încurajat și
    apariția unei etape noi, o etapă intermediară între
    copilărie și maturitate, cunoscută ca „adolescență”.
    Această etapă intermediară a început, treptat, să fie
    caracterizată prin independența tot mai mare față
    de părinți, implicarea în relații amoroase și în relații sexuale (cu mult timp) înainte de căsătorie și concubinaj fără căsătorie, precum și prin amânarea
    căsătoriei și formării unei familii. În linii mari, în debutul mileniului trei, tinerii din Europa au primul lor contact sexual la vârsta de 16-18 ani, în medie. De
    la începutul vieții sexuale până la vârsta de 25 de
    ani, tinerii reușesc să aibă mai mulți parteneri înainte de căsătorie (sau se află în concubinaj permanent), iar primul copil îl nasc la vârsta de 28-30 de
    ani2. Pe parcursul acestei perioade, până să înceapă o relație stabilă, riscurile duble de sarcină neplanificată și de infecție cu transmitere sexuală reprezintă
    o preocupare atât la nivel de sănătate personală,
    cât și la nivel de sănătate publică. Epidemia HIV/
    SIDA din anii 1980 a condus la sporirea riscului,
    ceea ce a solicitat sporirea eforturilor de prevenire.

    În plus, sunt și alți factori care au contribuit la punerea unui accent mai puternic asupra sexualității adolescenților și asupra sănătății sexuale. Abuzul și
    violența sexuală – aspecte tabu, de regulă ascunse
    în trecut – cu timpul au devenit mult mai deschise
    și au dat naștere indignării morale și solicitărilor de
    acțiuni preventive. În mod similar, „sexualizarea”
    mass-media și publicității a fost percepută, treptat,
    ca având o influență negativă asupra percepțiilor tinerilor față de sexualitate și necesitând unele forme
    de acțiuni de contrabalansare.
    • Like 1
  • AlexisZ check icon
    Si nu numai. E nevoie de educatie civica, sociala, culturala, financiar-economica, politica. Si mai ales de cei 7 ani de'acasa care greu sau deloc se mai recupereaza in timp. Parintii au lasat si mai mult pe spatele scolii ceea ce trebuiau sa faca ei. Ca sa nu mai spun ca cei care se impotrivesc educatiei sexuale sunt probabil primii care in schimb se inghesuie sa semneze pentru orele de religie la scoala si contra vaccinarii. Totul se leaga...
    • Like 4


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult

Oradea centru

„Trebuie să existe o abordare integrată pentru că altfel, cu sisteme, cu programe diferite, cu lucruri făcute nișat, nu ai cum să faci o integrare la nivel național. Toate sistemele folosite de autoritățile din România trebuie să fie compatibile, pentru că altfel nu poți să faci mai mult decât s-a făcut până acum”, crede Ilie Bolojan. (Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos)

Citește mai mult