Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Bacalaureat 2020: cum ne-am „stricat” copiii. „- Învățăm astăzi pentru Bac?” „- Neee, mai bine băgăm un Netflix”

Bacalaureat 2020 și Netflix

Foto: Guliver Getty Images

În România sunt înscriși în sistemul educațional aproximativ 3 milioane de elevi. Iar acești elevi nu mai sunt aceiași ca cei de acum 20 de ani. Azi, elevul are alte preocupări și aspirații, urmărește alte moduri de a se realiza în viață, are o altă perspectivă asupra banilor și, mai ales, asupra succesului. De multe ori, „modurile” lui de a se realiza nu implică școala. Pentru mulți, școala și-a pierdut importanța. Ați fi surprinși de răspuns dacă, discutând cu mulți tineri, le-ați adresa întrebarea: „Care sunt cele mai importante activități pe care le desfășori în timpul unei săptămâni?”. Răspunsul „mă preocup de școală și de învǎțare” la mulți nici nu ar exista.

Și nici nu ar avea cum să fie altfel, atâta timp cât școala concurează pe același interval orar cu Netflix, Google, Social Media, YouTube. Romanul „Ion” nu o să poată concura cu „La casa de papel”, matematica nu mai este utilă fiindcă este calculatorul în buzunar prin telefonul inteligent, istoria o învață mai bine de pe Google iar de geografie nu mai avem nevoie atâta timp cât avem GPS.

Tehnologia a făcut să nu mai existe interesul de altădată pentru învățarea temeinică, elaborată, sub îndrumarea unui profesor. Acum totul este, ca să folosim un șablon, „la un clic distanță”.

În același timp, suntem țara care pe timp de pace a pierdut prin emigrare cei mai mulți oameni. Copiii au rămas în grija bunicilor sau au fost nevoiți să aibă grijă de frații și surorile lor mai mici. Generația crescută cu părinți la distanță nu a mai beneficiat de legătura pe care o aveau copiii de acum 25 de ani care, deși trăiau greu, aveau părinții care să le insufle în permanență ideea că trebuie să meargă la școală, să învețe, „să asculte” de profesor, că doar așa „pot ajunge cineva în viață”.

Mulți copii care dau azi bacul s-au văzut nevoiți să se descurce cum au putut. Telefonul le-a devenit părinte, prieten, profesor.

Lipsa afectivă și lipsa de implicare a părinților, greutățile vieții, mediul online și iluzia că pot deveni cineva într-un timp scurt fără efort, au schimbat în ultimii 20 de ani percepția elevilor față de școală și față de profesori.

Pe de altă parte, educarea și învǎțarea au fost ințelese total greșit de mulți pǎrinți care aplicǎ mentalitatea „Eu l-am adus la școalǎ sǎ mi-l educi, cǎ eu sunt la birou pânǎ la 6”. Nimic mai fals, la educația copilului trebuie sǎ participe în primul rând pǎrintele, care sǎ îl îndrume și sǎ fie în permanențǎ atent la nevoile lui iar pe temelia pe care o zidește acesta, profesorul sǎ poatǎ lucra în continuare. Profesorul nu poate realiza munca pǎrintelui, el doar transmite informații, asistǎ la aplicarea lor, îndrumǎ și supravegheazǎ progresul. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Degeaba comparati cu anii vostri de scoala cand ca n-ati avut youtube si tiktok in contextul politic si social actual. N-ai cum sa convingi copilul sa-l aprecieze pe Kant mai mult decat pe Speak atunci cand tu n-ai citit decat etichete de la revolutie incoace
    • Like 2
  • "Pe de altă parte, educarea și învǎțarea au fost ințelese total greșit de mulți pǎrinți care aplicǎ mentalitatea „Eu l-am adus la școalǎ sǎ mi-l educi, cǎ eu sunt la birou pânǎ la 6”. Nimic mai fals, la educația copilului trebuie sǎ participe în primul rând pǎrintele, care sǎ îl îndrume și sǎ fie în permanențǎ atent la nevoile lui iar pe temelia pe care o zidește acesta, profesorul sǎ poatǎ lucra în continuare.' - absolut de acord. Cumva tot pe subiectul asta, nu pot nicicum sa inteleg cum pot unii parinti sa plece din tara si sa isi lase copii in urma (in grija bunicilor, sau copiii mai mici in grija fratilor mai mari). De ce nu ii iau si pe ei?
    • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      Nu stiu daca e chiar asa...

      Cred ca baza ar trebui sa fie un parteneriat real scoala-parinte, in care da, parintele sa fie implicat si atent, insa nu unul in care parintele suplineste profesorul, si in care profesorul nu asteapta ca dragostea de carte sa ii fie daruita copilului exclusiv in familie.

      Cu alte cuvinte, nici parintele nu are dreptul sa spuna ti l-am trimis prost, fa-mi-l destept, nici scoala nu are dreptul sa spuna prost mi l-ai trimis, prost a ramas.

      Cat despre partea a doua a intrebarii, pentru ca joc in deplasare de 15 ani, imi permit sa va raspund ca unii parinti nu isi permit sa isi ia copiii cu ei. Am prieteni din copilarie de ambele parti ale BAC-ului. 100% dintre cei plecati dupa ce au terminat educatia tertiara bine, si-au luat copii cu ei si, si-au stramutat viata cu totul. 90% dintre cei care au plecat cu 10 clase la bord isi lasa copiii acasa, pentru ca nu pot sa ii ia cu ei, din punct de vedere financiar.

      Nu inseamna ca ultima categorie nu isi iubeste copiii, dar un copil te leaga de loc. Ori daca tu iti faci banii muncind in Germania primavara, in Spania vara, din nou in Germania toamna, si tragi de tine in conditii mizere ca sa trimiti 80% din banii pe care ii castigi 'acasa'...nu prea poti sa iti iei copilul cu tine.
      • Like 0
  • Marius Marius check icon
    In America nu se cere bacul la terminarea liceului. Nu se cere nici examen la intrarea in colegiu/universitate. Copii romani sunt foarte solicitati. La fel dezinteredati de scoala sunt si copii americani, dar ei invata bine totusi si trag tare pt note bune in tot timpul celor 4 ani de liceu pt ca media generala este cea care le permite sa intre la un institut de educatie superioara. Uitandu-ma inurma nu prea stiu la ce mi-a folosit bacalaureatul in viata.
    • Like 0
    • @ Marius
      Uite d'aia e o adevărată placere sa discuți la o bere cu un american; orice subiect de cultura generală ai aborda, răspunsul e o uimire de copil de clasa a 4a de genul "uite mamă militarii !"
      • Like 3
    • @ Marius
      Li se cere SAT-ul pentru admiterea in facultati. Au si GED la sfarsit de liceu care, la fel ca si bacul nostru se poate da sau nu.
      • Like 3
  • Parerist check icon
    Situatia nu s-a degradat in ultimii 25 ani, si atunci pentru majoritatea scoala era la fel de irelevanta, chiar daca "tentatiile" erau altele. Si probabil si acum 40 era la fel.
    Ceea ce e trist e ca desi problema e veche, nimeni nu pare capabil sa o analizeze si sa caute o solutie care sa o atace de la radacina, ci se fac doar reforme inutile si se cauta scuze pentru rezultatele slabe.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Oameni buni, cum să fie o prioritate critica literară, chiar şi la vârsta de 17 ani? Toţi am trecut prin dosarul acela gros cu comentarii pe care le-am învăţat pe de rost. Alte sisteme de educaţie pun accent pe lectură şi pe scriere creativă. E normal ca un elev - care de altfel are note foarte bune - să spună: "Cel mai mult mi-e teamă de liric. Aş vrea să pice epicul." Cu siguranţă că va lua notă bună, dar... teamă? Şi mai discutăm despre campanii de lectură? Putem discuta despre dragostea pentru lectură când avem această piatră sinistră numită critică literară?
    Majoritatea sistemelor lasă critica literară pentru facultate sau pentru module opţionale. Un cititor amator - cum suntem toţi - ar trebui să meargă pe lectură şi scriere creativă, nu pe critică literară.
    Sistemele europene pe asta merg, pe jocuri de rol, pe lectură, pe scriere creativă.
    Haideţi să fim serioşi, majoritatea nu citeam Baltagul sau Ion. Citeam comentariile. În rest ne pierdeam vremea cu Jules Vernes, Karl May, Arthur Conan Doyle sau chiar Haralamb Zincă.
    Povestea asta cu comenatriile kilometrice pe teme de literatură e un basm pentru creduli. Am luat 10 la proba aia stupidă, dar mai ţin minte ceva? Evident că nu. O pierdere de vreme totală. A, dacă e cineva pasionat de literatură, atunci critica îi foloseşte, dar ca cititor obişnuit n-ai nevoie de întretăierea metatextuală epico-lirică a textului metatextuat. Şcoala ar trebui să pună la dispoziţie un modul de critică literară OPŢIONAL, unde să mesteci comentarii după pofta inimii. În rest cultivarea gustului pentru lectură, jocuri de rol etc.
    • Like 2
    • @ Valentin
      "Toţi am trecut prin dosarul acela gros cu comentarii pe care le-am învăţat pe de rost. " - de unde stiti asta? Eu unul nu am avut nevoie de asa ceva. Cati au avut, mai exact?
      "Haideţi să fim serioşi, majoritatea nu citeam Baltagul sau Ion." - de unde rezulta asta?
      • Like 2
  • Nici acum 30 ani scoala nu era o prioritate pt majoritatea copiilor: fumatul, fotbalul in curtea scolii, cititul da. Nici acum 40 ani parintii nu isi asumau rolul educatiei si asteptau totul de la scoala unde multe cadre didactice erau incompetente, plictisite, numite politic, daca puneam o intrebare mai complicata ma puneau sa tac sa termine el de predat (o singura profesoara o tin minte ca isi nota problema pe hartie si zicea ca incearca sa o rezolve acasa), plus asa obisnuitul plasat responsabilitatea la bunici e veche de multe zeci de ani (scuza de atunci era ca la fabrica se lucra si 12 ore si sambata) - fix ca in feudalism cand adultii plecau la padure/camp si lasau copiii cu batranii. In contradictie, mi s-a parut extraordinar sa vad africancele cu copiii legati cu esharfe in spate la munca campului/carand apa, sa vad magazin tinute de chinezi unde copiii se jucau printre picioarele parintilor/ajutau dupa puteri, francez cu brutarie si copilul murdar de faina mishunand si copiii mai mari facand livrari prin sat, cu punga baghete aproape cat ei de mari.
    Putini avem in obisnuinta ca un copil invata pe langa parinte si ajuta sa il punem sa stearga pe jos cu noi alaturi, sa spele castravetii impreuna cu mama, sa vina la piata saptamanal cu parintii cu lista de ingrediente in mana, ca un copil de 5-8 ani in bucatarie poate ajuta si mai ales invata prin imitatie principii de baza de gatit si nutritie, ca la 10 ani copiii pot sa isi pregateasca singuri o masa simpla si nutritiva, ca dragostea de citit o capata cititnd seara de seara alaturi de parinte si nu pedepsit in camera lui sa citeasca la norma etc.
    • Like 3
  • Meh. "Pe vremea mea", în loc să învăț pentru bac, citeam romane polițiste. Alții jucau foty. Alții vrăjeau fete. Nimic nou sub soare, materia e cam aceeași, programa cam aceeași, interesul elevilor e cam același.
    • Like 3


Îți recomandăm

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Scoala din valiza

„Educația digitală nu înseamnă neapărat distanțarea între copil și profesor. Și aici îmi vine în minte un alt exemplu: profesorii dintr-o școală din Ialomița, care au devenit dependenți de copiii pentru a putea să folosească mijloacele digitale și s-au apropiat de copii”.

Citește mai mult

Andreas Lier - BASF

„Mă duc aproape în fiecare dimineață cu bicicleta la birou, pe o distanță de 3-4 km, în timp ce vecinii mei adoră să-și conducă SUV-urile, să stea în ambuteiaje, să polueze aerul, lăsând o amprentă mare de carbon doar pentru a se simți foarte confortabil și a afișa simboluri de statut social”, dezvăluie Andreas Lier, CEO al BASF România, într-un interviu pentru Republica.

Citește mai mult

O afacere cu cânepă

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

Citește mai mult

Andrei Pitis

Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria locală de IT, a investit până în prezent în 15 startup-uri, după ce în 2018 a demarat un proiect prin care vrea să ajute 100 de români să ajungă milionari în euro din startup-uri în tehnologie.

Citește mai mult